Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs.

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. Încălcarea obligaţiei de informare putea atrage în mod indiscutabil răspunderea disciplinară a persoanei care avea această obligaţie, numai că potrivit art. 263 Codul Muncii prerogativa disciplinară aparţine exclusiv angajatorului, iar în ce priveşte răspunderea materială trebuie să se dovedească o legătură de cauzalitate între obligaţia de informare şi pagubă, ori acest lucru nu a fost probat, situaţie în care în mod corect tribunalul a apreciat că răspunderea pentru paguba produsă îi revine în întregime contestatorului. 2. Obligaţia prevăzută în fişa postului pentru şeful departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii, şi anume aceea de a informa conducerea Combinatului în cazul unor abateri grave de la prescripţiile tehnologice nu este de natură să angajeze şi răspunderea materială a acestuia pentru că rebutarea mărfii s-a datorat întocmirii greşite a specificaţiei de către contestator şi datorită neinformării conducerii de către şeful ierarhic superior. 3. Curtea constată că prin cererea reconvenţională unitatea a făcut precizările necesare cu privire la compunerea sumei de 1128 lei, arătând că aceasta reprezintă costurile pentru replanarea şi ambalarea ruloului de tablă rebutat, motiv pentru care nici nu s-au făcut discuţii sub acest aspect la instanţa de fond, critica fiind lipsită de temei faptic atâta timp cât producerea pagubei nu a fost contestată, iar efectuarea unor cheltuieli de către unitatea intimată a fost cunoscută de contestator, precum şi de Sindicatul petent care avea posibilitatea în măsura în care acest lucru ar fi fost real să depună la dosar acte cu care să dovedească un alt cuantum al pagubei.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 1020 din 11 iunie 2008, www.jurisprudenta.org

Deliberând asupra recursului declarat petentul Sindicatul Liber Independent P., în numele salariatului U.E., împotriva sentinţei civile nr. 473 din data de 27 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, constată următoarele:
Petentul Sindicatul Liber Independent P. a chemat în judecată pe SC P. SA Târgovişte, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea deciziei de sancţionare nr. 778 din data de 21 decembrie 2007 emisă de SC P. SA în sarcina salariatului U.E. şi să se dispună obligarea intimatei la returnarea sumei de bani reţinută cu titlu de sancţiune disciplinară.
În motivarea cererii petentul a arătat că prin decizia de sancţionare a cărei anulare a fost cerută s-a diminuat salariul pe luna decembrie al numitului U. E. cu 10% motivat de împrejurarea că la 13 ianuarie 2007 acesta ar fi întocmit greşit o anumită specificaţie pentru unul din clienţii societăţii, astfel că acesta a returnat spre reprocesare un lot de tablă de 2, 8 tone.
E. petentul că la emiterea deciziei de sancţionare au fost încălcate prev. art. 268 Codul Muncii deoarece sancţiunea a fost aplicată supă termenul de 6 luni de la data săvârşirii faptei stabilit prin textul de lege menţionat.
În conformitate cu art. 115 şi 119 C. proc. civ. intimata SC P. SA a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat respingerea contestaţiei, precum şi obligarea contestatorului U. E. la plata sumei de 1128 lei, pagubă produsă din culpa contestatorului şi constând în costurile suportate de societate pentru replanarea şi ambalarea cantităţii de 2, 8 tone tablă restituită de beneficiar intimatei T. culpa contestatorului.
A pretins intimata că petentul a întocmit în mod greşit specificaţia nr. (...) pentru clientul G. E. în luna ianuarie 2007, însă neconformitatea mărfii cu comanda a fost reclamată de client abia în luna octombrie 2007 când marfa a şi fost returnată şi că în nota explicativă luată petentului, acesta a recunoscut situaţia de fapt prezentată de intimată.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa sus-menţionată a admis în parte contestaţia formulată de petentul U.E., reprezentat de Sindicatul Liber Independent P., s-a admis excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii disciplinare şi s-a dispus anularea deciziei de sancţionare nr. 778 din 21 decembrie 2007 emisă de SC P. SA. Prin aceeaşi decizie s-a admis cererea reconvenţională formulată de SC P. SA şi s-a dispus obligarea contestatorului la plata sumei de 1128 lei reprezentând paguba suportată de societate din culpa acestuia.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul Sindicatul Liber Independent P., în numele salariatului U.E.

Criticând soluţia ca netemeinică şi nelegală în sensul că în mod greşit instanţa de fond a stabilit că numai contestatorul se face vinovat de producerea pagubei pentru că şi alte persoane aveau atribuţii în verificarea specificaţiilor întocmite de petent, în concret fiind vorba de şeful Departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii care răspunde de infirmarea urgentă a conducerii în cazul identificării unor abateri grave de la prescripţiile tehnologice. Această situaţie rezultă cu claritate din fişele de post depuse la dosar.
Cea de-a doua critică se referă la cuantumul pagubei, recurentul arătând că unitatea nu a depus probe la dosar din care să rezulte care sunt componentele sumei pretinse prin cererea reconvenţională.


Examinând soluţia prin prisma actelor şi lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurent, precum şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea şi temeinicia acesteia aşa după cum se va arăta în continuare:
Faptul că U.E. se află în culpă pentru producerea unui prejudiciu în patrimoniul unităţii intimate a rezultat cu claritate din probele administrate în cauză, cu precădere din nota explicativă în care acesta a recunoscut faptul că a întocmit o specificaţie greşită în temeiul căreia a fost executată o comandă a unui beneficiar neconformă cu solicitarea făcută, fiind astfel necesară recondiţionarea mărfii . Prejudiciul imputat se referă tocmai la costurile necesare recondiţionării mărfii care, de altfel, a şi fost livrată beneficiarului.
Obligaţia prevăzută în fişa postului pentru şeful departamentului îmbunătăţire procese şi tehnologii, şi anume aceea de a informa conducerea Combinatului în cazul unor abateri grave de la prescripţiile tehnologice nu este de natură să angajeze şi răspunderea materială a acestuia pentru că rebutarea mărfii s-a datorat întocmirii greşite a specificaţiei de către contestator şi datorită neinformării conducerii de către şeful ierarhic superior.
Încălcarea obligaţiei de informare putea atrage în mod indiscutabil răspunderea disciplinară a persoanei care avea această obligaţie, numai că potrivit art. 263 Codul Muncii prerogativa disciplinară aparţine exclusiv angajatorului, iar în ce priveşte răspunderea materială trebuie să se dovedească o legătură de cauzalitate între obligaţia de informare şi pagubă, ori acest lucru nu a fost probat, situaţie în care în mod corect tribunalul a apreciat că răspunderea pentru paguba produsă îi revine în întregime contestatorului .
Referitor la cea de-a doua critică a recursului, Curtea constată că prin cererea reconvenţională unitatea a făcut precizările necesare cu privire la compunerea sumei de 1128 lei, arătând că aceasta reprezintă costurile pentru replanarea şi ambalarea ruloului de tablă rebutat, motiv pentru care nici nu s-au făcut discuţii sub acest aspect la instanţa de fond, critica fiind lipsită de temei faptic atâta timp cât producerea pagubei nu a fost contestată, iar efectuarea unor cheltuieli de către unitatea intimată a fost cunoscută de contestator, precum şi de Sindicatul petent care avea posibilitatea în măsura în care acest lucru ar fi fost real să depună la dosar acte cu care să dovedească un alt cuantum al pagubei.
Aşa fiind recursul se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner