Decizia nr.1.101 din 8 septembrie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii

Tematică: Decizia Curtii Constitutionale

Publicată în Monitorul Oficial nr.678 din 09.10.2009

www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr.6.841/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă.

La apelul nominal răspunde partea Daniela Ionela Solcan, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei şi menţinerea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 22 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr.6.841/110/2007, Tribunalul Bacău - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei ce vizează o decizie de concediere şi reintegrarea angajatului în funcţia anterior deţinută.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat conduce la imixtiuni în administrarea fondului de comerţ ce se află în proprietatea exclusivă a societăţii angajatoare, fond asupra căruia numai aceasta poate dispune liber. Se mai arată că textul art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 este neconstituţional şi pentru că instanţa de judecată, în cazul în care constată caracterul nelegal al măsurii concedierii, nu are niciun fel de posibilitate să analizeze oportunitatea reintegrării, aceasta operând ope legis. Se mai susţine că reintegrarea ar trebui să opereze numai în cazuri excepţionale, şi nu şi în cazurile în care anularea deciziei de concediere a fost dispusă pentru un motiv pur formal sau procedural.

Tribunalul Bacău - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin.(2), ale art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 5 februarie 2003, care au următorul cuprins:

"(2) La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune părţile în situaţia anterioară emiterii actului de concediere."

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art.44 privind dreptul de proprietate privată, ale art.45 privind libertatea economică, ale art.57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi ale art.124 privind înfăptuirea justiţiei.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că, prin Decizia nr.269 din 12 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.525 din 21 iunie 2005, şi Decizia nr.1.230 din 20 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.119 din 14 februarie 2008, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Codul muncii, a statuat că repunerea părţilor în situaţia anterioară nu lezează în niciun mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conţinutului şi limitelor sale, stabilite de lege. Fără posibilitatea repunerii părţilor în situaţia anterioară concedierii, atingerea adusă dreptului la muncă al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncă.

De asemenea, Curtea a mai statuat că prevederile art.45 din Constituţie nu îl îndreptăţesc pe angajatorul agent economic să acţioneze în mod arbitrar, nesocotind dispoziţiile legale referitoare la angajarea şi concedierea personalului.

Pentru aceleaşi argumente, Curtea a stabilit că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea prevederilor art.57 din Constituţie, referitoare la obligaţia exercitării drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă, fără încălcarea drepturilor şi a libertăţilor altora.

Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi, de natură a reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.

Distinct de cele arătate prin deciziile menţionate, Curtea reţine faptul că instanţa de judecată se pronunţă asupra aspectelor de temeinicie şi legalitate a deciziilor de concediere şi dispune măsura reintegrării în măsura în care este posibil la solicitarea salariatului în cazul anulării măsurii concedierii, fără a analiza oportunitatea acestei măsuri. Analiza oportunităţii măsurii excedează controlului judiciar şi este irelevantă în raport cu efectele anulării măsurii concedierii. Mai mult, încetarea raporturilor de muncă nu poate fi guvernată de factori subiectivi pe care i-ar putea invoca angajatorul. Totodată, nu se poate susţine ca în materie de muncă anularea unei măsuri să nu repună părţile în situaţia iniţială. În caz contrar, nulitatea măsurii concedierii ar îndreptăţi salariatul numai la plata unor sume de bani şi s-ar deschide posibilitatea angajatorului de a concedia oricând o persoană, fără ca aceasta să aibă posibilitatea de a reveni pe postul anterior ocupat.

În consecinţă, Curtea constată că textul legal criticat nu contravine nici prevederilor art.124 din Constituţie.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.78 alin.(2) din Legea nr.53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicată de Compania Naţională "Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr.6.841/110/2007 al Tribunalului Bacău - Secţia civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 septembrie 2009.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner