Decizia nr.683/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.8 şi art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora şi ale art.1000 alin.3 din Codul civil

Tematică: Contestatie la executare

Publicată în Monitorul Oficial nr.712 din 22.10.2007

www.ccr.ro

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora şi ale art.1000 alin.3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr.704/2006 al Judecătoriei Beclean.

La apelul nominal răspunde consilierul juridic al Autorităţii Rutiere Române, Mihaela Chiriac, cu împuternicire de reprezentare juridică depusă în şedinţă, lipsă fiind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul, reprezentantul Autorităţii Rutiere Române solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, deoarece textele criticate nu conţin discriminări.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.

 

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr.704/2006, Judecătoria Beclean a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.15 lit.f) şi art.16 alin.(1) lit.f) din Ordonanţa Guvernului nr.17/2002 şi ale art.1000 alin.3 din Codul civil. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în cadrul soluţionării plângerii contravenţionale împotriva unui proces-verbal de constatare a contravenţiei prevăzute de art.15 lit.f) din Ordonanţa Guvernului nr.17/2002.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin dispoziţiile criticate s-a instituit răspunderea comitentului pentru fapta contravenţională a prepusului, faptă ce constă în nerespectarea de către prepus a unor obligaţii personale, clar şi precis stabilite în sarcina sa, prin art.10 din ordonanţă, în mod similar răspunderii civile stabilite prin art.1000 alin.3 din Codul civil. Însă un prepus persoană fizică, cu capacitate deplină de exerciţiu, trebuie să răspundă personal pentru fapta proprie, altfel se instituie o inegalitate în faţa legii, discriminând comitentul angajator, operator de transport rutier.

Judecătoria Beclean şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate nu încalcă principul egalităţii, iar soluţia legislativă criticată se justifică prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajaţii acestuia, conducători auto. Mai mult, comitenţii au la dispoziţie posibilitatea formulării unei acţiuni în regres împotriva prepuşilor.

Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea nr.47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu conţin privilegii sau discriminări.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare.

Preşedinţii celor două Camere nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

 

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr.47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.146 lit.d) din Constituţie, ale art.1 alin.(2), art.2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale, îl reprezintă dispoziţiile art.15 lit.f) şi art.16 alin.(1) lit.f) din Ordonanţa Guvernului nr.17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.466/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea reţine că autorul excepţiei critică, la modul general, instituirea răspunderii comitentului pentru fapta contravenţională a prepusului, aşadar critică dispoziţiile ce reglementează contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare acestora.

Ulterior sesizării Curţii Constituţionale prin încheierea din 26 ianuarie 2007, Ordonanţa Guvernului nr.17/2002 a fost abrogată prin art.13 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea î, nr.565 din 16 august 2007.

Având în vedere că dispoziţiile art.8 şi art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 stabilesc contravenţiile şi sancţiunile corespunzătoare acestora, soluţia legislativă criticată de autorul excepţiei fiind astfel preluată în nouă reglementare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă art.8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007.

De asemenea, obiect al excepţiei îl reprezintă şi dispoziţiile art.1000 alin.3 din Codul civil, cu următorul cuprins: "Stăpânii şi comitenţii, de prejudiciul cauzat de servitorii şi prepuşii lor în funcţiile ce li s-au încredinţat,"

Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art.16 alin.(1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr.37/2002 stabilesc contravenţiile pentru încălcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora, precum şi sancţiunile corespunzătoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi, în majoritatea cazurilor, întreprinderii sau operatorului de transport rutier.

Curtea constată că obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptă săvârşită de către conducătorul auto, în speţă neutilizarea tahografelor, este o soluţie legislativă justificată prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducătorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are obligaţia de a impune conducătorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevăzute de lege. Totodată, întrucât răspunderea comitentului este o răspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului.

Referitor la pretinsa încălcare a principiului egalităţii în faţa legii, apreciem că această critică este neîntemeiată, întrucât comitentul şi prepusul nu se află în aceeaşi situaţie juridică şi, ca atare, nu li poate aplica acelaşi tratament juridic.

Pentru aceleaşi argumente, Curtea constată că nici dispoziţiile art.1000 alin.3 din Codul civil nu contravin principiului egalităţii în faţa legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.146 lit.d) şi al art.147 alin.(4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art.11 alin.(1) lit.A.d) şi al art.29 din Legea nr.47/1992,

 

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.8 şi art.9 din Ordonanţa Guvernului nr.37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnă ale conducătorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activităţii acestora şi ale art.1000 alin.3 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Comat" - S.A. din Târgu Mureş în Dosarul nr.704/2006 al Judecătoriei Beclean.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 septembrie 2007.

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner