Birds Eye Walls Ltd c. Friendel M. Roberts. Hotărârea Curţii (a doua cameră) din 9 noiembrie 1993

Tematică: Cauze care justifică discriminarea

1. Articolul 119 din Tratat nu se opune ca în calculul sumei unei „pensii de tranziţie”, plătită de angajator lucrătorilor care şi-au luat pensia anticipată din motive de sănătate şi destinată să compenseze, mai ales, pierderea veniturilor datorată faptului că vârsta cerută pentru plata pensiei legale nu este încă atinsă, să fie ţinut cont de cuantumul pensiei legale care va fi percepută apoi iar cuantumul pensiei de tranziţie să fie redusă în consecinţă, chiar dacă, în tranşa de vârstă cuprinsă între 60 şi 65 de ani, aceasta are drept consecinţă că fosta salariată să perceapă o pensie pentru tranziţie inferioară celei percepute de omologul său masculin, această diferenţă echivalând cu suma pensiei legale pe care femeia o poate pretinde de la vârsta de 60 de ani în baza perioadelor de muncă îndeplinite la acest angajator. 2. Articolul 119 din Tratat nu se opune ca, pentru calculul pensiei de tranziţie, să fie ţinut cont de pensia legală completă pe care o femeie măritată ar fi perceput-o dacă nu ar fi optat pentru cotizaţii cu nivel redus nedeschizându-i decât dreptul la beneficiul unei pensii interesată şi echivalând cu o pensie legală completă. Într-adevăr, a obliga o întreprindere să compenseze o pierdere de pensie legală rezultând direct dintr-o opţiune a celei interesate pentru regimul cotizaţiilor reduse ar însemna să favorizeze în mod nejustificat femeile căsătorite, care au vrut să beneficieze de acest regim, faţă de persoanele care nu au avut alegerea şi care a trebuit mereu să plătească cotizaţii la un tarif întreg, adică bărbaţii şi femeile celibatare, la fel ca femeile căsătorite care nu au folosit posibilitatea care le era oferită. La fel ar fi inechitabil să nu ţinem cont de plata unei pensii de văduvă echivalând cu o pensie legală completă, în măsura în care aceasta ar însemna şi să creeze o situaţie de inegalitate, favorizând pe femeia beneficiară a unei pensii de văduvă în raport cu bărbaţii şi femeile nevăduve beneficiind de o pensie legală completă, care ar fi, cât o priveşte, luată în socoteală pentru calculul sumei pensiei de tranziţie.
www.curia.eu
Obiectul litigiului
 
Cauza C-132/92 are ca obiect o cerere adresată Curţii, în aplicarea art. 177 din Tratatul CEE, de către Court of Appeal of England and Wales şi prin care se tinde să se obţină o decizie cu titlu preliminar asupra interpretării art. 119 din Tratatul CEE.
 
Motivele hotărârii
 
1. Prin ordonanţa din 14 octombrie 1991, ajunsă la Curte pe 24 aprilie 1992, Court of Appeal of England and Wales a adresat, în virtutea art. 177 din Tratatul CEE, trei întrebări preliminare asupra interpretării art. 119 din acelaşi Tratat.
2. Aceste întrebări au fost ridicate in cadrul unui litigiu opunând-o pe doamna Roberts fostului său angajator, Birds Eye Walls Limited (în continuare „BEW”) având ca obiect bridging pension (în continuare „pensie pentru tranziţie”), afiliată, înainte ca ea să obţină, pe 14 august 1987, la vârsta de 57 ani şi 2 luni, o pensie anticipată din motive de sănătate.
3. Această pensie pentru tranziţie, în întregime finanţată de angajator, constituie un avantaj complementar plătit, cu titlu graţios, lucrătorilor care din motive de sănătate sunt obligaţi să obţină o pensie anticipată înainte de a fi atins vârsta legală a pensiei, adică, în Regatul Unit, 60 ani pentru femei şi 65 pentru bărbaţi.
4. Avantajul complementar în cauză intervine deci într-o situaţie în care salariatul, pe de o parte, nu are încă drept la plata pensiei legale şi, pe de altă parte, nu are drept la pensia ocupaţională decât la un nivel redus în funcţie de numărul de ani rămânând de parcurs până la îndeplinirea vârstei legale de pensionare.
5. Scopul pensiei de tranziţie este, pe de o parte, să replaseze salariatul în situaţia sa financiară normală dacă raţiuni de sănătate nu l-ar fi obligat să-şi întrerupă activitatea, acoperind diferenţa între ceea ce primeşte el efectiv şi ce ar fi primit dacă ar fi lucrat până la vârsta legală a pensiei, iar, pe de altă parte, să stabilească egalitatea de tratament financiar global al unui bărbat şi al unei femei aflând-se în aceeaşi situaţie.
6. Modul de calcul al pensiei de tranziţie bazat pe o serie de elemente ca ultimul salariu, vechimea teoretică până la împlinirea vârstei de 60 sau 65 ani ca şi pensiile legale şi de profesionale la care cel interesat ar avea dreptul, implică că suma plătită unei persoane date variază în funcţie de modificările situaţiei sale financiare de a lungul timpului.
7. Astfel, în particular, înainte de vârsta de 60 de ani, în vreme ce nici bărbatul, nici femeia care îşi obţin o pensie anticipată nu au atins încă vârsta cerută pentru plata pensiei legale, pensia pentru tranziţie include, între altele, pentru unul şi pentru altul, suma corespunzând acesteia din urmă pentru partea privind perioadele de muncă îndeplinite la angajatorul care varsă pensia pentru tranziţie. După vârsta de 60 de ani, în schimb, femeii i se reduce suma pensiei sale de tranziţie pe motiv că ea percepe pensia legală, în vreme ce o astfel de reducere nu se aplică pensiei de tranziţie a bărbatului decât cinci ani mai târziu, în momentul în care, la rândul său, el are drept la pensia legală.
8. Trebuie subliniat că luarea în calcul a pensiei legale are un caracter virtual, în sensul că ea face abstracţie de faptul că salariatul este sau nu îndreptăţit să o pretindă sau că el şi-a exercitat sau nu dreptul în această privinţă.
9. Doamna Roberts contestă acest mod de calcul care, în tranşa de vârstă cuprinsă între 60 şi 65 de ani, conduce la plata, pentru o femeie, a unei pensii de tranziţie de o sumă inferioara celei care este plătită unui bărbat găsindu-se într-o situaţie comparabilă în toate celelalte privinţe. Doamna Roberts susţine că pensia pentru tranziţie constituie o remuneraţie în sensul art. 119 din Tratat şi că, de aceea, o astfel de diferenţă este contrară principiului egalităţii de tratament edictat de această dispoziţie.
10. Această interpretare a doamnei Roberts a făcut Court of Appeal să adreseze Curţii următoarele întrebări preliminare:
 
„1. Este contrar art. 119 din Tratatul CEE ca un angajator să aplice un regim de pensie voluntară utilizând o formulă comună foştilor lucrători, bărbaţi şi femei, conform căreia aceeaşi pensie pentru limită de vârstă totală (suma pensiei profesionale şi a pensiei regimului naţional) este calculată pentru ei, apoi se deduce din acest total partea pensiei de limită de vârstă a regimului naţional pentru care contribuţiile au fost plătite de angajator şi de fostul salariat pe durata carierei acestuia la acel angajator care deschide drept la pensie, iar angajatorul varsă direct lucrătorilor această sumă redusă, scopul fiind ca pensia pentru limita de vârstă totală (calculată după formula comună) să fie aceeaşi pentru foştii lucrători bărbaţi şi femei, astfel încât între vârsta de 60 de ani şi de 65 de ani angajatorul varsă mai puţin unei femei decât unui bărbat pentru că o deducere este efectuată pentru fostele salariate, pe motiv că ele au drept la pensia regimului naţional de la vârsta de 60 de ani, în vreme ce această deducere nu este făcută pentru foştii lucrători, din moment ce ei nu au drept la pensia regimului naţional înainte de vârsta de 65 de ani ?
2. Răspunsul la prima întrebare este afectat de faptul că femeia nu are drept la o pensie a regimului naţional deoarece, ca femeie măritată, ea nu are alegerea între a plăti contribuţiile la asigurarea naţională cu nivel întreg, ceea ce îi dă drept la o pensie a regimului naţional cu nivel întreg, sau cu un nivel redus, ceea ce nu îi dă drept la o pensie a regimului naţional (sau nu îi dă drept decât la o pensie redusă) şi când ea alege această a doua soluţie?
3. Răspunsurile la ce precede sunt afectate de faptul că salariata, deşi nu are drept la o pensie pentru limită de vârstă de regim naţional (sau că ea nu are drept decât la mai puţin din pensia cu nivel întreg), are de fapt drept la, şi percepe, o pensie pentru văduvă de regim naţional a cărei sumă este egală cu o pensie pentru limită de vârstă de regim naţional cu nivel întreg?”
 
11. Pentru o mai amplă expunere a faptelor litigiului în acţiunea principală, a derulării procedurii, ca şi a observaţiilor scrise prezentate Curţii, acesta este trimis la raportul de audienţă. Aceste elemente din dosarul cauzei nu sunt reluate în continuare decât în măsura necesară raţionamentului Curţii.
 
Cu privire la prima întrebare
12. Nu este contestat că pensia pentru tranziţie intră în noţiunea de remuneraţie, în sensul celui de al doilea alineat al art. 119 din Tratat, aşa cum a fost precizată de jurisprudenţa Curţii, şi cuprinzând toate avantajele în bani sau în natură, actuale sau viitoare, numai să fie plătite, fie şi indirect, de angajator lucrătorului în temeiul relaţiei de muncă a acestuia din urmă (a se vedea mai ales hotărârea din 17 mai 1990, Barber, C-262/88, Rep. p. 1889, pct. 12)
13. Litigiul în acţiunea principală se referă la situaţia că o femeie în vârstă de 60-65 de ani, beneficiară a unei pensii de tranziţie, percepe de la fostul ei angajator în cadrul pensiei profesionale o sumă inferioară celei percepute de un bărbat de aceeaşi vârstă şi care corespunde perioadelor de muncă îndeplinite la acest angajator.
14. Potrivit doamnei Roberts, această diferenţă de tratament constituie o discriminare directă în funcţie de sex, interzisă de art. 119 din Tratat şi nu ar putea de aceea fi justificată cu niciun titlu.
15. Împărtăşind părerea doamnei Roberts cu privire la existenţa unei discriminări directe, Comisia consideră totuşi că o justificare nu este de exclusă totuşi, dat fiind că însăşi noţiunea de discriminare, fie ea directă sau indirectă, vizează tocmai o diferenţă de tratament care nu este justificată. Or, Comisia este de părere că în speţă o justificare există şi ţine de faptul că BEW se străduieşte să introducă o reală egalitate între sexe, compensând o inegalitate care rezultă din diferenţa de vârste ale pensiei, într-un context precis în care această diferenţă ar cauza un prejudiciu grav. Comisia se referă mai ales la situaţia unui salariat, obligat să obţină o pensie anticipată din motive de sănătate şi neputând pretinde, contrar omologului său feminin, o pensie legală înainte de vârsta de 65 de ani.
16. BEW se apără că a operat o discriminare, directă sau indirectă, faţă de doamna Roberts, diferenţa de tratament litigioasă neţinând, după părerea acesteia, decât de un factor obiectiv şi în afara controlului său, adică primirea, la o vârstă dată, a pensiei legale.
17. Trebuie considerat că principiul egalităţii de tratament prevăzut de art. 119 din Tratat, ca şi principiul general al nediscriminării, presupune că lucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin care beneficiază de aceasta sunt în situaţii identice.
18. Or, nu acesta pare să fie cazul într-un context în care remuneraţia diferită pe care un angajator o varsă acelora dintre lucrători, care sunt obligaţi să obţină o pensie anticipată din motive de sănătate, este concepută ca un complement la resursele financiare ale celui (celei) interesat(ă).
19. Rezultă într-adevăr clar din mecanismul pensiei de tranziţie că evaluarea sumei nu este fixată la un moment dat, ci suferă în mod necesar schimbări ca urmare a modificărilor situaţiei financiare a celui interesat de a lungul timpului.
20. Astfel, dacă înaintea vârstei de 60 de ani, situaţia financiară a unei femei pensionându-se anticipat din motive de sănătate este comparabilă cu cea a unui bărbat găsindu-se în aceeaşi situaţie, nici unul nici altul neavând încă drept la plata pensiei legale, acesta nu mai este cazul între 60 şi 65 de ani, din moment ce femeia, contrar bărbatului, începe atunci să perceapă o astfel de pensie. Această diferenţă în situaţia obiectivă de bază are în mod necesar drept consecinţă că suma pensiei de tranziţie nu este aceeaşi pentru bărbat şi femeie, fără ca aceasta să poată fi considerată ca discriminatorie.
21. Mai mult, date fiind finalităţile pensiei de tranziţie, menţionarea sumei sale, pentru femeie, la acelaşi nivel ca înainte de începutul perceperii pensiei legale, ar constitui o inegalitate de tratament în detrimentul bărbatului care nu percepe pensia legală decât la vârsta de 65 de ani.
22. De altfel, este constant că, începând cu 65 de ani, bărbaţii suferă la rândul lor o reducere a pensiei de tranziţie la concurenţa sumei pensiei legale pe care ei o pot pretinde. Dat fiind că perioadele lor de muncă la angajatorul care varsă pensia pentru tranziţie sunt mai lungi decât cele ale femeilor, ei percep o pensie legală, în baza acestor perioade, mai ridicată decât cea a omologilor lor feminini şi, în consecinţă, o sumă a pensie de tranziţie inferioară celei plătite femeilor.
23. Trebuie deci constatat că mecanismul pensiei de tranziţie este neutru, ceea ce confirmă absenţa oricărui element discriminatoriu.
24. Pe baza consideraţiilor anterioare, trebuie răspuns la prima întrebare preliminară că art. 119 din Tratat nu se opune ca, în calculul sumei unei „pensii de tranziţie”, plătită de angajator lucrătorilor care s-au pensionat anticipat din motive de sănătate şi destinată să compenseze, mai ales, pierderea venitului datorată faptului că vârsta cerută pentru plata pensiei legale nu este încă atinsă, să se ţină cont de suma pensiei legale care va fi percepută apoi şi ca cea a pensiei de tranziţie să fie redusă în consecinţă, chiar dacă, în tranşa de vârste cuprinsă între 60-65 ani, aceasta are drept consecinţă că fosta salariată percepe o pensie de tranziţie inferioară celei percepute de omologul său masculin, această diferenţă echivalând cu suma pensiei legale pe care femeia o poate pretinde de la vârsta de 60 de ani în baza perioadelor de muncă îndeplinite la acest angajator.
 
Cu privire la a doua şi a treia întrebare
25. A doua întrebare preliminară îşi găseşte originea în caracterul virtual mai sus amintit (pct. 8) al calculului pensiei legale la stabilirea pensiei de tranziţie. Sunt vizate cazurile salariatelor care, ca femei măritate, au optat pentru posibilitatea, care le este oferită de legislaţia britanică, de a vărsa cotizaţii de pensie cu un nivel redus, ceea ce nu le dă dreptul decât la o pensie legală redusă sau chiar la nicio pensie, cum este cazul doamnei Roberts.
26. Aceasta din urmă percepe totuşi o pensie pentru văduvă al cărei cuantum corespunde celei a unei pensii de limită de vârstă completă. Această circumstanţă este la originea celei de a treia întrebări preliminare privind influenţa pe care o astfel de situaţie de fapt o poate avea asupra răspunsurilor la întrebările precedente.
27. Trebuie considerat, în această privinţă, că posibilitatea de a plăti cotizaţii mai mici pentru pensia lor legală provine din libera alegere a femeilor măritate care obţin din aceasta alegere un beneficiu financiar sigur.
28. Or, nu ar fi logic să se facă abstracţie de această circumstanţă şi să se calculeze pensia de tranziţie în funcţie de suma pensiei legale pe care cea interesată o percepe în mod real.
29. Cum a observat avocatul general la pct. 21 din concluziile sale, a obliga o întreprindere să compenseze o pierdere de pensie legală, rezultând direct dintr-o opţiune a celei interesate pentru regimul cotizaţiilor reduse, ar însemna să favorizeze nejustificat femeile căsătorite aflate în pensia anticipată, care au vrut să beneficieze de acest regim, în raport cu persoanele care nu au avut această alegere şi care au trebuit să plătească mereu cotizaţiile cu tarif întreg, adică bărbaţii şi femeile celibatare, ca şi femeile căsătorite care nu au folosit posibilitatea care le era oferită.
30. Articolul 119 nu ar putea fi interpretat astfel încât să creeze de fapt o situaţie de inegalitate în care anumite subiecte ar fi dublu favorizate prin cumulul beneficiului de vărsare de cotizaţii reduse şi al aceluia al perceperii unei pensii de tranziţie compensând reducerea corespunzătoare pensiei legale, în raport cu alte subiecte găsindu-se în toate celelalte privinţe într-o situaţie comparabilă.
31. Acelaşi raţionament este bun a fortiori şi în situaţia primirii, în locul unei pensii legale, a unei pensii de văduvă a cărei sumă ar fi egală cu cea a pensiei legale cu nivel întreg. Într-adevăr, dată fiind finalitatea pensiei de tranziţie, indicată deasupra la pct. 5, ar fi inechitabil să nu se ţină cont de plata unei pensii de văduvă echivalând cu o pensie legală completă, în măsura în care aceasta ar însemna şi să creeze o situaţie de inegalitate, favorizând femeia beneficiară a unei pensii de văduvă în raport cu bărbaţii şi femeile nevăduve beneficiind de o pensie legală completă, care ar fi, în ce o priveşte, luată în considerare la calculul sumei pensiei de tranziţie.
32. Trebuie de aceea răspuns la a doua şi a treia întrebare preliminară că art. 119 din Tratat nu se opune ca, pentru calculul pensiei de tranziţie, să se ţină cont de pensia legală completă pe care o femeie căsătorită ar fi perceput-o dacă ea nu ar fi optat pentru cotizaţii cu nivel redus nedeschizându-i decât dreptul la beneficiul unei pensii reduse sau la nicio pensie, ca şi al eventualei pensii de văduvă primită de cea interesată şi echivalând cu o pensie legală completă.
 
Pentru aceste motive,
Curtea,
 
statuând asupra întrebărilor adresate ei de Court of Appeal of England and Wales, prin ordonanţa din 14 octombrie 1991, declară:
 
1. Articolul 119 din Tratat nu se opune ca, în calculul sumei unei „pensii de tranziţie”, plătită de angajator lucrătorilor care s-au pensionat anticipat din motive de sănătate şi destinată să compenseze mai ales pierderea de venit datorată faptului că vârsta cerută pentru plata pensiei legale nu este încă atinsă, să se ţină cont de suma pensiei legale care va fi percepută apoi iar cuantumul pensiei de tranziţie să fie redusă în consecinţă, chiar dacă, în tranşa de vârste cuprinsă între 60 şi 65 de ani, aceasta are drept consecinţă că fosta salariată să perceapă o pensie pentru tranziţie inferioară celei percepute de omologul său masculin, această diferenţă echivalând cu suma pensiei legale pe care femeia o poate pretinde de la vârsta de 60 de ani în baza perioadelor de muncă îndeplinite la acest angajator.
2. Articolul 119 din Tratat nu se opune ca, pentru calculul pensiei de tranziţie, să se ţină cont de pensia legală completă pe care o femeie căsătorită ar fi perceput-o dacă ea nu ar fi optat pentru cotizaţii cu nivel redus nedeschizându-i decât dreptul la beneficiul unei pensii reduse sau la nicio pensie, ca şi al eventualei pensii de văduvă primită de cea interesată şi echivalând cu o pensie legală completă.
banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner