Angajat ROMSILVA. Concediere. Obligatia AJOFM de acordare a masurilor de protectie sociala.

Tematică: Despagubire

Concedierile care au avut loc în cadrul Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, inclusiv a reclamantei, au fost determinate de restituirea padurilor catre fostii proprietari, astfel ca reclamanta este beneficiara masurilor de protectie sociala prevazute de Legea nr. 174/2006. Faptul ca parata angajatoare nu a intreprins masurile necesare intocmirii documentatiei si solicitarii drepturilor prevazute de Legea nr. 174/2006 a fost cauzat de faptul ca la momentul concedierii – O. 2007 – actul normativ mentionat isi incetase aplicabilitatea, fiind prelungit ulterior prin H.G. nr. 1376/12.11.2007, astfel ca nu poate fi retinuta culpa unitatii angajatoare în neindeplinirea acestor masuri. Prin modificarea art. 1 din Legea nr. 174/2006 este evident ca legiuitorul ca dorit ca actul normativ mentionat sa se aplice continuu, neintrerupt pe intreaga perioada, de la data publicarii sale pana la data de 31.12.2008.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 10114 din 21 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

 

 

Prin acţiunea formulată la data de 13 mai 2008, reclamanta D. (...) a chemat în judecată pârâtele Agenţia Judeţeană Pentru Ocuparea Forţei De Muncă M si Regia Naţională a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică DTS – solicitând să se dispună obligarea la plata sumei de 1.836 lei reprezentând o despăgubire egală cu de două ori salariul mediu net pe economie la disponibilizare, actualizată cu indicele de inflaţie de la data scadenţei la data plăţii efective, la despăgubiri egale cu venitul de completare neacordat până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti, actualizate în raport de inflaţie şi obligarea la plata venitului de completare de la dat pronunţării hotărârii până la data expirării perioadei pentru care se acordă - 24 luni.

Prin sentinta nr. 1711 din 25.09.2008 Tribunalul M – Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale – a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta D. (...) împotriva pârâţilor AJOFM M şi S. Romsilva – Direcţia Silvică D. A constatat că reclamanta beneficiază de prevederile art. 2, lit. a), b) Legea nr. 174/2006.

A obligat pârâta S. Romsilva – Direcţia Silvică D – la plata către reclamantă a sumei de 1.836 lei, despăgubiri conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 174/2006 şi la despăgubiri egale cu venitul în completare, prevăzute de art. 2, pct. 2, lit. b) din Legea nr. 174/2006 pe perioada 6.11.2007-25.09.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective. A obligat pârâta AJOFM M la plata în continuare a venitului în completare, începând cu data de 26.09.2008 şi până la expirarea perioadei cuvenite. A obligat pârâta S. Romsilva – Direcţia Silvică – la 450 lei cheltuieli de judecată.

 

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs paratele AJOFM M si Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia T. Dr.Tr.S –, care au criticat-o pentru nelegalitate.

In dezvoltarea motivelor de recurs, AJOFM M a sustinut ca în cauza a avut loc o concediere colectiva a unui numar de 78 de salariati din cadrul Directiei Silvice Dr.Tr. S incepand cu data de 1.11.2007, conform prevederilor art. 65, 68 si urmatoarele Codul Muncii, în niciun act depus la institutia paratei nefiind facuta precizarea ca salariatii disponibilizati sunt beneficiari ai Legii nr. 174/2006.

Mai mult decat atat, în notificarea nr. 13154 din 05.09.2007 emisa de Regia Nationala a Padurilor Romsilva s-a precizat ca motivul concedierii este determinat de desfiintarea locurilor de munca ca urmare a aplicarii „Metodologiei privind gradarea unitatilor si subunitatilor Regiei Nationale a Padurilor Romsilva si conditiilor minime pentru infiintarea, organizarea si functionarea unor structuri ale acestora, precum si a restrangerii si desfiintarii unor activitati nerentabile (…)”

Concedierea în cauza a avut loc în luna O. 2007, neavand nicio legatura cu temeiul de drept stipulat de Legea nr. 174/2006 care, în art. 1, precizeaza ca motivul concedierilor colective il constituie retrocedarile terenurilor forestiere, urmand ca salariatii disponibilizati sa beneficieze de masuri de protectie sociala în baza unui program de restructurare aprobat de autoritatea competenta, respectiv Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale în etape, pana la data de 31 martie 2007.

A mai sustinut recurenta ca, desi prin adoptarea H.G. nr. 1376 din 12.11.2007 termenul prevazut de art. 1 din Legea nr. 174/2006 a fost modificat în sensul ca a fost prelungit pana la data de 31 decembrie 2008, acest act normativ a intrat în vigoare la data publicarii lui în monitorul oficial si produce efecte numai pentru viitor, neexistand în cuprinsul sau nicio prevedere expresa în alt sens.

La randul sau, recurenta Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia T. Dr.Tr.S – a sustinut în motivele de recurs ca la data disponibilizarii salariatilor T. prevederile Legii nr. 174/2006 nu mai erau în vigoare, astfel incat nici în decizia de concediere si nici în notificarea adresata AJOFM M nu a facut trimitere la prevederile actului normativ mentionat.

Pe de alta parte, Legea nr. 174/2006 nu reprezinta un temei al disponibilizarilor si nu instituie în sarcina angajatorului obligatia acordarii masurilor de protectie sociala, astfel incat obligatia stabilita de tribunal în sarcina paratei recurente este nelegala.

 

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate în raport în raport de motivele invocate, de apărările formulate, văzând probatoriu administrat şi având în vedere şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constata urmatoarele:

Referitor la recursul pârâtei AJOFM M, acesta este apreciat ca nefondat din următoarele considerente:

Reclamanta D. (...) a fost angajata Regiei Nationale a Padurilor Romsilva – Directia T. Dr. Tr. S – pana la data de 7.11.2007, cand i-a incetat contractul individual de munca în baza Deciziei nr. 90 emisa de parata. Aceasta masura s-a dispus ca urmare a programului de restructurare a Regiei Nationale a Padurilor Romsilva aprobat prin Ordinul N. nr. 421 din 16.06.2006, modificat si completat prin Ordinul nr. 960 din 01.12.2007.

Potrivit inscrisurilor aflate la dosarul cauzei, concedierea reclamantei s-a dispus, intr-adevar, în temeiul art. 65, 68 si urm. Codul Muncii, motivul concedierii fiind determinat de desfiintarea locurilor de munca ca urmare a aplicarii „Metodologiei privind gradarea unitatilor si subunitatilor Regiei Nationale a Padurilor Romsilva si conditiilor minime pentru infiintarea, organizarea si functionarea unor structuri ale acestora, precum si a restrangerii si desfiintarii unor activitati nerentabile (…)”, sustinerile recurentei fiind corecte sub acest aspect.

Cu toate acestea, concedierile care au avut loc în cadrul Regiei Nationale a Padurilor Romsilva, inclusiv a reclamantei, au fost determinate de restituirea padurilor catre fostii proprietari, astfel ca reclamanta este beneficiara masurilor de protectie sociala prevazute de Legea nr. 174/2006.

Aceasta, cu atat mai mult cu cat perioada în care salariatii disponibilizati beneficiaza de masurile de protectie sociala a fost prelungita prin H.G. nr. 1376 din 12.11.2007 pana la data de 31.12.2008, prin modificarea art. 1 din Legea nr. 174/2006.

Faptul ca parata angajatoare nu a intreprins masurile necesare intocmirii documentatiei si solicitarii drepturilor prevazute de Legea nr. 174/2006 a fost cauzat de faptul ca la momentul concedierii – O. 2007 – actul normativ mentionat isi incetase aplicabilitatea, fiind prelungit ulterior prin H.G. nr. 1376/12.11.2007, astfel ca nu poate fi retinuta culpa unitatii angajatoare în neindeplinirea acestor masuri. Prin modificarea art. 1 din Legea nr. 174/2006 este evident ca legiuitorul ca dorit ca actul normativ mentionat sa se aplice continuu, neintrerupt pe intreaga perioada, de la data publicarii sale pana la data de 31.12.2008.

În considerarea celor expuse, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul formulat de parata AJOFM M urmează a fi respins ca nefondat.

In ceea ce priveste recursul formulat de parata Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia T. Dr.Tr.S – Curtea il apreciaza ca fiind intemeiat pentru motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu care modificarea unei hotarari se poate cere daca este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii.

Legea nr. 174/2006 constituie cadrul legal privind masurile de protectie sociala a personalului disponibilizat din cadrul S. – Romsilva – prin concedieri colective ca urmare a restituirii padurilor catre fostii proprietari.

Potrivit art. 2 lit. b), salariatii disponibilizati beneficiaza, intre altele, de indemnizatie de somaj stabilita potrivit reglementarilor legale în vigoare, precum si de un venit lunar de completare, care este egal cu diferenta dintre salariul individual mediu net pe ultimele 3 luni inainte de disponibilizare stabilit pe baza clauzelor din contractul individual de munca, dar nu mai mare decat salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care se fac disponibilizarile, comunicat de Institutul National de Statistica, si nivelul indemnizatiei de somaj.

Potrivit art. 3 din acelasi act normativ, plata sumelor necesare pentru acordarea indemnizatiei de somaj si a venitului de completare se suporta de la bugetul asigurarilor pentru somaj gestionat de Agentia Judeteana de Ocupare a Fortei de Munca, în speta AJOFM M.

Legea nr. 174/2006 nu reprezinta un temei al disponibilizarilor si nu instituie în sarcina angajatorului obligatia acordarii masurilor de protectie sociala, astfel incat obligatia stabilita de tribunal în sarcina paratei recurente este nelegala. Asa fiind, suma de 1.836 lei reprezentand venitul de completare prevazut de art. 2 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 174/2006 pentru perioada 6.11.2007-25.09.2008 urmeaza sa fie suportata de AJOFM M.

Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul paratei Regia Nationala a Padurilor Romsilva – Directia T. Dr. Tr. S – şi, în temeiul art. 312 alin. (1), raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica sentinta în sensul ca va respinge actiunea formulata de reclamanta D. (...) fata de aceasta.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner