Recurs. Tardivitatea recursului

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 806 din 28 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 717 din 21 mai 2008 Tribalul I admite în parte contestaţia formulată de contestatorul U.E., în contradictoriu cu intimata S.C. G. S.A. I. Constată nulitatea absolută a deciziei de sancţionare nr. 39/2008 emisă de intimată. Obligă intimata să restituie contestatorului sumele reţinute în temeiul deciziei de sancţionare nr. 39/2008. Anulează decizia de sancţionare nr. 40/2008 emisă de intimată.
Anulează actul adiţional la contractul individual de muncă adus la cunoştinţă contestatorului la data de 14.04.2008, prin care acestuia i s-a stabilit un salariu de bază lunar brut de 2130 lei.
Obligă intimata să plătească contestatorului drepturile băneşti constând în diferenţa dintre drepturile salariale4 efectiv încasate începând cu data de 01.03.2008 şi salariul de bază lunar brut cuvenit de 2850 lei.
Respinge contestaţia formulată de contestator în contradictoriu cu intimata S.C. G. S.A. I având ca obiect contestarea deciziei nr. 116/29.01.2008 emisă de intimată şi acordarea de zile libere pentru orele lucrate suplimentar în perioada O. 2007 – ianuarie 2008.
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 39/2008 emisă de S.C. G. S.A. I, în baza referatului nr. O.G./140/15.01.2008 s-a dispus reducerea salariului de bază pe durata de o lună cu 5 % a contestatorului U. E. motivat de nefinalizarea produselor la termenul programat pe 14.01.2008 încălcându-se dispoziţiile art. 15 (5) din Regulamentul intern.
Prin decizia nr. 40/2008 emisă de S.C. G. S.A. I în baza referatului nr. 67/602/17.01.2008 s-a dispus aplicarea sancţiunii avertisment scris contestatorului U. E. motivat de neurmărirea respectării instrucţiunilor de exploatare a maşinii încălcându-se prevederile art. 15 (5) din Regulamentul intern.
Astfel cum reiese din precizările intimatei S.C. G. S.A. I, la pct. 2 fila 40 depuse la termenul din 16 aprilie 2008, reiese faptul că în cadrul cercetării disciplinare prealabile emiterii deciziei de sancţionare nr. 39/2008, în nota explicativă contestatorul nu a negat tergiversarea recepţiei la produsele menţionate, dar a considerat că motivaţia constă în lipsa personalului muncitor de la programarea făcută pentru sfârşitul săptămânii.
Potrivit art. 268 alin. (2) lit. c) Codul Muncii se prevede că în decizie se cuprinde în mod obligatoriu sub sancţiunea nulităţii absolute motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile.
Or din cuprinsul deciziei de sancţionare nr. 39/2008 reiese că nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului, făcându-se menţiunea că nu este cazul, contrar dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. c) Codul Muncii.
În aceste condiţii reiese în mod clar că se impune constatarea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare nr. 39/2008 emisă de S.C. G. S.A. I şi în consecinţă intimata trebuie să restituie contestatorului sumele reţinute în temeiul acestei decizii de sancţionare, întrucât sancţiunea a fost operată în luna ianuarie 2008 astfel cum există menţiune pe aceasta.
În ceea ce priveşte decizia de sancţionare nr. 40/2008 emisă de S.C. G. S.A. I, instanţa reţine că nulitatea absolută a deciziei nu este susţinută în condiţiile în care angajatorul a indicat că au fost încălcate prevederile art. 15 (5) din Regulamentul intern, în conformitate cu dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. b) Codul Muncii.
Pe de altă parte însă instanţa reţine că potrivit art. 287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, or în prezenta speţă din înscrisurile depuse la dosar nu se confirmă fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul prin decizia nr. 40/2008 respectiv neurmărirea respectării instrucţiunilor de exploatare a maşinii, situaţie ce determină ca fapta descrisă în decizia de sancţionare să apară ca o simplă afirmaţie a societăţii angajatoare, motiv pentru care se impune anularea deciziei nr. 40/2008.
Referitor la cererea contestatorului de constatare a nulităţii absolute a deciziei nr. 116/29.01.2008 emisă de S.C. G. S.A., instanţa reţine că aceasta este neîntemeiată.
Astfel prin decizia nr. 116/29.01.2008 în baza referatului nr. 60/210/28.01.2008 s-a dispus ca începând cu data de 29.01.2008 contestatorul să treacă de pe funcţia de şef de secţie de la T., pe funcţia de tehnolog la nivel T., menţionându-se că atribuţiile de serviciu sunt cele prevăzute în fişa postului iar salariul urmează a fi stabilit prin negociere.
Conform referatului 60/210/28.01.2008 reiese faptul că decizia nr. 116/2008 a fost emisă ca urmare a rezultatelor nesatisfăcătoare în activitatea de conducere a secţiei, lipsa performanţelor şi realizarea parţială a sarcinilor sancţionate prin deciziile de sancţionare nr. 18/15.02.2007, nr. 41/28.05.2007, nr. 77/19.09.2007 şi 91/30.11.2007, decizii ce nu au fost contestate.
Pe de altă parte instanţa reţine că motivele invocate de contestator pentru constatarea nulităţii deciziei 116/2008 nu se confirmă.
Astfel, decizia nr. 116/2008 este o decizie de modificare a locului de muncă şi nu este o decizie de sancţionare ce trebuie să cuprindă elementele prevăzută de art. 268 lit. a), b), c), d), e), f) Codul Muncii prin urmare se impune respingerea cererii contestatorului referitoare la decizia 116/2008.
Ulterior emiterii deciziei 116/29.01.2008 contestatorul U.E. şi intimata S.C. G. S.A. I au negociat salariul de bază brut de 2850 lei pentru funcţia de tehnolog T. începând de la 29.01.2008, sens în care au semnat actul adiţional la contractul de muncă din 12.02.2008.
La data de 14.04.2008 contestatorului i-a fost adus la cunoştinţă un alt act adiţional la contractul de muncă pe care acesta a refuzat să-l semneze prin care i se stabilea un salariu de bază brut lunar de 2130 lei, aplicabil începând cu data de 18.02.2008.
Potrivit art. 41 Codul Muncii instanţa reţine că modificarea contractului individual de muncă în ceea ce priveşte salariul, se poate realiza numai prin acordul părţilor.
Or în condiţiile în care, prin actul adiţional adus la cunoştinţă contestatorului la data de 14.04.2008 acestuia i s-a stabilit un salariu de bază lunar brut de 2130 lei, actul adiţional apare ca fiind realizat cu încălcarea prevederilor art. 41 Codul Muncii, situaţie ce impune anularea acestui act adiţional şi în consecinţă obligarea intimatei la plata contestatorului a drepturilor băneşti constând în diferenţa dintre drepturile salariale efectiv încasate începând cu data de 1.03.2008 şi salariul de bază lunar brut cuvenit de 2850 lei conform actului adiţional din 12.02.2008 semnat de ambele părţi.
Raportat la cererea contestatorului de acordare a zilelor libere pentru orele lucrate suplimentar în perioada O. 2007-ianuarie 2008, instanţa reţine că este neîntemeiată raportat la dispoziţiile art. 119 Codul Muncii care prevede că munca suplimentară se compensează prin ore libere plătite în următoarele 30 zile după efectuarea acesteia. Or termenul de 30 zile de4 după efectuarea muncii suplimentare în perioada O. 2997-ianuarie 2008 a fost depăşit de mult.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. G. S.A. prin reprezentant legal, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Motivează recurenta că sunt nejustificate aprecierile instanţei de fond cu privire la conţinutul Deciziei de sancţionare nr. 39/2008, în sensul că în cuprinsul acesteia a fost înscrisă menţiunea „nu este cazul, la rubrica dedicată descrierii motivelor pentru care au fost înlăturate apărările salariatului. O astfel de menţiune „nu este cazul, a fost înscrisă ca urmare a răspunsurilor date de însuşi contestatorul U. în cuprinsul Notei F. din care rezultă că acesta a recunoscut fără echivoc fapta ce i s-a imputat. În prezenţa unei recunoaşteri fără echivoc a faptei săvârşite, descrierea motivelor pentru care apărările salariatului au fost înlăturate, nu îşi mai avea sensul şi în consecinţă s-a decis înscrierea menţiunii „nu este cazul, .
Contestatorul U. E. nu a adus niciun fel de apărare, astfel încât descrierea eventualelor motive de înlăturare a acestora, în condiţiile în care ele nici nu au existat nu se justifică. În răspunsul său la întrebările puse prin Nota Explicativa contestatorul propune şi soluţii pentru rezolvarea crizelor apărute în dimensionarea forţei de muncă pe diferite schimburi de lucru.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 40/2008 arată că din documentaţia depusă la dosarul cauzei rezultă fapta săvârşită de contestator şi reţinută de angajator ca abatere disciplinară. Astfel, contestatorul a fost sancţionat pentru neurmărirea respectării instrucţiunilor de exploatare a maşinii de găurit MG-1900-V.
Reţine instanţa de fond, în mod greşit, că din înscrisurile depuse la dosar nu se confirmă fapta pentru care a fost sancţionat contestatorul prin decizia 40/2008. La dosarul cauzei a fost depus Raportul de Ancheta nr. 67/602/17.01.2008 prin care se descrie accidentul tehnic produs la Maşina de găurit N.-900-V. Raportul de anchetă a fost întocmit de către Sef secţie N.-Energetic, precum şi de şeful Serviciului Tehnic din cadrul S.C. G. S.A. I, ulterior Raportul a fost aprobat la nivelul conducerii S.C. G. S.A. I, de către Directorul de Producţie şi Directorul General.
În cadrul Raportului s-au descris împrejurările producerii accidentului tehnic din data de 13.01.2008, schimb I, cauzele producerii acestuia precum şi consecinţele producerii lui, iar în final, la capitolul „Concluzii”, s-a decis că se impune sancţionarea disciplinară cu avertisment inclusiv a contestatorului pentru nerespectarea atribuţiilor ce-i revin privind controlul modului de exploatare şi întreţinere a maşinii.
În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei s-au explicat toate aceste aspecte, astfel încât consideră că s-a îndeplinit cerinţa legală a administrării probelor de către angajator în cazul unui conflict de muncă.
Ataşat Raportului de Ancheta s-au depus şi câteva fotografii de la locul producerii accidentului tehnic şi care au fost avute în vedere de către comisia de anchetă.
Intimatul U.E. a formulat întâmpinare invocând în principal excepţia nulităţii recursului din perspectiva art. 306 (3) C. proc. civ.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat.


La termenul din data de 24 octombrie 2008 Curtea a invocat din oficiu excepţia tardivităţii declarării recursului.
Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
În speţă, sentinţa civilă nr. 717/21 mai 2008 a fost comunicată recurentei la data de 14 august 2008 (conform dovezii de la fila 54 dosar fond) iar acesta a declarat şi motivat cererea de recurs la data de 27 august 2008, peste termenul legal, care s-a împlinit la data de 25 august 2008.
Prin consecinţă, recursul se vădeşte a fi tardiv formulat, astfel încât în raport de dispoziţiile art. 103 C. proc. civ. Curtea îl va respinge şi va menţine sentinţa pronunţată de tribunal.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner