Avertisment. Nemenţionarea datei săvârşirii faptei. Sancţiune.

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Art. 268 Codul Muncii sancţionează cu nulitatea absolută numai nedescrierea faptei. Nemenţionarea datei săvârşirii faptei poate atrage nulitatea absolută doar în situaţia în care în lipsa oricăror alte indicii nu poate fi stabilită în niciun mod data săvârşirii acesteia, şi deci a respectării termenelor menţionate la alin. (1) al acestui articol. Din analiza deciziei atacate rezultă însă că aceste date sunt menţionate în cuprinsul deciziei, unde se arată că fapta a fost săvârşită în formă continuă, data epuizării sale fiind apreciată ca fiind 6.02.2007 când refuzul de îndeplinire a sarcinilor trasate nu a mai putut fi pus la îndoială. 2. Conduita reclamantului nu poate fi apreciată ca normală, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite sunt abateri disciplinare, însă faţă de gravitatea lor relativ redusă, sancţiunea aplicată – avertismentul – este proporţională sub aspectul faptelor comise şi a persoanei care le-a comis.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 459 din 17 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. (...) reclamantul N.B.E. a chemat în judecată pârâta SC T. România SRL solicitând a se constata nulitatea absolută a deciziei nr. 1475/7.03.2007 în ceea ce priveşte abaterea constând în întârzieri la programul de lucru, anularea deciziilor nr. 1475/7.03.2007 şi 1651/16.03.2007 emise de pârâtă prin care i s-a aplicat sancţiunea „avertisment”, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este manager operaţiuni vamale şi transporturi la societatea pârâtă, iar aplicarea sancţiunii „avertisment” prin două decizii diferite este abuzivă.
Referitor la prima decizie reclamantul a invocat nulitatea acesteia deoarece nu cuprinde descrierea faptelor, iar pe fondul cauzei s-a susţinut că întârzierile la programul de lucru sunt perfect justificate datorită atribuţiilor de serviciu; neefectuarea pe suport informatic a situaţiei orelor suplimentare necesare a fi prestate de către subordonaţii săi nu îi este imputabilă dat fiind că munca suplimentară nu se poate programa şi se efectuează doar cu acordul salariaţilor; neefectuarea pe suport informatic a situaţiei transporturilor în forma cerută de pârâtă nu îi este imputabilă de asemenea faţă de faptul că a solicitat fiecărui transportator să comunice în mod direct către directorul fabricii informaţiile cerute, ceea ce aceştia au şi făcut.
În ceea ce priveşte cea de-a doua decizie de sancţionare, reclamantul a arătat că în virtutea funcţiei pe care o deţinea refuzul de a părăsi sala unde avea loc o şedinţă operaţională s-a datorat dorinţei de a fi informat în legătură cu activităţile ce vizau departamentul transporturi.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată susţinând că la emiterea ambelor decizii au fost respectate dispoziţiile art. 268 Codul Muncii privind descrierea abaterilor disciplinare, dar şi termenul de 30 zile prevăzut de art. 268 alin. (1) Codul Muncii.
Prin sentinţa civilă nr. 998/LM/2007 Tribunalul Hunedoara a respins acţiunea formulată de reclamant.


Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul

A solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată. Recurentul a precizat că a solicitat constatarea nulităţii absolute a decizie nr. 1651/2007 întrucât în cuprinsul acesteia nu se arată în niciun fel anul, luna şi ziua în care ar fi avut loc aceste întârzieri.
Ï. sunt perfect justificate, deoarece reclamantul este obligat să facă deplasări la sediul vamal la orice oră din zi. Dacă la ora 8 dimineaţa este în vamă, pentru operaţiuni vamale pentru societate, logic că nu poate fi şi la sediul societăţii în acelaşi timp.
Referitor la situaţia transporturilor în formă de tabel excel, reclamantul este cel care a cerut fiecărui transportator să trimită persoanelor interesate aceste informaţii, lucru îndeplinit de altfel de către aceştia. Întrucât directorul fabricii a primit şi primeşte zilnic tabelele excel direct de la transportatori, în urma iniţiativei sale şi după solicitarea directorului, nu poate fi atrasă răspunderea disciplinară a reclamantului.
În privinţa situaţiei amănunţite a muncii suplimentare, fiind vorba de muncă peste program, care se prestează cu acordul salariatului, această situaţie nu poate fi impusă şi programată.
Referitor la cea de-a doua decizie reclamantul a precizat că în virtutea funcţiei sale, avea dreptul de a participa la şedinţa operaţională zilnică, unde se discutau şi aspecte privind transporturile şi vămuirea mărfurilor.
Recurentul consideră că este o victimă conjuncturală a soţilor E., deoarece a concurat cu E. U. pentru postul de director logistică.
Intimata pârâtă SC T. Romania SRL D a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului având în vedere că recurentul nu indică niciun motiv de nelegalitate a hotărârii, şi totodată nu contestă deloc vinovăţia ce i-a fost stabilită cu privire la săvârşirea faptelor pentru care a fost sancţionat prin cele două decizii de sancţionare.
A fost invocată şi excepţia tardivităţii formulării recursului, excepţia asupra căreia intimata a revenit, dat fiind faptul că ziua de 24.12.2007 a fost declarată zi liberă nelucrătoare prin H.G. nr. 1511/2007.

Curtea, analizând sentinţa atacată prin raportare la criticile aduse şi în limitele prevăzute de art. 304 ¹ C. proc. civ. reţine următoarele:
Recursul nu este fondat.
Primul motiv de recurs ce vizează greşita nereţinere de către instanţa de fond a nulităţii absolute a deciziei nr. 1651/2007 este neîntemeiat şi urmează a fi respins pentru următoarele motive:
Art. 268 Codul Muncii sancţionează cu nulitatea absolută numai nedescrierea faptei. Nemenţionarea datei săvârşirii faptei poate atrage nulitatea absolută doar în situaţia în care în lipsa oricăror alte indicii nu poate fi stabilită în niciun mod data săvârşirii acesteia, şi deci a respectării termenelor menţionate la alin. (1) al acestui articol.
Din analiza deciziei atacate rezultă însă că aceste date sunt menţionate în cuprinsul deciziei, unde se arată că fapta a fost săvârşită în formă continuă, data epuizării sale fiind apreciată ca fiind 6.02.2007 când refuzul de îndeplinire a sarcinilor trasate nu a mai putut fi pus la îndoială.
Pe fondul cauzei se reţin următoarele:
Este adevărat că în virtutea atribuţiilor de serviciu, reclamantul trebuia să facă deplasări la sediul vamal, însă pentru fiecare deplasare trebuie să existe o justificare, respectiv reclamantul putea să dovedească cu actele depuse sau cu orice alte mijloace de probă că a lipsit de la sediul firmei în interes de serviciu, acesta neputându-se ascunde în spatele unui program flexibil pentru a lipsi de la serviciu.
Pe de altă parte lipsa reclamantului de la programul normal de lucru a fost sesizată numai în cursul dimineţilor, nu şi în alt moment al zilei, ceea ce a dus la concluzia că acesta întârzia la programul de muncă. Totodată, având în vedere că acesta avea superiori ierarhici, reclamantul putea să anunţe de fiecare dată că lipsea de la serviciu pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice funcţiei sau putea mandata pe alt angajat să realizeze aceste deplasări la sediul vamal.
Având în vedere că martorii audiaţi de către instanţa fondului au confirmat că reclamantul lipsea deseori de la program dimineţile, corect s-a reţinut comiterea unei abateri disciplinare.
În ceea ce priveşte situaţia transporturilor, reclamantul nu se poate apăra prin aceea că a cerut transportatorilor să trimită aceste informări directorului, deoarece reclamantului îi revenea sarcina să monitorizeze dacă transportatorii îşi şi îndeplinesc această sarcină, dacă datele corespund celor solicitate de către conducerea societăţii şi dacă sunt trimise în formatul excel. Practic prin măsurile dispuse de către reclamant în sensul ca transportatorii să transmită datele cerute, acesta s-a degrevat de sarcinile ce i-au fost dispuse, manifestând astfel lipsă de implicare faţă de măsurile trasate pe linie ierarhică.
Nu se pot reţine nici apărările formulate în ceea ce priveşte situaţia cu orele suplimentare ce vor fi realizate. Tocmai pentru că aceste ore suplimentare nu se pot realiza decât cu acordul salariatului se putea stabili foarte uşor dacă există angajaţi care doresc să presteze astfel de ore suplimentare şi respectiv numărul acestora.
În consecinţă, realizarea unui tabel excel cu aceste ore, tabel necesar pentru stabilirea drepturilor salariale ce urmează a fi acordate, nu era deloc greu de realizat, implicând un efort minim, dat fiind şi faptul că în subordinea reclamantului nu erau multe persoane.
În ceea ce priveşte cea de-a doua decizie, trebuie reţinut că funcţia deţinută de reclamant nu îl îndreptăţea la participarea la orice şedinţă operaţională, cu atât mai mult cu cât superiorul ierarhic al reclamantului era prezent la aceste şedinţe.
De altfel, martorii audiaţi au declarat că de regulă reclamantul nu participa la asemenea şedinţe, însă uneori la solicitarea acestuia, îi era permisă participarea. B., dacă se discutau probleme legate direct de departamentul condus de reclamant prezenţa acestuia era solicitată.
Reclamantul nu poate impune conducerii societăţii prezenţa sa la şedinţele pe care le organizează zilnic, mai ales dacă nu se discută aspecte în care să fie implicat departamentul condus de reclamant.
Conduita reclamantului nu poate fi apreciată ca normală, motiv pentru care în mod corect prima instanţă a apreciat că faptele săvârşite sunt abateri disciplinare, însă faţă de gravitatea lor relativ redusă, sancţiunea aplicată – avertismentul – este proporţională sub aspectul faptelor comise şi a persoanei care le-a comis.
Faţă de considerentele menţionate, criticile formulate de recurent neîncadrându-se în niciunul dintre motivele de modificare sau casare ale hotărârii dintre cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., recursul formulat apare ca neîntemeiat, astfel că în temeiul art. 312 C. proc. civ. urmează a fi respins.
Nefiind solicitate cheltuieli de judecată, nu se vor acorda.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner