DECIZIA Nr.1.094 din 8 septembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.79 alin.(1) şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă

Tematică: Decizia Curtii Constitutionale

Publicată în Monitorul Oficial nr.646 din 01.10.2009
www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.71, art.79 şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Viorel Mirel Mihuţa în Dosarul nr.3.455/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, având în vedere faptul că accesul liber la justiţie nu presupune şi accesul la toate gradele de jurisdicţie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr.3.455/108/2008, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţionala cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.71, art.79 şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Viorel Mirel Mihuţa într-o cauză având ca obiect pretenţii băneşti.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie prin faptul că împotriva hotărârii primei instanţe se exercită numai calea de atac a recursului, nu şi cea a apelului. Totodată, textul art.80 din Legea nr.168/1999, prevăzând un termen de recurs de 10 zile, derogă de la dispoziţiile art.284 alin.1 din Codul de procedură civilă, ceea ce este contrar art.73 alin.(1) şi (3) din Constituţie, întrucât o lege ordinară nu poate modifica o lege organică.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art.71, art.79 şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 29 noiembrie 1999. În realitate, astfel cum rezultă din motivarea excepţiei, critica de neconstituţionalitate vizează numai dispoziţiile art.79 alin.(1) şi art.80 din Legea nr.168/1999. În consecinţă, Curtea urmează să reţină ca obiect al excepţiei prevederile art.79 alin.(1) şi art.80 din Legea nr.168/1999, texte care au următorul cuprins:

- Art.79 alin.(1): "Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.";

- Art.80: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt cele ale art.21 privind accesul liber la justiţie şi ale art.73 alin.(1)-(3) privind categoriile de legi. Totodată, se consideră că sunt încălcate şi prevederile art.2 din Protocolul nr.7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr.703 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.720 din 24 octombrie 2007, şi nr.175 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.539 din 24 iulie 2002, a constatat constituţionalitatea art.79 din Legea nr.168/1999 în raport cu o critică similară. Astfel, Curtea a reţinut că legiuitorul a prevăzut pentru soluţionarea conflictelor de muncă două grade de jurisdicţie, respectiv o singură cale de atac, având în vedere că acestea trebuie să fie judecate după o procedură caracterizată prin celeritate. Totodată, Curtea a statuat că nicio dispoziţie constituţională sau reglementare internaţională nu stabileşte gradele de jurisdicţie şi numărul căilor de atac care trebuie prevăzute pentru judecarea diferitelor litigii, reglementarea acestor probleme intrând în atribuţiile exclusive ale legiuitorului naţional. Stabilirea unor reguli diferenţiate în această materie, ţinând seama de specificul unor litigii sau chiar de situaţia deosebită, specifică în care se află persoanele implicate, nu are semnificaţia instituirii unor privilegii ori discriminări.

Neexistând elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

În cauza de faţă, Curtea constată că autorul excepţiei invocă în mod greşit în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile art.2 din Protocolul nr.7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât acestea se aplică doar în materie penală, nu şi în materia conflictelor de muncă. De asemenea, se reţine că în mod greşit autorul excepţiei consideră că textul de lege nu consacră dublul grad de jurisdicţie, întrucât această sintagmă vizează o judecare devolutivă a cauzei în faţa a două instanţe de judecată, una de fond, iar cea de-a doua, de control judiciar. Or, în speţa de faţă, este evident că există un dublu grad de jurisdicţie, recursul în materie de litigii de muncă fiind o cale devolutivă de atac. De fapt, în realitate, Curtea reţine că autorul excepţiei doreşte instituirea unui triplu grad de jurisdicţie, aspect ce, deja, ar contraveni principiului celerităţii în materia litigiilor de muncă.

Totodată, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la o premisă greşită în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.80 din Legea nr.168/1999, lege adoptată cu majoritatea cerută pentru legile organice. În aceste condiţii, este neîntemeiată critica autorului excepţiei potrivit căreia printr-o lege ordinară s-a derogat de la o lege organică. De altfel, o atare posibilitate nici nu există, întrucât domeniile în care intervin cele două categorii de legi sunt din punct de vedere material diferite, astfel încât nu se poate reglementa un domeniu aparţinând legii ordinare prin lege organică, şi nici invers, ci eventual se pot adopta legi cu majoritatea cerută pentru legile organice atunci când domeniile vizate aparţin sferei de reglementare a ambelor categorii de legi. Desigur, un atare procedeu legislativ nu poate afecta caracterul ordinar sau organic al acelor domenii conferit prin Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.79 alin.(1) şi art.80 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Viorel Mirel Mihuţa în Dosarul nr.3.455/108/2008 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner