Angajament de plată. Nulitate. Restituirea sumei reţinute din salariul contestatorului.

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Simpla existenţă a unui angajament de plată semnat de contestator, nu îndreptăţea societatea angajatoare la emiterea unei decizii de imputare şi reţinerea unei sume din salariul contestatorului, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, singurul titlu executoriu în baza căruia să să poată opera o reţinere legală din salariu. 2. Excepţia prematurităţii acţiunii grefată pe dispoziţiile art. 720/1-720/10 C. proc. civ. va fi înlăturată, întrucât dispoziţiile invocate nu sunt incidente în prezentul litigiu, având aplicabilitate strictă în soluţionarea litigiilor în materie comercială. 3. Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe considerentul existenţei unei înţelegeri a părţilor cu privire la modalitatea de recuperare a prejudiciului, înţelegere necontestată, nu este întemeiată, o înţelegere prealabilă a părţilor neputând atrage inadmisibilitatea promovării unei acţiuni pe rolul unei instanţe, în baza principiului liberului acces la justiţie.
(Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia Civilă nr. 875/R din 15 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 182/15.02.2008 a Tribunalului Maramureş s-au respins excepţiile invocate de pârâta SC D. D. SRL M C. S-a constatat nulă absolut decizia de imputare nr. 4655/25.10.2007 emisă de pârâta SC D.D. SRL M C împotriva reclamantului Ş.E.N. A fost obligată pârâta să-i restituie reclamantului suma de 357 lei reţinută cu dobânda legală de la data reţinerii şi până la plata efectivă şi să-i plătească reclamantului suam de 500 lei cheltuieli de judecată.


Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii ca nefondată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, pârâta arătat că în baza referatului constatator întocmit cu ocazia unei verificări efectuate la data de 25.10.2007 s-a constatat că ecranul aparatului de monitorizare a activităţii prezintă diferite probleme cauzate de folosirea sa incorectă de către intimat. La aceeaşi dată, intimatul s-a angajat în scris că va plăti costurile aferente reparării E., iar în cazul în care repararea nu este posibilă, va achita contravaloarea acestuia.
Un astfel de angajament din partea contestatorului este valabil, art. 295 alin. (2) Codul Muncii prevăzând că dispoziţiile acestui act normativ se întregesc cu cele ale legislaţiei civile. Angajamentul de plată semnat de către contestator echivalează cu o tranzacţie, fiind aplicabile prev. art. 969 C. civ.
Prin decizia nr. 24/203 a Curţii Constituţionale s-a statuat că părţile contractante pot conveni de comun acord asupra modalităţilor de executare sau de stingere a obligaţiilor reciproce. Prin aceeaşi decizie s-a statuat că nu este îngrădit dreptul salariatului să consimtă de bună voie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fără să aştepte pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti.
Nu este nevoie ca angajamentul contestatorului să constituie titlu executoriu, salariatul având posibilitatea să plătească direct din salariul său suma necesară acoperirii integrale a pagubei. Întrucât efectele nulităţii contractului se pot produce prin acordul părţilor, prin analogie şi se poate ajunge prin aceeaşi modalitate la acoperirea prejudiciului produs de una din părţile contractante celeilalte. Prin urmare, contestatorul trebuia să solicite anularea actului convenţie în baza căruia şi-a dat acordul în vederea recuperării prejudiciului.
Un alt motiv de recurs îl constituie necompetenţa materială a tribunalului în soluţionarea litigiului, recurenta apreciind că în condiţiile în care exista un angajament de plată din partea salariatului, instanţa trebuia să ia act de învoiala părţilor, litigiul având natura unei acţiuni în constatare, competenţa soluţionării revenind în acest caz judecătiriei.
S-a invocat şi excepţia prematurităţii acţiunii, contestatorul fiind ţinut, anterior promovării acţiunii, să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, precum şi excepţia inadmisibilităţii, având în vedere că la baza deciziei de imputare a cărei anulare se solicită stă o învoială, o convenţie a părţilor care nu este contestată.
Sentinţa este lovită de nulitate absolută, întrucât s-a pronunţat cu încălcarea prev. art. 70 din Legea nr. 168/1999, respectiv obligaţia instanţei de a încerca stingerea conflictului prin împăcarea părţilor. Hotărârea este contradictorie, întrucât se reţine în considerentele sale pe de o parte că raporturile dintre părţi au fost raporturi de muncă, iar pe de altă parte se reţine că salariaţii răspund patrimonial în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale.
Instanţa a omis să se pronunţe asupra excepţiei inadmisibilităţii, asupra angajamentului de plată şi asupra motivelor de nulitate absolută a deciziei de imputare. În drept s-au invocat prev. art. 304 pct. 3, 6, 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Contestatorul intimat nu şi-a exprimat punctul de vedere asupra recursului formulat.


Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţiile necompetenţei materiale, teritoriale, prematurităţii şi inadmisibilităţii contestaţiei, acestea nu se verifică.
Contrar susţinerii recurentei conform căreia natura prezentului litigiu ar fi de acţiune în constatare reiese din chiar cuprinsul contestaţiei cu soluţionarea căreia a fost investită instanţa că obiectul acesteia îl constituie contestarea unei decizii de imputare emisă pe numele salariatului Ş.E.N. în vederea recuperării unui prejudiciu pretins a fi cauzat societăţii cu ocazia derulării raporturilor de muncă.
Fiind în mod evident un conflict de muncă în sensul art. 5 din Legea nr. 168/1999, şi un conflict de drepturi în sensul art. 68 lit. a) din acelaşi act normativ, tribunalului îi revine competenţa materială de soluţionare a acestuia, conform dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.
Excepţia prematurităţii acţiunii grefată pe dispoziţiile art. 720/1-720/10 C. proc. civ. va fi înlăturată, întrucât dispoziţiile invocate nu sunt incidente în prezentul litigiu, având aplicabilitate strictă în soluţionarea litigiilor în materie comercială.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii pe considerentul existenţei unei înţelegeri a părţilor cu privire la modalitatea de recuperare a prejudiciului, înţelegere necontestată, nu este întemeiată, o înţelegere prealabilă a părţilor neputând atrage inadmisibilitatea promovării unei acţiuni pe rolul unei instanţe, în baza principiului liberului acces la justiţie.
În ce priveşte aspectele de fond invocate de către recurentă, acestea constau în invocarea existenţei unui angajament din partea contestatorului, prin care acesta se obligă să predea piesele a căror lipsă a fost constatată prin procesul-verbal încheiat la 25.10.2007 sau să se reţină valoarea acestora din salariu precum şi să achite contravaloarea monitorului E.
Este adevărat că un astfel de angajament a fost asumat de către contestator, însă aşa cum însăşi recurenta recunoaşte, acesta nu constituie titlu executoriu. Contestatorul avea posibilitatea de a achita contravaloarea prejudiciului benevol, însă aşa cum reiese din actele dosarului, recurenta a emis pe numele contestatorului o decizie de imputare, operând reţineri din salariul acestuia.
O atare modalitate de recuperare a prejudiciului nu este posibilă în actuala reglementare, art. 164 alin. (1) C. proc. civ. dispunând în mod imperativ că nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar alin. (2) statuează că reţinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decât dacă datoria este constatată printr-o hotărâre judecătorească.
Reiese din cele arătate că simpla existenţă a unui angajament de plată semnat de contestator, nu îndreptăţea societatea angajatoare la emiterea unei decizii de imputare şi reţinerea unei sume din salariul contestatorului, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, singurul titlu executoriu în baza căruia să se poată opera o reţinere legală din salariu.
Având în vedere cele arătate, reiese că în mod corect prima instanţă s-a pronunţat în sensul constatării nulităţii deciziei de imputare nr. 4655/25.10.2007, astfel încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner