Anularea deciziei de imputare

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

1. În cauză, nu există un titlu executoriu definitiv pentru pagubă şi în baza căruia să se acopere prejudiciul folosindu-se şi de garanţia materială, potrivit legii. În atare condiţii, cu această motivare, instanţa de fond a respins corect cererea de restituire a sumei reprezentând garanţia materială. 2. În ceea ce priveşte suma de 1.091 lei reţinerea este făcută contrar dispoziţiilor Codului Muncii, art. 164, potrivit căruia nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar reţinerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 7/R din 7 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată sub nr. 5531/121 din 30.07.2007 la Tribunalul Galaţi contestatoarea H.B. a formulat contestaţie împotriva deciziei de imputare nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimata SC „E. Liberă” SA G solicitând admiterea contestaţiei, anularea deciziei emise, obligarea intimatei să-i restituie suma de 146, 10 lei şi la plata unor daune morale în sumă de 5.000 lei.
Prin decizia nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimata SC „E. Liberă” SA G se impută salariatei sale H. B. – difuzor presă suma de 5804, 73 lei reprezentând lipsa în gestiune constatată la inventarierea din 16.04.2007.
În motivarea contestaţiei s-a arătat de către contestatoare că emiterea deciziei de imputare este contrară dispoziţiilor art. 270 Codul Muncii, că acest act nu constituie titlu executoriu pentru recuperarea eventualului prejudiciu produs şi reţinerea din salariu şi că intimata trebuia să formuleze acţiune civilă împotriva sa, instanţa de judecată prin hotărâre judecătorească urmând să constate existenţa prejudiciului. A mai susţinut contestatoarea că Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii – nu mai are prevederi referitoare la emiterea deciziei de imputare sau a angajamentului de plată, iar dispoziţiile art. 164 Codul Muncii interzice reţinerile din salariu cu un alt temei decât hotărârea judecătorească astfel că nu s-a dovedit că un act juridic valabil ca ea a produs un prejudiciu angajatorului.
Pe fondul cauzei contestatoarea a motivat că este distribuitor de presă la chioşcul nr. 43 din G împreună cu o altă distribuitoare lucrând în ture. A mai arătat că la data de 16.04.2007 s-a procedat la inventarierea gestiunii, rezultatul fiind consemnat în lista de inventariere din care rezultă că s-a constatat o lipsă în gestiune în sumă de 14.531, 46 lei.
Intimata, a arătat contestatoarea, fără a dispune luarea unei declaraţii, a unei expertize contabile, a procedat la reţinerea din salariul ei a sumei totale de 1091, 00 lei încălcându-se art. 409 C. proc. civ. iar în contul prejudiciului i s-a reţinut şi garanţia materială în sumă de 370 lei contrar Legii nr. 22/1969 şi I. nr. 2230/1969 deci în total suma de 1461 lei.
În cauză, intimata nu a formulat nicio apărare, nedepunând întâmpinare.
Prin sentinţa civilă nr. 1470 din 05.10.2007 s-a admis în parte contestaţia. S-a anulat decizia de imputaţie nr. 358 din 11.07.2007 emisă de intimată. S-au respins restul capetelor de cerere ca fiind nefondate. A obligat intimata la plata sumei de 250 lei cheltuieli de judecată.


Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea H.B. considerând-o nelegală.

În motivarea recursului declarat contestatoarea a susţinut că în mod greşit i-a respins capătul de cerere privind restituirea sumei de 1461 lei reţineri nelegale din salariu şi plata a ¼ din cheltuielile de judecată efectuate. A arătat recurenta că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 164 alin. (1) şi (2) Codul Muncii potrivit cărora nicio reţinere din salarii nu se poate face în lipsa unei hotărâri judecătoreşti.
Faptul că a dat o declaraţie pe data de 24.04.2007 prin care s-a angajat să achite suma constatată lipsă în gestiune nu poate constitui temei legal pentru reţinerea din salariu aşa cum greşit a reţinut instanţa de fond că a încălcat dispoziţiile art. 165 Codul Muncii care prevede că sunt inadmisibile renunţările la drepturile salariale şi nu s-a ţinut cont de faptul că ea a dat această declaraţie prin care a arătat că a luat cunoştinţă de minusul de inventar iar menţiunea că se angajează să plătească aceasta până la data de 21.05.2007 nu-i aparţine.
Referitor la suma de 370 lei a fost reţinută din salariu pentru constituirea garanţiei materiale, astfel că ea a fost reţinută nelegal din salariu şi trebuie să-i fie restituită. A mai arătat că potrivit art. 11, 13, 15 şi 17 din Legea nr. 22/1969 constituirea garanţiei materiale se face prin contract scris, iar eliberarea ei se face în cazul acoperirii unei eventuale pagube, în baza unui titlu executoriu definitiv, ceea ce nu este cazul în speţă. A solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei şi obligării intimatei la restituirea sumei de 1461 lei şi a cheltuielilor de judecată efectuate în acest proces.
În drept şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimata nu a depus întâmpinare în cauză.


Analizând hotărârea instanţei de fond în raport de probele dosarului, de dispoziţiile legale incidente cauzei, de criticile formulate în cauză, cât şi de dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., astfel cum au fost invocate şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că hotărârea este dată cu încălcarea legii, astfel că recursul declarat de contestatoare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Aşa după cum rezultă din actele dosarului recurentei-contestatoare în baza deciziei de imputare emise, anulată de instanţa de fond i s-a reţinut suma de 1.461 lei compusă din suma de 1.091 lei reţinere din salariu şi suma de 370 lei garanţie materială depusă conform Legii nr. 22/1969.
În ceea ce priveşte suma de 1.091 lei reţinerea este făcută contrar dispoziţiilor Codului Muncii, art. 164, potrivit căruia nicio reţinere din salariu nu poate fi operată în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege, iar reţinerile cu titlu de daune nu pot fi efectuate decât în baza unei hotărâri judecătoreşti.
Or, intimata SC E. Liberă SA G nu a prezentat un asemenea titlu executoriu decizia de imputaţie nr. 358/2007 fiind emisă contrar legii, situaţie reţinută şi de instanţa de fond care a dispus anularea ei.
Declaraţia dată de recurentă la data de 24.04.2007 şi prin care se angaja să plătească prejudiciul constatat în gestiunea sa până la data de 21.05.2007 nu poate constitui o justificare legală pentru reţinerile din salariu, atâta timp cât aceasta nu era urmată de o depunere de către recurentă din proprie iniţiativă a sumelor respective la casieria angajatorului. Or, o asemenea situaţie nu rezultă din actele dosarului, intimata nefăcând dovada că chitanţele eliberate recurentei reprezintă o depunere din proprie iniţiativă a sumelor respective. În atare condiţii reţinerea sumei de 1.091 lei apare ca fiind contrară dispoziţiilor Codului Muncii.
În ceea ce priveşte suma de 370 lei reprezentând garanţie materială ea nu-i poate fi restituită recurentei, chiar dacă intimata i-ar fi acoperit cota poate din lipsa de la inventar, ea trebuind a fi menţinută în continuare cu această destinaţie: garanţie materială.
Potrivit art. 16 din Legea nr. 22/1969 – în vigoare şi în prezent – privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţie şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, garanţia în numerar şi dobânda aferentă pot fi ridicate de gestionar la încetarea contractului său de muncă sau la trecerea într-o funcţie pentru care nu se cere garanţie, în situaţia în care nu s-a cauzat o pagubă sau când paguba a fost acoperită în întregime.
Unitatea este obligată în asemenea situaţii să elibereze garanţia materială. Or, în cauză, aşa cum a arătat şi recurenta, nu există un titlu executoriu definitiv pentru pagubă şi în baza căruia să se acopere prejudiciul folosindu-se şi de garanţia materială, potrivit legii. În atare condiţii, cu această motivare, instanţa de fond a respins corect cererea de restituire a sumei de 370 lei reprezentând garanţia materială. Suma de 88 lei nu a format obiectul cererii de fond ea fiind o cerere nouă în recurs astfel că nu poate face obiectul cauzei de faţă.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată instanţa de fond le-a acordat corect iar în recurs recurenta-contestatoare nu a mai făcut nicio menţiune cu privire la aceasta menţionând că nu solicită cheltuieli de judecată.
Având în vedere cele menţionate mai sus, Curtea constată că, criticile formulate de recurentă sunt parţial întemeiate astfel că motivele invocate încadrându-se în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că potrivit art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., urmează a fi admis, cu consecinţa modificării în parte a sentinţei civile nr. 1470/2007 a Tribunalului Galaţi în sensul obligării intimatei să restituie suma de 1.091 lei, sumă reţinută nelegal. Urmează a fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile nr. 1470/2007.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner