Contestaţie la executare. Intoarcerea executarii. Recurs. Admitere.

Tematică: Contestatie la executare

În cauză au incidenţă dispoziţiile art.1144 Cod civil care se referă la compensaţia legală, art. 316 C. pr. civ., aratând că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 4278 din 6 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

La 5.06.2007 Serviciul de Ambulantă D a chemat in judecată pe pârâtul G. Ş. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunţa tribunalul să dispună întoarcerea executării la care a fost obligat reclamantul prin sentinţa 429/02.03 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj.
În motivarea acţiunii a arătat că la data de 28.10.2005 prin dispoziţia cu nr. 184 dată în temeiul art. 264 lit. s) din Codul muncii a fost desfăcut contractul individual de muncă al salariatului G.Ş.
La 16.11.2005, salariatul a formulat contestaţie împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă şi tribunalul, prin sentinţa nr. 429/2.03.2006 a admis în parte contestaţia, a dispus anularea deciziei şi reintegrarea contestatorului cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reîncadrarea efectivă.
Hotărârea a fost pusă în executare iar contestatorul reîncadrat pe funcţia anterioară emiterii deciziei cu plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale in valoare de 11901 lei.
Prin decizia nr. 3268/10.10.2006 Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de serviciul de Ambulantă D. împotriva s.c. nr. 429/2 03 2006 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5167/CM/2005, şi a modificat sentinţa în sensul că se respinge contestaţia formulată de contestator împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă.
În drept, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 4041 şi 4043 Cod pr. civilă.
Prin întâmpinare, pârâtul solicită admiterea numai în parte a acţiunii introdusă de reclamantul Serviciul de Ambulantă D. A arătat că a fost reangajat la data de 01 07 2007 şi a fost plătită suma de 5020 lei sumă cuvenită conform sentinţei nr. 429/2006 a Tribunalului Dolj.
Arată pârâtul că în loc să i se ceară restituirea sumei primite respectiv 5020 lei i s-a cerut suma de 7536 lei. Diferenţa până la 7536 lei cerută de reclamantă prin acţiune reprezintă salariile pe lunile ulterioare reîncadrării, timp în care a desfăşurat activitatea efectiv şi nu reprezintă despăgubiri în sensul Deciziei nr. 429/2006 a Tribunalul Dolj.
A mai arătat că întrucât reclamantul nu i-a plătit salariile in ultimele două luni in care a lucrat după reîncadrare respectiv octombrie şi noiembrie 2006, acesta îi datorează, la rândul său, drepturile salariale pentru care operează compensaţia legală parţială în conformitate cu art. 1144; a depus foile colective de prezentă pe lunile iulie-noiembrie 2006, dispoziţia nr. 198 a Serviciului de Ambulanţă D., cererea nr. 5285/13.12. 2006.
În forma concluziilor scrise şi răspunzând la întâmpinarea formulată de pârât reclamantul arată că urmare a pronunţării de către Curtea de Apel a Deciziei nr. 3268/10.10.2006, pârâtului i-a fost desfăcut contractul de muncă (după ce operase reîncadrarea dispusă prin titlu executoriu) începând cu data de 1.11.2006. De la data de 1.07.2007, a fost reîncadrat şi a fost achitată suma de 5020 lei reprezentând drepturi băneşti cuvenite în perioada noiembrie 2005-iunie 2006. De la data de 1.07.2007 când a fost reîncadrat şi până la 9.11.2007, când i s-a desfăcut contractul de muncă pârâtului i s-au mai plătit salariile pe lunile iulie, august, septembrie.
Nu i s-a plătit salariul pe octombrie deoarece salariul se primeşte pe data de 15.11 când deja avea contractul de muncă desfăcut. Aceeaşi situaţie operează în cazul lunii noiembrie.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 4991 din 4.12.2007 a admis în parte acţiunea. formulată de reclamantul Serviciul de Ambulanţă D., în contradictoriu cu pârâtul G. Ş. A obligat pârâtul către reclamantă la 5020 lei despăgubiri. În considerentele sentinţei s-a reţinut că în baza art. 78 alin (1) Codul muncii „în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanţa va dispune anularea ei şi va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate , majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul”.

Suma pe care o pretinde reclamantul prin întoarcerea executării ,sumă pe care o califică drept „drepturi salariale in valoare de 11901 lei „în realitate, reprezintă despăgubiri aşa cum prevăd dispoz. art. 78 din lege şi, o parte, drepturi salariale după reîncadrare.
Tribunalul Dolj atunci când a anulat decizia de concediere a dispus obligarea angajatorului la despăgubiri (ce-i drept egale cu drepturile salariale de care salariatul nu a beneficiat) şi, odată executată obligaţia, angajatorul este îndreptăţit numai la întoarcerea executării voluntare,respectiv, la întoarcerea despăgubirilor. Pentru restul sumelor tribunalul a constat că acestea au regimul juridic al unor drepturi salariale pentru activitatea pe care salariatul a prestat-o după reîncadrare.
Împotriva acestei sentinţe a declarat în termen legal şi motivat recurs pârâtul G.Ş., arătând în esenţă că instanţa nu a aprobat compensarea salariilor pe octombrie şi noiembrie 2006, întrucât după ce a fost reîncadrat la 1 iulie 2006 a lucrat efectiv până pe data de 30 noiembrie 2006.
Pe luna noiembrie 2006 a lucrat conform foii colective de prezenţă, 32 ore. Fiind în concediu, pe data de 14 noiembrie 2006 a primit un plic ce conţinea adresa nr. 4867/10.11.2006 prin care a fost înştiinţat să se prezinte pe data de 15 noiembrie 2006 la sediul unităţii pentru a discuta despre hotărârea nr. 3268/10.10.2006 a Curţii de Apel Craiova. Până la data de 29.11.2006 nu a primit nicio decizie a desfacerii contractului de muncă, iar conform foii colective de prezenţă pe luna noiembrie 2006 s-a prezentat la serviciu.
Recursul este fondat urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin decizia nr. 184 din 28.10.2005 emisă de Serviciul de Ambulanţă D. a fost desfăcut contractul individual de muncă al recurentului G.Ş.
Prin sentinţa nr. 429 din 2.03.2006 a Tribunalului Dolj a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul G.Ş., s-a dispus anularea deciziei nr. 184/23.10.2005, emisă de intimată şi reintegrarea contestatorului în funcţia deţinută anterior desfacerii contractului de muncă cu plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reîncadrarea în muncă, indexate şi reactualizate la data plăţii efective.
Prin decizia nr. 3268 din 10.10.2006 a Curţii de Apel Craiova a fost admis recursul Serviciului de Ambulanţă D. împotriva sentinţei nr. 429 din 02.03.2006 a Tribunalului Dolj. A fost modificată sentinţa în sensul că a fost respinsă contestaţia şi menţinută decizia de desfacere a contractului de muncă.
Până la soluţionarea recursului, la solicitarea recurentului, a fost reîncadrat contestatorul pe postul deţinut anterior desfacerii contractului.
Curtea reţine că, la instanţa de fond prin întâmpinarea cu caracter de cerere reconvenţională, reclamantul a solicitat ca instanţa să opereze compensaţia legală parţială între suma de 5020 lei şi suma ce rezultă din contravaloarea salariilor ce nu i-au fost plătite pe ultimele luni lucrate, respectiv pe lunile octombrie şi noiembrie 2006.
Din foaia colectivă de prezenţă pe luna noiembrie 2006 reiese că recurentul pârât a efectuat un număr de 32 ore de lucru (fila 39-dosar fond), iar din statul de plată lichidare pe luna octombrie 2006 reiese că i-a fost blocat salariul în cuantum de 884 lei.
Unitatea angajatoare nu a depus la dosar copia statului de plată pe luna noiembrie 2006 şi în concluziile scrise depuse la dosarul de fond a arătat că pârâtului nu i-a fost virat salariul nici pe această lună.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, se reţine că recurentul pârât are dreptul la plata contravalorii muncii pentru lunile octombrie-noiembrie 2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 154 Codul Muncii care arată că salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă.
Curtea constată că, în cauză au incidenţă dispoziţiile art.1144 Cod civil care se referă la compensaţia legală, urmând a face compensaţia între suma de 5020 lei datorată de pârât, intimatei reclamante Serviciul de Ambulanţă Judeţean D. şi suma de 1768 lei reprezentând contravaloarea salariilor pe lunile octombrie-noiembrie 2006, care nu au fost plătite recurentului.
Potrivit art. 294 alin. (2) C.pr.civ., pe calea apelului se vor putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanţe. De asemenea, se va putea solicita compensaţia legală, iar art. 316 C. pr. civ., arată că dispoziţiile de procedură privind judecata în apel se aplică şi în instanţa de recurs în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în acest capitol.
Aşa fiind în baza art. 312 C.pr.civ., a fost admis recursul, modificată sentinţa, în sensul că a fost admisă în parte acţiunea. Pârâtul a fost obligat la plata sumei de 3.252 lei către reclamant.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner