DECIZIA Nr.1.071 din 20 noiembrie 2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.91 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici

Tematică: Decizia Curtii Constitutionale

Publicată în Monitorul Oficial nr.849 din 11.12.2007
www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art.79 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”, excepţie ridicată de Carmen Valentina Alecu în Dosarul nr.559/116/2007 (nr. în format vechi 675/C/2007) al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Încheierea din 4 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr.559/116/2007 (număr în format vechi 675/C/2007), Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.79 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Excepţia a fost ridicată de Carmen Valentina Alecu într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect anularea unei decizii emise de D.G.F.P. Călăraşi.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteiasusţine că dispoziţiile „art.79 alin.(3) din Legea nr.188/1999” încalcă prevederile art.41 alin.(1) din Constituţie, deoarece „prin mutare i se schimbă locul de muncă şi activitatea desfăşurată, fără a avea posibilitatea de a alege”.

Tribunalul Călăraşi – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textul de lege criticat nu constituie o încălcare a dreptului la muncă şi nici nu instituie privilegii sau discriminări între persoane aflate în situaţii identice.

Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Guvernul consideră cătextul de lege criticatnu contravine art.41 alin.(1) din Constituţie,deoarece acesta se referă exclusiv la condiţiile şi perioada maximă pentru care poate fi dispusă modificarea raporturilor de serviciu prin mutarea temporară a funcţionarului public în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice, fără a conţine vreo dispoziţie care să afecteze, în substanţa sa, dreptul fundamental la muncă. De altfel, menţionează că susţinerile autorului excepţiei se referă mai mult la aspecte legate de aplicarea textului de lege criticat de către organele abilitate şi nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, de natură să reflecte relaţia de contrarietate între textul legal criticat şi prevederile constituţionale invocate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art.91 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, sunt constituţionale, deoarece mutarea temporară, motivată, a funcţionarului public în cadrul altui departament, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul acesteia, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului, nu reprezintă o îngrădire a dreptului la muncă

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nuau comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

 Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectulexcepţiei de neconstituţionalitateîl constituie, potrivit încheierii de sesizare şi motivării autorului excepţiei, dispoziţiile „art.79 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici”, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 22 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr.251/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.574 din 4 iulie 2006. Curtea constată că, urmare a renumerotării textelor şi a republicării legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.365 din 29 mai 2007, soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile legale criticate a fost preluată în mod identic şi se regăseşte în prezent în art.91 alin.(3), astfel că asupra acestui text urmează a se pronunţa. Dispoziţiile legale criticate prevăd următoarele: (3)Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcţionarul public.”

În opinia autorului excepţiei, textul legal criticat contravine art.41 alin.(1) din Constituţie, potrivit căruia“Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă.”

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine cădispoziţiile art.91 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici sunt considerate a fi contrare dreptului la muncă şi libertăţii alegerii profesiei, a meseriei şi a locului de muncă, garantate de art.41 alin.(1) din Legea fundamentală, deoarece, susţine autorul excepţiei, prin aplicarea acestora i-au fost schimbate locul de muncă şi activitatea desfăşurată, fără a avea posibilitatea de a alege.

Curtea Constituţională constată că aceste critici nu sunt întemeiate. Astfel, textul de lege criticat, prin aceea că dispune asupra condiţiilor şi modalităţilor modificării raportului de serviciu prin mutarea temporară în cadrul altui compartiment, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, nu încalcă, prin conţinutul său, exercitarea dreptului la muncă şi nu afectează nici libertatea alegerii profesiei sau a locului de muncă. Aceasta, deoarece, potrivit aceloraşi prevederi legale criticate, mutarea funcţionarului public în cadrul altui compartiment al aceleiaşi instituţii sau autorităţi publice are caracter temporar, nu poate depăşi o perioadă de maximum 6 luni într-un an, nu afectează statutul şi drepturile salariale anterior dobândite. Totodată, această decizie se dispune motivat şi se întemeiază pe raţiuni ce ţin de interesul acelei autorităţi sau instituţii publice, urmărind o mai eficientă funcţionare a sa.

De altfel, Curtea observă că autoarea excepţiei expune în motivarea sa elementele de fapt specifice cauzei deduse judecăţii instanţei de drept comun şi, plecând de la aspecte ce ţin de o anumită interpretare şi aplicare a legislaţiei apreciate ca fiind corecte, consideră că dispoziţiile art.91 alin.(3) din Legea nr.188/1999 sunt neconstituţionale. Or, asemenea susţineri nu au caracterul unor veritabile critici de neconstituţionalitate, ci prezintă interes doar pentru soluţionarea cauzei în fond, şi, ca atare, nu pot fi primite de Curtea Constituţională. Pe de altă parte, Curtea a arătat în jurisprudenţa sa, de exemplu Decizia nr.122 din 16 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.367 din 27 aprilie 2004, că „neconstituţionalitatea unei reglementări constituie o stare intrinsecă a acesteia şi nu poate fi dedusă pe calea unei interpretări per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevăzut in terminis.”

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.91 alin.(3) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Carmen Valentina Alecu în Dosarul nr.559/116/2007 (nr. în format vechi 675/C/2007) al Tribunalului Călăraşi – Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 noiembrie 2007.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner