Contestaţie decizie de sancţionare. Nesemnarea încheierii de amânare a pronunţării. Casare cu trimitere

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Potrivit art. 147 C. proc. civ. dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier. Nesemnarea încheierii de amânare a pronunţării, ce face parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, constituie o nulitate ce rezultă din încălcarea dispoziţiei imperative înscrise în textul de lege suscitat şi duce la anularea hotărârii, deoarece lipsa ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, existând o incertitudine cu privire la componenţa completului. 2. Dat fiind caracterul absolut al normei care reglementează semnarea încheierii de şedinţă de către membrii completului, nerespectarea acesteia constituie un motiv de ordine publică ce se impune a fi invocat din oficiu şi analizat cu prioritate potrivit art. 306. alin. (2) cu aplicarea art. 137 C. proc. civ., admiterea acestuia făcând de prisos analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurente.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 828 din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr. (...) reclamanta E.B.S. a chemat în judecată pârâta Curtea de Apel Cluj N ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 21/09.01.2007 prin care reclamanta a fost sancţionată cu excluderea din profesia de grefier, reîncadrarea în funcţia de grefier la Judecătoria Turda şi obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante de la data aplicării sancţiunii şi până la reîncadrarea efectivă.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că fiind grefierul care avea ca şi atribuţii întocmirea şi expedierea citaţiilor la Judecătoria Turda înainte de plecarea în concediu de odihnă i s-a repartizat un număr foarte mare de dosare pentru a întocmi şi expedia citaţii. Datorită volumului foarte mare de lucru şi faptului că nu i s-a dat niciun fel de ajutor din parte conducerii instanţei, reclamanta a fost nevoită să rămână peste program în fiecare zi.
Referitor la cercetarea disciplinară s-a menţionat că au fost verificate numai borderourile pe lunile iunie şi iulie, deşi multe din citaţiile întocmite de către reclamantă au fost expediate în luna august, sancţiunea aplicată fiind considerată nedreaptă şi nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta a solicitat respingerea acţiunii având în vedere gravitatea abaterii disciplinare comise ce consta în atestarea O. pe citativul întocmit de către reclamantă a emiterii citaţiilor, deşi citaţiile în realitate nu au fost emise sau au fost emise la date ulteriore, sancţiunea fiind aplicată potrivit art. 84, lit. k) din Legea nr. 567/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2197/2007 Tribunalul Cluj a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea în parte a deciziei emise de pârâtă cu privire la sancţiunea aplicată reclamantei, pe care a reindividualizat-o, în sensul că a aplicat reclamantei sancţiunea disciplinară a reducerii cu 15% a salariului pe o perioadă de 3 luni. S-a mai dispus reîncadrarea reclamantei pe postul deţinut anterior cu obligarea pârâtei de a achita reclamantei drepturile salariale restante începând cu luna ianuarie 2007 şi până la reîncadrarea în funcţia deţinută, indexate, majorate şi reactualizate. Pentru a pronunţa această hotărâre tribunalul a reţinut că reclamanta şi-a desfăşurat activitatea ca grefier în cadrul Judecătoriei Turda din anul 1992 şi a lucrat la Biroul de întocmire şi expediere a citaţiilor, având în concret atribuţii de emitere a citaţiilor, a adreselor pentru primul termen de judecată şi întocmirea borderourilor de transmitere a corespondenţei.
Prin decizia nr. 21/2007 reclamanta a fost sancţionată cu excluderea din profesia de grefier, fapta reţinută în sarcina sa constând în atestarea în mod nereal pe citativul întocmit a emiterii citaţiilor, deşi în realitate citaţiile nu au fost emise sau au fost emise la date ulterioare.
Prima instanţă a reţinut că nu se poate imputa angajaţilor existenţa unui număr mare de dosare şi insuficienţa personalului auxiliar de specialitate, prin aceasta mărindu-se exagerat de mult norma de muncă a acestora şi punerea lor în imposibilitatea realizării sarcinilor de serviciu sau realizarea acestora în mod deficitar. Conducerea instanţei cunoştea situaţia reclamantei care zilnic semna cereri de rămânere peste program. Pârâta, prin norma de muncă excesivă nu a respectat prevederile legale care limitează la maximum 48 de ore pe săptămână activitatea salariaţilor, în acest cuantum fiind incluse şi orele suplimentare, fapt ce a condus la suprasolicitarea reclamantei şi necesitatea internării în spital.
Instanţa a mai reţinut că decizia de sancţionare respectă prevederile art. 266-268 Codul Muncii, respectiv art. 82-86 din Legea nr. 567/2004.
Cu privire la individualizarea pedepsei aplicată reclamantei, instanţa a amintit practica judiciară care permite instanţei sesizate cu judecarea unei contestaţii să reindividualizeze o sancţiune ori de câte ori constată că sancţiunea aplicată este prea severă faţă de abaterea săvârşită, dar care nu poate rămâne nesancţionată. În consecinţă, prima instanţă a apreciat că datorită normei de muncă excesivă la care a fost obligată, orelor suplimentare peste durata maximă admisă, coroborat cu faptul că era de notorietate acest lucru şi că se ştia situaţia chiar şi la nivelul conducerii instanţei, sancţiunea aplicată este prea severă, astfel că a reindividualizat sancţiunea prin aplicarea prevederilor art. 85 lit. b) din Legea nr. 567/2004, respectiv reducerea cu 15% a salariului pe o durată de 3 luni, aceasta fiind cea mai gravă sancţiune pecuniară existentă.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat recurs ambele părţi.
Pârâta Curtea de Apel Cluj N prin recursul formulat a solicitat modificarea sentinţei atacate, având în vedere că instanţa a avut în vedere împrejurări străine de esenţa cauzei şi de motivul avut în vedere de conducerea Curţii de Apel la luarea măsurii excluderii din profesia de grefier.
Recurenta pârâtă susţine în motivarea recursului că reclamanta a săvârşit o abatere gravă, ce o face incompatibilă cu funcţia de grefier şi care ar trebui să atragă alături de sancţiunea disciplinară chiar şi răspunderea penală. Fapta comisă de către reclamantă constă în neemiterea citaţiilor şi ascunderea acestei omisiuni prin atestarea în mod fals pe citative că acele citaţii au fost emise.
Consecinţele faptei săvârşite de către reclamantă au fost dintre cele mai grave, ducând la amânarea unui număr mare de dosare, vătămând bunul mers al justiţiei şi interesul justiţiabililor la asigurarea unui termen just şi rezonabil de soluţionare a cauzelor. S-a mai menţionat că ar trebui avut în vedere şi calitatea activităţii reclamantei care s-a dovedit necorespunzătoare, motiv pentru care nu a mai primit atribuţii de grefier de şedinţă, ulterior nici de grefier dactilograf, lucrările executate fiind de foarte slabă calitate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) şi 3 şi art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanţe, în sensul respingerii ca nefondate a contestaţiei formulate de reclamantă.
Reclamanta E.B.S. prin recursul formulat a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii recurate, în sensul anulării în întregime a deciziei nr. 21/9.01.2007, decizie în raport de care se invocă excepţia tardivităţii raportat la prevederile art. 268 Codul Muncii.
În motivarea recursului se menţionează că actul de constatare întocmit de către judecătorul inspector prin care se aduce la cunoştinţa conducerii Curţii de Apel cele constatate a fost datat noiembrie 2007 şi cu toate acestea decizia atacată este emisă numai în luna ianuarie, încălcându-se termenul de 30 de zile prevăzut de art. 286 Codul Muncii.
Pe fondul cauzei se apreciază că sentinţa este nelegală având în vedere că zilnic recurenta reclamantă a rămas peste program, iar conducerea instanţei nu a luat nicio măsură pentru a se crea condiţiile corespunzătoare de muncă, ţinând cont de numărul forte mare de dosare înregistrate pe rolul Judecătoriei Turda.
Recurenta susţine că deşi a menţionat pe dosare că citaţiile le-a emis în data de 31 iulie 2006 pentru a le putea preda la arhivă, ulterior reclamanta a continuat activitatea zilnic, deşi figura în concediu de odihnă, lucru care se poate observa şi cu borderourile depuse la dosar, până la terminarea tuturor dosarelor.
În drept se invocă dispoziţiile art. 304 pct. 9, 3041 şi 312 C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată la data de 24.06.2008, având în vedere că ÎCCJ a admis cererea de strămutare, Curtea de Apel Cluj N a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Alba Iulia pentru judecarea recursului.
Pe rolul acestei curţi, dosarul a fost înregistrat la data de 8.07.2008.
Instanţa a pus în discuţie nulitatea hotărârii pronunţate având în vedere că încheierea în care se consemnează concluziile părţilor, ca şi cele două încheieri de amânare a pronunţării nu sunt semnate de unul dintre judecători, membru al completului de judecată.

Curtea, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art. 304 indice 1 C. proc. civ. în limitele statuate de art. 306 alin. (2) C. proc. civ., constată următoarele:
Încheierea din 5.11.2007 prin care instanţa de fond a amânat pronunţarea cauzei la data de 7.11.2007 (f. 376), precum şi încheierile prin care s-a amânat pronunţarea la data de 9.11.2007 şi 12.11.2007 (f. 376 verso) nu sunt semnate de unul dintre judecătorii de complet şi de asistenţii judiciari.
Potrivit art. 147 C. proc. civ. dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier.
Nesemnarea încheierii de amânare a pronunţării, ce face parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, constituie o nulitate ce rezultă din încălcarea dispoziţiei imperative înscrise în textul de lege suscitat şi duce la anularea hotărârii, deoarece lipsa ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, existând o incertitudine cu privire la componenţa completului.
Dat fiind caracterul absolut al normei care reglementează semnarea încheierii de şedinţă de către membrii completului, nerespectarea acesteia constituie un motiv de ordine publică ce se impune a fi invocat din oficiu şi analizat cu prioritate potrivit art. 306. alin. (2) cu aplicarea art. 137 C. proc. civ., admiterea acestuia făcând de prisos analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurente.
Ca atare, în conformitate cu art. 312 alin. (1) coroborat cu art. 82 din Legea nr. 167/1998 se va admite ca fondate recursurile declarat de către reclamanta E.B. şi pârâta Curtea de Apel Cluj N, se va casa sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Alba – complet specializat – de conflicte de muncă, pentru a se da eficienţă dispoziţiei date de către ÎCCJ de strămutare a cauzei.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va cerceta temeinicia susţinerilor referitoare la tardivitatea emiterii deciziei de sancţionare, iar pe fond va verifica şi celelalte aspecte invocate prin cele două cereri de recurs.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner