Contestaţie indemnizaţie şomaj. Dovada stagiului de cotizare. Recurs

Tematică: Contestatie indemnicatie de somaj

1. Tribunalul Hunedoara, a respins acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta reţinand, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni pentru a fi îndreptăţită la acordarea indemnizaţiei de şomaj. 2. Excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în strânsă legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1146 din 8 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea în conflict de drepturi înregistrată la Tribunalul Hunedoara, reclamanta E.E.E. i-a chemat în judecată pe pârâţii Agenţia judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă H-D şi S.C. „(...) PLUS D.” S.R.L. D., solicitând anularea deciziei de imputare nr. 1348/20.07.2007 emisă de A.J.O.F.M H şi obligarea pârâtei S.C. „(...) PLUS D.” S.R.L. D. la plata sumei de 2.867 lei către A.J.O.F.M H., cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii sale reclamanta arată că a fost salariata S.C. „(...) PLUS D.” S.R.L. D. şi că nu se face vinovată de întocmirea necorespunzătoare a actelor pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj. Mai arată reclamanta, că în situaţia în care nu îndeplinea condiţiile legale pentru acordarea acestei indemnizaţii, atunci nu trebuia să fie propusă şi să i se aprobe cererea de către cei competenţi.
Prin întâmpinarea depusă în cauză pârâta A.J.O.F.M a solicitat respingerea acţiunii motivând faptul că reclamanta nu era îndreptăţită la acordarea indemnizaţiei de şomaj potrivit actelor depuse şi prevederilor legale în vigoare.
Prin sentinţa civilă nr. 1203/LM/08.07.2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, în cauză, s-a respins acţiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanta E.E.E. în contradictoriu cu pârâţii Agenţia judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă H-D şi S.C. „(...) PLUS D.” S.R.L. D.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente că reclamanta nu a făcut dovada că ar fi realizat stagiul minim de cotizare de 12 luni pentru a fi îndreptăţită la acordarea indemnizaţiei de şomaj.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta E.E.E., solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii date de instanţa de fond, în sensul de a i se admite cererea aşa cum a fost formulată, considerând sentinţa ca nelegală şi netemeinică. Solicită cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta, arată că vinovaţi de situaţia creată sunt cei care i-au întocmit actele de rămânere în şomaj, şi nici decum ea, care s-a conformat dispoziţiei societăţii la care a lucrat.
Curtea, prealabil analizării criticilor de fond, invocă excepţia tardivităţii exercitării recursului în cauză, excepţie ce se impune a fi analizată cu prioritate potrivit art. 137 C. pr.civ.
Sub acest aspect, este de reţinut faptul că ne aflăm în cadrul unui conflict de muncă, iar potrivit prevederilor speciale în materie „termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond”, conform art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă.
Potrivit art. 103 alin. (1) Cod procedură civilă: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când Legea nr. dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.”
Excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, fiind în strânsă legătură cu modul de desfăşurare a judecăţii, peremptorie, pentru că odată admisă, are drept consecinţă respingerea cererii făcute cu nesocotirea termenului prescris de lege; este absolută sau relativă, după cum norma încălcată este imperativă sau dispozitivă.
În speţă, hotărârea instanţei de fond a fost comunicată reclamantei-recurente de faţă la data de 02.10.2008 ( în acest sens dovada de primire depusă la dosar, f. 70), iar recursul a fost expediat prin poştă la data de 16.10.2008, conform ştampilei de pe recipisa ataşată cererii de recurs, f. 4, deci peste cele 10 zile legale, calculate conform cerinţelor art. 101 C.pr.civ. pe zile libere.
Faţă de această împrejurare, constatând, de asemenea că recurenta nu a făcut dovada existenţei unei situaţii prevăzute de teza a 2-a art. 103 alin. (1) C. pr. civ., curtea, urmează a respinge că tardiv recursul cu care a fost investită în cauză.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner