Decizia nr.1.015 din 7 iulie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.286, art.287 şi art.288 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art.164 din Codul de procedură civilă

Tematică: Decizia Curtii Constitutionale

Publicată în Monitorul Oficial nr.547 din 06.08.2009

www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.286, art.287 şi art.288 din Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 şi ale art.164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A. În dosarele nr.661/122/2008, nr.2.649/122/2007 şi nr.2.450/122/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr.37.137/3/2007 şi nr.46.448/3/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarele nr.4.113/90/2008, nr.3.158/90/2008, nr.3.523/90/2008, nr.3.097/90/2008 şi nr.3.096/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale şi în Dosarul nr.5.649/120/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă.

Conexarea dosarelor şi dezbaterile au avut loc în şedinţa publică de la data de 30 iunie 2009, în prezenţa reprezentanţilor Societăţii Comerciale Petrom - S.A., doamna avocat Ana Diculescu-Şova, domnii avocaţi Mădălin Niculeasa şi Călin Andrei Zamfirescu, din cadrul Baroului Bucureşti, precum şi a reprezentantului Ministerului Public, dezbaterile fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 iulie 2009.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:

Prin Încheierile din 17 martie 2009, pronunţate în dosarele nr.661/122/2008, nr.2.649/122/2007, nr.2.450/122/2007, încheierile din 3 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr.37.137/3/2007 şi nr.46.448/3/2007 Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.286, art.287 şi art.288 din Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 şi ale art.164 din Codul de procedură civilă.

Prin Încheierea din 20 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr.5.649/120/2007, încheierile din 6 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr.4.113/90/2008, nr.3.158/90/2008 şi nr.3.523/90/2008, încheierile din 14 aprilie 2009, pronunţate în dosarele nr.3.097/90/2008 şi nr.3.096/90/2008, Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale au sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.287 din Codul muncii.

Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A., pârâtă în dosarele menţionate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile art.286, art.287 şi art.288 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 sunt de un formalism excesiv, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art.164 din Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară, este de natură să aducă atingere dreptului la apărare.

Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă, în opinia autorului, şi principiul efectivităţii juridice.

De asemenea, se mai susţine că obligarea angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în contradicţie cu normele constituţionale ce configurează alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament, imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali, cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de angajator.

Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, apreciind că Legea fundamentală a lăsat în competenţa autorităţii legiuitoare stabilirea regulilor privind competenţa şi a regulilor speciale de procedură, în considerarea unor situaţii deosebite, iar măsurile prevăzute de dispoziţiile legale criticate au ca finalitate exclusivă asigurarea celerităţii soluţionării litigiilor de muncă şi a exercitării dreptului la muncă.

Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că prevederile art.286, art.287 şi art.288 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 sunt constituţionale, fiind normal ca angajatorul, cel care deţine probele necesare pentru stabilirea drepturilor şi obligaţiilor părţilor dintr-un raport juridic de muncă, să suporte obligaţia de a prezenta probele în proces. Instanţa mai subliniază faptul că prevederile art.286 din Codul muncii raportate la art.74 din Legea nr.168/1999 stabilesc o procedură derogatorie privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor, însă intenţia legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură urgentă, adaptată exercitării dreptului la muncă. De asemenea, instanţa subliniază faptul că şi art.288 din Codul muncii raportat la art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 are rolul de a asigura soluţionarea cu celeritate a conflictelor de muncă, regulile de procedură aplicându-se, în mod echitabil, atât angajaţilor, cât şi angajatorilor.

Tribunalul Argeş - Secţia civilă şi Tribunalul Vâlcea - Secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia este neîntemeiată. Instanţele apreciază că este firesc ca în conflictele de drepturi sarcina probei să fie răsturnată, întrucât documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor unilaterale de către angajator se află la acesta, iar dovezile de plată a drepturilor salariale sunt, de asemenea, în posesia acestuia.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale atacate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.286, art.287 şi art.288 din Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art.164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:

- Art.286 din Codul muncii: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.

(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";

- Art.287 din Codul muncii: "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.";

- Art.288 din Codul muncii: "Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.";

- Art.74 din Legea nr.168/1999: "(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.

(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.

(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.";

- Art.75 din Legea nr.168/1999: "În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.";

- Art.77 din Legea nr.168/1999: "(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.

(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";

- Art.164 din Codul de procedură civilă: "(1) Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.

(2) Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.

(3) Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe.

(4) Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă."

În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art.21 alin.(1), (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art.24 privind dreptul la apărare, art.53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art.124 privind înfăptuirea justiţiei din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art.11 alin.(2) şi 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art.286, art.287 şi art.288 din Codul muncii, prin raportare la critici similare. Astfel, prin Decizia nr.82 din 5 februarie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.161 din 3 martie 2008, Curtea Constituţională a constatat că dispoziţiile art.286, art.287 şi art.288 din Codul muncii sunt constituţionale, întrucât acestea sunt norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, privind termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor referitoare la conflictele de muncă. Modalitatea în care au fost reglementate aceste dispoziţii este o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. Regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii, şi având în vedere identitatea de raţionament, atât soluţia, cât şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, atât în ceea ce priveşte dispoziţiile art.286-288, cât şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art.164 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea nu contravin prevederilor constituţionale invocate, ele reglementând norme de procedură a căror interpretare şi aplicare revin instanţelor de judecată.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii,

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.286, art.287 şi art.288 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, ale art.74, art.75 şi art.77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă şi ale art.164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Petrom - S.A. în dosarele nr.661/122/2008, nr.2.649/122/2007 şi nr.2.450/122/2007 ale Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă, în dosarele nr.37.137/3/2007 şi nr.46.448/3/2007 ale Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosarul nr.5.649/120/2007 al Tribunalului Argeş - Secţia civilă, în dosarele nr.4.113/90/2008, nr.3.158/90/2008, nr.3.523/90/2008, nr.3.097/90/2008 şi nr.3.096/90/2008 ale Tribunalului Vâlcea - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 iulie 2009.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner