Suspendarea contractului de muncă. Necordrea drepturilor salariale suplimentare.

Tematică: Despagubire

1. În mod corect instanţa de fond a apreciat astfel că textele de lege sus arătate, cât şi contractul colectiv de muncă menţionează „salariatul” fără a specifica dacă este vorba de cel aflat sau nu în activitate. 2. Cum suspendarea contractului de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi corelativ a drepturilor de natură salarială în perioada respectivă reclamanta primind o indemnizaţie pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesteia nu i se pot achita alte drepturi de natură salarială şi anume drepturile salariale suplimentare.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia Civilă nr. 711/R-CM din 2 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

 

Constată că, la data de la data de 10.12.2007, reclamanta D.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. S.B. S.A. P, solicitând să fie obligată aceasta la plata sumei de 2.160 lei, reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neacordate pe anii 2005 şi 2006, a sumei de 166, 10 lei, reprezentând daune pentru neachitarea la termen a drepturilor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivare, reclamanta a arătat că potrivit art. 158 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii fiecare salariat beneficia de drepturi salariale suplimentare cu ocazia „Zilei Meseriei”, negociabile cu Sindicatul, pornind de la minimum valoarea salariului de bază minim pe actualizat pe S.C. S.B. S.A. Pârâta nu şi-a îndeplinit această obligaţie pentru anii 2005 şi 2006, motivând că în această perioadă se afla în concediu postnatal. Acest refuz al pârâtei de a-şi îndeplini această îndatorire contractuală este abuziv pentru că art. 158 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă prevede că aceste drepturi se acordă salariaţilor, fără a distinge dacă beneficiază de ele doar când sunt în activitate, ori în această perioadă a fost salariata S.C. S. B. S.A.

Prin întâmpinare, S.C. S. S.A. a solicitat respingerea acţiunii, arătând că pe perioada pentru care a solicitat drepturile salariale, reclamanta avea contractul de muncă suspendat potrivit art. 51 lit. a Codul Muncii, astfel că toate drepturile care i se cuveneau acesteia în calitate de salariată a S.C. S. S.A. erau suspendate pe perioada suspendării contractului. A mai arătat pârâta că este evident că prevederea din Contractul colectiv de muncă se referă doar la salariaţii care sunt în desfăşurarea activităţii. În doctrină s-a statuat că suspendarea contractului de muncă este în realitate o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea muncii şi plata acesteia - ce se manifestă printr-o încetare temporară a traducerii lor în viaţă.

La data de 15.04.2008, F.T.-D. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale neacordate pe perioada 2204, 2005, reprezentând primele de Paşte şi de C, actualizate în raport de rata inflaţiei la data plăţii efective.

În motivare, intervenienta a arătat că potrivit art. 158 alin. (1) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii, cu ocazia sărbătorilor de C şi de Paşte salariaţii urmau să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe S.C. S. S.A. şi că nu i-au fost acordate aceste prime, începând cu anul 2004.

La data de 16.04.2008, H.N. a formulat cerere de intervenţie prin care a solicitat să fie obligată pârâta la plata sumei de 6.610 lei, reprezentând primele de Paşte şi de C pe anii 2004-2006. În motivare, a arătat că i se cuveneau aceste drepturi ca urmare a prevederilor art. 168 alin. ale CCM la nivel de unitate şi că nu i-au mai fost acordate începând cu Cul anului 2004.

La data de 23.06.2008, intervenienta în interes propriu F.T. a precizat că înţelege să se judece cu pârâta S.C. E. S.A. – Sucursala B.P.

La 24.06.2008 a formulat cerere de intervenţie N.E., care a solicitat să fie obligată pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate pe perioada 2205-2007, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii efective. În motivare, intervenientul a arătat că a arătat că i se cuveneau aceste drepturi ca urmare a prevederilor art. 168 alin. (1) ale Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate şi că nu i-au mai fost acordate începând cu Cul anului 2004. Susţinerea pârâtei în sensul că aceste drepturi au fost incluse în salariul de bază în anii 2004-2007 nu este întemeiată pentru că în Contractul colectiv de muncă pe aceşti ani nu s-a inserat o asemenea menţiune, ci doar că pentru anul 2003 aceste prime au fost incluse în salariul de bază.

La data de 25.06.2008, s-a dispus disjungerea tuturor cererilor de intervenţie .

În urma probelor administrate în cauză Tribunalul A r g e ş, prin sentinţa civilă nr. 660/CM/30 iunie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamantă.

S-a reţinut de instanţa de fond la pronunţarea acestei sentinţe că din analiza menţiunilor carnetului de muncă al reclamantei a rezultat că aceasta s-a aflat în concediul pentru îngrijirea copilului, fiindu-i suspendat contractul de muncă, în perioada 7.03.2005-27.11.2006 .

Potrivit art. 49 pct. 2 Codul muncii, suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi corelativ, a drepturilor de natură salarială. Este adevărat că art. 158 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă la nivelul S.C. S. B. S.A. menţionează că „salariatul”, fără a specifica dacă este vorba de cel aflat sau nu în activitate - beneficiază de drepturile salariale suplimentare acordate cu ocazia Zilei meseriei, însă tocmai pentru că nu distinge aplicabile sunt dispoziţiile generale ale Codul u i muncii. Astfel, reclamantei nu i se cuvin drepturile solicitate.

 

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta D.N. Se arată în motivarea recursului formulat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică fiind dată cu aplicarea greşită a legii.

Instanţa de fond nu a avut în vedere că potrivit art. 158 alin. (3) din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unităţii, fiecare salariat beneficia de drepturi salariale suplimentare cu ocazia Zilei meseriei, însă reclamanta nu a beneficiat de acestea pe motiv că era în concediu prenatal. Nu s-a avut în vedere astfel că textul de lege sus arătat nu face distincţie între cei care sunt în activitate şi cei care au contractul de muncă suspendat temporar. În acest mod au fost încălcate prevederile expres stipulate în contractul colectiv de muncă, sentinţa pronunţată fiind astfel nelegală.

Nu s-a avut în vedere, de asemenea, că la unitate există dovezi că în perioada concediului postnatal au fost acordate şi alte drepturi băneşti şi alte colege au beneficiat de drepturile respective.

Faţă de motivele arătate, solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei instanţei de fond, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată. În drept, recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

 

Recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Prin acţiunea formulată recurenta a solicitat obligarea intimatei de a-i plăti drepturile salariale reprezentând prima ce se acordă cu ocazia Zilei meseriei. Din actele dosarului rezultă că aceasta în perioada 7 martie 2005-27 noiembrie 2006, s-a aflat în concediu pentru îngrijirea copilului fiindu-i suspendat contractul de muncă, potrivit art. 51 lit. a) Codul Muncii.

Într-adevăr art. 158 din Contractul colectiv de muncă, precizează la alin. (3) că „cu ocazia Zilei meseriei, fiecare salariat primeşte o sumă a cărei valoare se negociază cu sindicatul, pornind de la minimum valoarea salariului de bază minim actualizat pe S.C. S. B. S.A.”

Potrivit art. 49 alin. (2) Codul Muncii suspendarea contractului individual de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator.

Art. 49 alin. (3) Codul Muncii prevede de asemenea că pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi şi obligaţii ale părţilor decât cele prevăzute la alin. (2, dacă acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de muncă aplicabil prin contracte individuale de muncă sau prin regulamente interne.

În mod corect instanţa de fond a apreciat astfel că textele de lege sus arătate, cât şi contractul colectiv de muncă menţionează „salariatul” fără a specifica dacă este vorba de cel aflat sau nu în activitate.

Cum suspendarea contractului de muncă are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi corelativ a drepturilor de natură salarială în perioada respectivă reclamanta primind o indemnizaţie pentru creşterea şi îngrijirea copilului, în mod corect instanţa de fond a apreciat că acesteia nu i se pot achita alte drepturi de natură salarială şi anume drepturile salariale suplimentare.

Atâta vreme cât nu i se achită drepturile salariale, reclamantei nu i se pot achita în perioada respectivă drepturi salariale suplimentare, având în vedere că potrivit art. 155 Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

Nu se pot plăti reclamantei salariile suplimentare, atâta vreme cât în perioada în care contractul de muncă era suspendat nu i s-au achitat drepturi salariale.

Sentinţa pronunţată de instanţa de fond este astfel legală şi temeinică, motiv pentru care în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva acesteia.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner