Prin sentinţa nr. 988 din 23.10.2007, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosar nr. (...) s-a admis contestaţia formulată de reclamantul E.G., şi s-a dispus anularea deciziei de sancţionare nr. 17/08.01.2007 emisă de pârâta Direcţia Generală de Asistenţă şi Protecţia Copilului O.
Petentul în calitate de şef D.S., a fost sancţionat prin dispoziţia contestată cu avertisment scris, conform art. 264 alin. (1) lit. a) Codul Muncii. S-a avut în vedere faptul că petentul a încălcat prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare al centrului precum şi sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului prin neinformarea pârâtei, în timp oportun, despre evenimentul grav din data de 20.11.2006.
Prin sentinţa civilă 239/2007 s-a admis contestaţia şi s-a anulat decizia ca tardiv emisă, avându-se în vedere data la care pârâta a luat cunoştinţă despre săvârşirea faptei considerată abatere disciplinară, ca fiind 24.11.2006 iar decizia a fost emisă cu încălcarea dispoziţiilor art. 268 alin. (1) Codul Muncii, peste termenul de 30 de zile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţie a Copilului O,
criticând-o ca netemeinică şi nelegală, în sensul că în mod greşit s-a constatat decizia emisă peste termenul de 30 de zile, întrucât din actele de la dosar, rezultă că s-a luat la cunoştinţă despre evenimentul produs la data de 21.11.2006 din articolul din presa locală.
Prin decizia nr. 1541 din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Craiova a admis recursul declarat de intimata D.G.A.S.P.C. O, împotriva sentinţei civile nr. 239/2007 pronunţată de Tribunalul Olt în contradictoriu cu intimatul-contestator E.G., a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a avut în vedere că, în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia tardivităţii emiterii deciziei de sancţionare apreciind că data la care a luat cunoştinţă despre producerea evenimentului este de 22 decembrie 2006. Decizia de sancţionare este emisă la 8 ianuarie 2007 în termenul de 30 de zile şi în acest sens a dispus ca în rejudecare să se procedeze la judecarea pe fond a cauzei, în raport de temeiurile de fapt şi de drept invocate în scopul judecării cauzei sub aspectele menţionate.
Cauza a fost reînregistrată la nr. (...) pe rolul Tribunalului Olt.
Pârâta D.G.A.S.P.C O, la solicitarea instanţei a depus la dosar copia procesului verbal nr. 51659/22.12.2006.
Instanţa a constat cererea întemeiată. S-a reţinut că petentul, în calitate de şef C.I.A S a fost sancţionat prin dispoziţia nr. 17 din 08.01.2007 cu, avertisment scris, conform art. 284 alin. (1) lit. a. Codul Muncii. La baza emiterii dispoziţiei a stat procesul verbal nr. 51659/22.12.2006 din care s-a reţinut că petentul a încălcat prevederile Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Centrului, precum şi sarcinile de serviciu prevăzute în fişa postului, prin neinformarea pârâtei în timp oportun despre evenimentul grav consumat în data de 20.11.2006.
În fapt, s-a reţinut că în data de 20.11.2006, un asistat de la C.I.A. S a suferit un accident, ca urmare a faptului că a dorit să iasă din instituţie prin escaladarea gardului împrejmuitor. Acesta a fost internat de urgenţă şi operat ca urmare a unei fracturi de gambă dreaptă. Din referatul medicului primar D.D., s-a reţinut faptul că oasele gambei erau compromise printr-o infecţie cronică anterioară, s-a recurs la amputarea a 2/3 din gamba dreaptă.
Prin adresa nr. 1946 din 24. 11.2006, şeful centrului a informat conducerea pârâtei despre acest incident şi despre măsurile luate. Faţă de această situaţie şi susţinerea pârâtei că petentul avea obligaţia să anunţe conducerea instituţiei în termen de 24 ore despre incidentul produs, conform Ordinului nr. 205 /2005 privind aprobarea standardelor minime de calitate pentru centre rezidenţiale, respectiv standardului nr. 25, instanţa a apreciat că petentul a informat în timp oportun despre acest incident.
S-a constatat că în actul normativ invocat nu se prevede termenul de 24 ore pe care îl invocă pârâta în întâmpinare.
Mai mult decât atât, s-a reţinut că nici în procesul verbal întocmit de Comisia Disciplinară nu se prevede termenul mai sus invocat şi niciun alt termen şi, ca urmare s-a apreciat că petentul nu se face vinovat de încălcarea Regulamentului şi de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu prevăzute în fişa postului.
Analizând decizia de sancţionare s-a constatat că aceasta nu cuprinde prevederile de drept din Regulament încălcate de petent şi nici actul normativ invocat cu privire la termenul de 24 ore, ci doar se menţionează că informarea nu s-a făcut în timp oportun, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. b) Codul Muncii.
Împotriva sentinţei Tribunalului Olt a declarat recurs intimata Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului DGASPC O criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând, în esenţa, următoarele motive:
Ca din fisa postului reiese faptul ca intimatul avea obligaţia sa informeze conducerea DGASPC O si ca acesta a informat-o în data de 24.11.2006, la patru zile dupa eveniment. Ca din Ordinul nr. 205/2005, reiese ca termenul de informare este de 24 de ore, da la producerea evenimentului. Ca, aşa cum rezulta din procesul verbal nr. 51659/22.11.2006, conducerea DGASPC O a luat cunoştinţa de eveniment din presa locala. Ca instanţa de fond a aplicat greşit Legea în privinţa dispoziţiei nr. 17/08.01.2007.
Se invoca prevederile art. 268 alin. (1) Codul Muncii, ale T. nr. 25.
Ca potrivit T. Centrul rezidenţial informează în scris factorii direct interesaţi în legătura cu toate incidentele deosebite si verifica faptul ca notificarea a fost trimisa în maxim 24 de ore. Ca printre evenimentele ce se notifica este si rănirea sau vătămarea importanta ori accidentul.
Analizând motivele de recurs în raport cu sentinţa pronunţata, Curtea retine următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 17/08.01.2007, contestatorul a fost sancţionat cu avertisment scris, potrivit art. 264 alin. (1) (a) Codul Muncii pentru incalcarea regulamentului de organizare si funcţionare al centrului si a sarcinilor de serviciu prevăzute în fisa postului (neinformarea în timp oportun despre evenimentul grav ce a avut loc în data de 20.11.2006).
Evenimentul a constat în faptul ca în data de 20.11.2006, un asistat de la D.S. a suferit un accident, ca urmare a faptului ca a dorit sa iasă din instituţie prin escaladarea gardului.Acesta a fost internat de urgenta, prin intervenţie chirurgicala amputându-se 2/3 din gamba dreapta. Evenimentul a fost notificat instituţiei intimate prin adresa nr. 1946/24.11.2006, înregistrata sub nr. 47562/24.11.2006 la instituţia intimata, de către seful centrului, contestator în cauza de fata.
Aşa cum rezulta din G. Postului lit. a) pct. 9, contestatorul, în calitate de sef centru, avea obligaţia de a aduce la cunoştinţa intimatei orice eveniment produs în unitate. Prin Ordinul nr. 205/2005, emis de către Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap, act normativ obligatoriu pentru categoria de subiecţi adresanta, s-au stabilit standardele minime de calitate pentru centre rezidenţiale pentru persoane adulte cu handicap, centre de zi pentru persoane adulte cu handicap şi locuinţe protejate pentru persoane adulte cu handicap. Prin T. 25 „Notificarea incidentelor deosebite”, s-a stabilit termenul de informare în scris, ca fiind de maximum 24 de ore, stabilindu-se totodată un minim de evenimente ce trebuie notificate, intre care se regăseşte si evenimentul petrecut în data de 20.11.2006.
Din coroborarea dispoziţiei din fişei postului cu cea din Ordinul mai sus arătat, rezulta ca obligaţia contractuala de informare, aşa cum rezulta ea din raporturile de munca dintre cele doua parti şi înscrisa intre atribuţiile de serviciu, este grefata pe o obligaţie legala, imperativa. În consecinţa, se constata ca în mod netemeinic, instanţa de fond a reţinut ca în cauza nu exista un termen de îndeplinire a obligaţiei. În ceea ce priveşte, nearatarea în decizie a dispoziţiei legale, reţinuta de către instanţa de fond ca motiv de anulare, Curtea retine ca în decizia contestata a fost descrisa fapta „neinformarea în timp oportun despre evenimentul grav”, trimiţându-se la fisa postului unde aceasta este prevăzuta şi care reprezintă atribuţia incalcata. În ceea ce priveşte, neindicarea actului normativ care stabileşte termenul de sesizare, aceasta nu este obligatorie în sensul art. 268 alin. (2) lit. b) Codul Muncii, dispoziţiile legale prezumându-se ca sunt cunoscute de către subiecţii cărora li se adresează, din momentul publicării în M. Of. Dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. b) Codul Muncii se refera strict la statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca. Pentru toate aceste motive, Curtea constata ca recursul este întemeiat, motiv pentru care urmează a fi admis si modificata sentinţa în sensul respingerii contestaţiei.