Revocarea deciziei de sancţionare pe durata procesului. Daunele morale. Neacordare

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Pe parcursul procesului unitatea a revocat decizia de sancţionare, iar cererea de chemare în judecată sub acest aspect a rămas fără obiect. În această situaţie nu se poate aprecia dacă sancţiunea aplicată este una abuzivă sau nu. 2. În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta nu a fost dovedit şi susţinut de nicio probă din dosar. Din depoziţia martorei D.E., nu rezultă decât faptul că reclamanta este stresată, şi are o serie de schimbări în comportament, însă acestea pot fi generate de multe alte cauze, nefăcându-se legătura directă între sancţiunea aplicată şi starea de sănătate a contestatoarei.
(Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 814/M din 10 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 1312/2008 a Tribunalului Braşov, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta U.B. în contradictoriu cu pârâta (...) B.T. Transilvania SRL. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei a sumei de 1000 Euro lei reprezentând daune morale. Au fost respinse restul cererilor ca rămase fără obiect. A fost respinsă cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 100/28.03.2008 reclamanta a fost sancţionată, începând cu data de 27.03.2008, în temeiul art. 264 lit. d) Codul Muncii, cu reducerea salariului de bază pe o durată de trei luni cu 10%. În decizia menţionată nu s-a prevăzut în concret fapta imputată reclamantei, menţionându-se doar ca aceasta nu a respectat un ordin direct şi a avut o atitudine necorespunzătoare faţă de superiorul ierarhic.
După introducerea prezentei cereri de chemare în judecată, la data de 2.06.2008, pârâta a emis decizia nr. 101 prin care a revocat decizia nr. 100/28.03.2008 prin care s-a dispus sancţionarea reclamantei, fără însă ca această decizie de revocare să fie motivată în vreun fel. Faţă de această decizie instanţa a constatat că petitul privind constatarea nulităţii deciziei de sancţionare şi cel subsidiar de plată a drepturilor restante au rămas fără obiect, drept pentru care au fost respinse ca atare.
În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, potrivit art. 269 Codul Muncii astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 12.07.2007 angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Instanţa, a apreciat că în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru atragerea răspunderii angajatorului în sensul dovedirii faptei ilicite cauzatoare a prejudiciului moral pretins.


Împotriva acestei sentinţe s-a declarat recurs de recurenta (...) B.T. Transilvania SRL criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greşit a fost obligată la plata daunelor morale, nefiind dovedit prejudiciul moral. Se mai arată că sancţiunea aplicată contestatoarei, a fost de reducere a salariului cu 10 % pe o perioadă de trei luni, iar această decizie a fost revocată de unitatea recurentă. Dacă sancţiunea ar fi fost executată reclamanta suferea un prejudiciu de mai puţin de 100 de euro, pe întreaga perioadă de aplicare a acesteia, iar prin măsura revocării deciziei de sancţionare, nici nu se mai pune problema existenţei unui prejudiciu. Astfel, raţionamentul instanţei de fond este unul greşit, motiv pentru care se impune admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii contestaţiei formulate de contestatoarea U.B.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursul este întemeiat şi în consecinţă va fi admis şi sentinţa primei instanţe va fi modificată în tot, în baza dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. pentru următoarele considerente:
Prima instanţă a procedat la interpretarea eronată a probatoriului administrat în cauză, reţinând în mod eronat starea de fapt. Se poate constata că instanţa de fond nu a analizat legalitatea sancţiunii aplicate contestatoarei prin decizia nr. 100/2008, pentru faptul că pe parcursul procesului unitatea intimată, a revocat-o iar cererea de chemare în judecată sub acest aspect a rămas fără obiect. În această situaţie nu se poate aprecia dacă sancţiunea aplicată este una abuzivă sau nu. Revocarea sancţiunii disciplinare, aplicată de unitatea angajatoare, poate interveni din diferite motive, şi prin aceasta nu se poate înţelege doar o recunoaştere a culpei emitentului, în aplicarea sancţiunii.
În ceea ce priveşte prejudiciul moral, acesta nu a fost dovedit şi susţinut de nicio probă din dosar. Din depoziţia martorei D.E., nu rezultă decât faptul că reclamanta este stresată, şi are o serie de schimbări în comportament, însă acestea pot fi generate de multe alte cauze, nefăcându-se legătura directă între sancţiunea aplicată şi starea de sănătate a contestatoarei. Prin urmare această depoziţie de martor, urmează să fie înlăturată, pentru faptul că s-au dovedit împrejurări indirecte, care nu au legătură directă cu sancţiunea aplicată contestatoarei.
Prin urmare în lipsa unui probatoriu adecvat, care să dovedească prejudiciul moral suferit de contestatoare, şi care să ofere posibilitatea instanţei de a compensa acest prejudiciu, cu o despăgubire valorică, se apreciază că cererea nu este fondată şi în consecinţă va fi respinsă.
Faţă de toate aceste considerente, instanţa va admite recursul şi va schimba în parte sentinţa atacată în sensul celor mai sus menţionate.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner