Activitate sindicală. Coparticipare procesuală activă. Excepţiile lipsei de obiect şi excepţia inadmisibilităţii cererii. Respingere. Anularea deciziilor de sancţionare disciplinară

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Reclamanţii se legitimează procesual, reclamând încălcarea unui drept, respectiv dreptul la muncă, susţinând că măsurile luate de unitate sunt nelegale şi abuzive. În acest context, excepţia lipsei de obiect apare ca nefondată. 2. Formularea unei acţiuni de către cei 4 reclamanţi nu o face inadmisibilă, în contextul în care aceştia justifică o coparticipare procesuală activă generată de identitatea împrejurărilor de fapt şi de drept care au stat la baza tuturor deciziilor contestate. 3. În niciun caz, pentru activităţi sindicale nu trebuia aplicată procedura de la art. 1 S. pentru că reclamanţii nu urmăreau rezolvarea unor probleme personale, iar instanţa nu poate extinde aceste dispoziţii la toate situaţiile apărute în unitate. Din citaţiile depuse la dosar reiese că aceştia nu s-au prezentat pentru apărarea unui interes personal ci, au fost citaţi şi s-au prezentat în cauze care priveau activitatea sindicală din unitate. În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 115 CCM care dă dreptul persoanelor alese în organele de conducere a sindicatului la reducerea programului cu 5 zile/lună, fără afectarea drepturilor salariale.
(Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia Civilă nr. 200/CM din 31 martie 2008, www.jurisprudenta.org)

Reclamanţii T.J., M.D., E.Ş. şi D.H., reprezentaţi legal de Sindicatul Liber „G.” T, au formulat contestaţie împotriva deciziilor de sancţionare emise de (...) „G.” T S.R.L., solicitând:
- anularea deciziei nr. 37/28.09.2007, prin care contestatorul T.J. a fost sancţionat disciplinar cu retrogradarea din funcţie de şef atelier depoluare, în funcţia de subinginer cu acordarea salariului pentru funcţia în care s-a dispus retrogradarea,
- repunerea în situaţia anterioară şi obligarea societăţii să-i plătească toate drepturile de care ar fi beneficiat,
- anularea deciziei nr. 38/1.10.2007 prin care contestatorul M.D. a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 5% pe luna septembrie şi ca urmare, obligarea intimatei la restituirea sumei reţinute,
- anularea deciziei nr. 39/1.10.2007, prin care contestatorul D. H. a fost sancţionat cu reducerea salariului cu 5% pe luna septembrie şi ca urmare, obligarea intimatei la restituirea sumei reţinute,
- anularea deciziei nr. 42/5.10.2007, prin care contestatorul E.Ş. a fost sancţionat cu avertisment scris pe luna octombrie 2007.
Au arătat că fac parte din conducerea Sindicatului G.T, T.J. fiind preşedintele de sindicat iar ceilalţi trei sunt membrii în Consiliul de coordonare.
Au mai arătat că în luna iulie 2007 în cadrul unităţii, Sindicatul „G.”T a organizat o grevă generală cu încetarea lucrului.
Împotriva lor, unitatea a demarat un proces prin care li se solicită daune de circa 4 milioane EURO. Sancţionarea acestora survine imediat după pronunţarea instanţei în cadrul dosarului având ca obiect ilegalitate grevă, acţiune care a fost respinsă ceea ce a generat aceste sancţiuni.
În ceea ce-l priveşte pe contestatorul T.J., acesta a fost sancţionat ca urmare a faptului că a lipsit nemotivat în data de 5 şi 11 septembrie 2007 însă în data de 5 şi 11 septembrie 2007, preşedintele de sindicat T.J. a fost citat în calitate de pârât în procesele intentate chiar de conducerea societăţii.
Angajatorul a înlăturat apărările salariatului cu menţiunea „nerelevante” deşi s-au prezentat citaţiile, dovada prezentării în instanţă, precum şi adresele prin care informa societatea cu privire la absenţa de la locul de muncă pentru a se prezenta la proces.
Referitor la nulitatea deciziei nr. 38/01.10.2007 prin care s-a redus salariul contestatorului M. D. cu 5% pentru absenţa nemotivată în data de 5.09.2007, s-a arătat că acesta face parte din Consiliul de coordonare al sindicatului, fiind citat în dosarul (...), în calitate de pârât şi a fost prezent în instanţă la termenul respectiv, astfel cum reiese din menţiunea Tribunalului d e pe citaţie.
Acesta a anunţat conducerea unităţii cu o zi înainte, deşi aceasta cunoştea această situaţie. Dovadă a faptului că angajatorul cunoştea această situaţie este şi acela că în locul acestui salariat a fost chemat un alt salariat maistrul T.Ş. schimbându-i-se acestuia U..
Cu privire la decizia 39/01.10.2007, prin care s-a redus salariul contestatorului D.H. pentru absenţa nemotivată în data de 05.09.2007, s-a arătat că şi acesta a fost prezent la acest termen la Tribunalul Tulcea unde avea calitate de pârât în dosarul (...), reclamanta fiind chiar conducerea societăţii, situaţie despre care a încunoştiinţat conducerea atât verbal cât şi în scris.
În ce priveşte decizia nr. 42/05.10.2007 prin care contestatorul E.Ş. a fost sancţionat cu avertisment tot pentru absenţa nemotivată în ziua de 5.09.2007, s-a arătat că şi acest contestator a fost prezent în instanţă în dosarul în care figura ca pârât, aspect despre care societatea evident că avea cunoştinţă, fiind reclamantă în acelaşi dosar.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nefondată, pe motiv că faptele săvârşite de contestatori au fost strict personale şi au constat în absentarea sau părăsirea locului de muncă, fără aprobarea şefilor ierarhici superiori şi fără a fi respectate condiţiile procedurale prevăzute în CCM/unitate şi regulamentul intern al societăţii, acte normative cunoscute şi semnate inclusiv de Sindicatul G.
Prin sentinţa civilă nr. 126/11 ianuarie 2008 s-au admis contestaţiile formulate de contestatori. Au fost anulate deciziile nr. 37/28.09.2007, nr. 38/1.10.2007, nr. 39/1.10.2007 şi nr. 42/5.10.2007 emise de (...) „G.” SRL T, ca netemeinice şi nelegale. A fost obligată intimata să repună în situaţia anterioară pe contestatorul T.J. şi să-i plătească drepturile salariale reţinute. A fost obligată intimata să plătească contestatorilor M.D. şi D.H. drepturile salariale reţinute ca urmare a anulării deciziilor de sancţionare. A fost obligată intimata să plătească contestatorilor suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. G. S.A. care a solicitat admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurată în sensul respingerii ca inadmisibilă a cererii formulate de Sindicat pentru următoarele motive:
- cauza este lipsită de obiect;
- lipsa calităţii procesuale active a Sindicatului Liber G.;
- lipsa capacităţii de reprezentant legal în justiţie a Sindicatului în apărarea unui drept individual şi subiectiv.
Pe fond, respingerea contestaţiei ca netemeinică şi nelegală.
Motivându-şi cererea, recurenta arată că, în mod eronat s-a arătat că raportul de cercetare îi priveşte pe toţi din moment ce fiecare faptă disciplinară a fost analizată separat de Comisia de cercetare.
În mod neîntemeiat şi nefondat instanţa a respins excepţia lipsei de obiect a cererii Sindicatului Liber G.T. de a fi anulate deciziile individuale de sancţionare disciplinară a fiecărui angajat. Faptele săvârşite de cei patru salariaţi constatate, analizate şi sancţionate disciplinar de angajator nu au avut ca obiect temeinicia motivului pentru care aceştia au părăsit sau absentat de la locul de muncă.
Angajatorul nu a aplicat sancţiuni disciplinare salariaţilor săi pentru faptul că aceştia făceau parte din consiliul de coordonare a Sindicatului G. şi în această calitate au participat şi reprezentat sindicatul în diferite procese ci pentru faptul că aceştia au încălcat prevederile CCM/unitate şi ale Regulamentului intern prin care se reglementau procedurile legale în care un salariat putea absenta sau părăsi motivat, locul de muncă.
Astfel, domnul T.J., salariat al S.C.G. S.R.L. T în funcţia de şef secţie depoluare a absentat de la serviciu în data de 5.09.2007, fără aprobarea şefilor ierarhici.
Faptul că acesta îndeplineşte şi funcţia de preşedinte de sindicat, nu-l exonerează de obligaţia contractuală născută din raportul de muncă existent, de a nu încălca normele de disciplină a muncii şi de absenta de la locul de muncă numai în condiţiile stabilite expres în Regulamentul Intern şi în CCM/unitate.
Conform prevederilor art. 35 din Legea Sindicatelor nr. 54/2003 şi ale art. 115 alin. (1) şi alin. (2) din CCM/unitate nr. 120/10904/01.08.2007, d-l T.J. şi ceilalţi membrii ai Consiliului de coordonare din cadrul Sindicatului G. aveau dreptul de a lipsi de la locul de muncă pentru a reprezenta interesele Sindicatului G. în diverse acţiuni(inclusiv cele de natură juridică), pe o perioadă de cel mult cinci zile calendaristice cumulate.
Conform prevederilor art. 18 alin. (1) penultim şi alin. ultim din Regulamentul Intern al (...) G., orice salariat are obligaţia de a respecta programul şi durata zilei de lucru şi nu are voie să părăsească locul de muncă fără aprobarea şefului ierarhic.
G. că această părăsire a locului de muncă se face din motive întemeiate şi legale pentru rezolvarea unor probleme personale sau a unor probleme sindicale, salariatul este obligat să solicite aprobarea părăsirii locului de muncă în scopul rezolvării problemei respective din partea conducerii societăţii cu cel puţin 5 zile [art. 43 alin. (1) din Regulamentul Intern sau 2 zile lucrătoare înainte art. 1 (3) din Anexa nr. 4 a Regulamentului Intern] printr-o cerere vizată anterior de şeful ierarhic.
Atât contestatorii cât şi instanţa de fond au interpretat eronat obligaţia obţinerii aprobării de părăsire a locului de muncă pe baza unei cereri, confundând-o cu suficienţa unei simple informări sau mai grav, cu dreptul salariaţilor de a nu face nici măcar această informare pe motiv că angajatorul oricum ştia că salariaţii respectivi urmau să participe la proces.
În ceea ce priveşte absenţa d-ului T. de la locul de muncă fără aprobarea conducerii societăţii în data de 11.09.2007, Încheierea de şedinţă pronunţată de Curtea de Apel Constanţa la data de 11.09.2007 dovedeşte faptul că acesta a absentat pentru a rezolva o problemă sindicală, dar în opinia recurentei această încheiere de şedinţă nu substituie neîndeplinirea procedurii de învoire pe baza unei cereri de la locul de muncă în condiţiile reglementate de Regulamentul Intern.
În mod neîntemeiat instanţa de fond califică adresa nr. 4485/10.09.2007 ca fiind o cerere din partea Sindicatului G. Dar, această adresă nu îndeplineşte condiţiile procedurale impuse de art. 43 (2) ale Regulamentului Intern, nu are avizul şefului ierarhic superior, nu a fost depus în termenul ierarhic de 5 zile sau măcar două zile înainte.
Obligaţia ce le revenea contestatorilor nu consta în a anunţa societatea, ci în a cere învoire motivată pe temeiuri sindicale sau personale (dacă cele 5 zile fuseseră deja epuizate) pentru a lipsi de la locul de muncă în data de 11.09.2007.
Concluzia instanţei de fond este contrazisă şi de faptul că cererea de învoire putea fi depusă cu cel puţin trei săptămâni înainte de data de 11.09.2007 motivat de faptul că citaţia de prezentare la procesul din data de 11.09.2007 fusese emisă şi comunicată de Curtea de Apel către toate părţile litigante, încă din data de 15 august 2007 (aşa cum rezultă din copiile citaţiilor aflate la dosarul cauzei dar ignorate de instanţa de fond) şi nicidecum în 10.09.2007.
În concluzie, recurenta apreciază că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre întemeiată pe motive şi temeiuri de drept contradictorii şi străine de natura reală a pricinii, motive ce au vizat alte împrejurări de fapt decât cele avute în vedere de angajator atunci când a aplicat sancţiunile.
Intimaţii-contestatori şi-au exprimat poziţia procesuală prin notele scrise depuse la dosar şi prin concluziile orale cu ocazia închiderii dezbaterilor. Aceştia au solicitat respingerea recursului ca nefondat. Au arătat că, toţi cei patru salariaţi au fost sancţionaţi disciplinar pentru aceeaşi faptă şi în conformitate cu dispoziţiile art. 47 C. proc. civ. aceştia pot fi împreună reclamanţi dacă obligaţiile lor au aceeaşi cauză.
Intimaţii apreciază că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică întrucât s-a reţinut în mod corect că prezenţa acestora în instanţă s-a făcut cu încunoştiinţarea unităţii, cu atât mai mult cu cât, membrii din conducerea sindicatului au dreptul la reducerea programului de lucru cu 5 zile/lună pentru activităţi sindicale iar citaţiile au fost emise cu 24 de ore înainte de termen.
În recurs nu s-au mai administrat alte probe.


Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurată în raport de criticile formulate şi de probele administrate Curtea constată că recursul este nefondat.
Cererea adresată Tribunalului Tulcea a fost formulată de contestatori, în nume propriu iar aceştia au fost reprezentaţi de sindicat, conform dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 54/2003, Sindicatul poate reprezenta pentru membrii săi în faţa instanţei, fără a fi nevoie chiar de un mandat.
Prin urmare, atâta vreme cât, Sindicatul nu a formulat acţiunea pentru apărarea unui drept al său ci al persoanelor pe care le reprezenta, calitatea procesuală a acestuia a fost pusă în discuţie în afara cadrului procesual stabilit de reclamanţi, ceeace impune respingerea acesteia ca nefondată.
Aşa cum am arătat, Sindicatul poate avea calitate de reprezentant, şi poate apăra în justiţie drepturile individuale ale membrilor săi, deoarece acest drept este conferit de lege.
În speţă reclamanţii se legitimează procesual, reclamând încălcarea unui drept, respectiv dreptul la muncă, susţinând că măsurile luate de unitate sunt nelegale şi abuzive. Acesta este obiectul cererii iar instanţa de fond nu avea de analizat „temeinicia motivului pentru care aceştia au absentat de la locul de muncă” aşa cum susţine recurenta ci, legalitatea deciziilor în raport de legea care dă dreptul reprezentanţilor Sindicatului de a absenta un număr de zile pentru activităţi sindicale dar şi de dispoziţiile CCM şi S.
În acest context, excepţia lipsei de obiect apare ca nefondată.
Aceste aspecte au fost învederate de reclamanţi iar instanţa avea obligaţia de a le analiza aşa cum au fost invocate dar şi prin prisma apărărilor intimatei care a apreciat că pentru absenţele de la locul de muncă se aplică o anumită procedură, indiferent dacă eşti în conducerea sindicatului sau nu.
Formularea unei acţiuni de către cei 4 reclamanţi nu o face inadmisibilă, în contextul în care aceştia justifică o coparticipare procesuală activă generată de identitatea împrejurărilor de fapt şi de drept care au stat la baza tuturor deciziilor contestate.
Pentru toate aceste considerente, Curtea respinge ca nefondată excepţiile invocate de recurentă, respectiv lipsa calităţii de reprezentant a Sindicatului, excepţia inadmisibilităţii cererii formulată în coparticipare procesuală activă de către reclamanţi.
Cât priveşte fondul cauzei, se poate observa că recurenta are o abordare unică a dispoziţiilor legale care reglementează drepturile salariaţilor la obţinerea unor zile libere. Aceasta apreciază că, indiferent dacă eşti sau nu membru în consiliul de coordonare al Sindicatului şi indiferent de motivul pentru care absentează de la locul de muncă, angajatul trebuie să formuleze cerere de aprobare, cu cel puţin 2 zile înainte – conform art. 1 din Regulamentul Intern.
Or, aşa cum rezultă din deciziile contestate, cei 4 reclamanţi au fost sancţionaţi pentru absenţe nemotivate în data de 5.09.2007 (E.Ş., D.H. şi M.D.) iar T.J. pentru absenţele din 5.09.2007 şi 11.09.2007. S-a făcut dovada – necontestată de recurentă – că în aceste zile, contestatorii au fost prezenţi în instanţă, fiind citaţi în litigii care aveau ca obiect activitatea sindicală. Atâta vreme cât absenţele s-au datorat unor litigii în care erau citaţi în legătură cu activitatea sindicală, prevederile art. 1 S. nu mai au incidenţă în cauză, deoarece aceste dispoziţii se referă strict la procedura urmată în cazul în care se urmăreşte „rezolvarea unor situaţii personale”.
Din citaţiile depuse la dosar (pentru termenele din 5 şi 9 septembrie 2007) reiese că aceştia nu s-au prezentat pentru apărarea unui interes personal ci, au fost citaţi şi s-au prezentat în cauze care priveau activitatea sindicală din unitate. În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 115 CCM care dă dreptul persoanelor alese în organele de conducere a sindicatului la reducerea programului cu 5 zile/lună, fără afectarea drepturilor salariale.
În referire la modul în care se obţin cele 5 zile libere, S. nu conţine dispoziţii şi nici CCM nu detaliază acest aspect.
În niciun caz, pentru activităţi sindicale nu trebuia aplicată procedura de la art. 1 S. pentru că reclamanţii nu urmăreau rezolvarea unor probleme personale, iar instanţa nu poate extinde aceste dispoziţii la toate situaţiile apărute în unitate.
Instanţa de fond a dat o interpretare corectă dispoziţiilor prevăzute în CCM, S. şi Legea nr. 54/1994 iar soluţia pronunţată este legală şi temeinică.
Pentru aspectele reţinute mai sus, Curtea va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. şi va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată S.C. G. S.A. În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. va fi obligată recurenta către intimaţi la 1.000 lei cheltuieli judiciare.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner