Admiterea în mod eronat de către instanţa de fond a excepţiei nulităţii absolute a deciziei de sancţionare disciplinară. Casare cu trimitere.

Tematică: Contestatie decizie sanctionare

Contrar celor reţinute de prima instanţă, în decizia de sancţionare sunt menţionate atât prevederile din Contractul colectiv de muncă aplicabil încălcate de salariat, respectiv art. 186 lit. d), art. 188, art. 189 lit. b), art. 182, art. 183 pct. 23, art. 185, cât şi temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea, respectiv art. 263, art. 264 alin. (1) lit. d) Codul Muncii.
(Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 817 din 2 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Cu nr. (...), s-a înregistrat la Tribunalul Iaşi contestaţia formulată de contestatorul E.E. împotriva deciziei de sancţionare disciplinară nr. 365 din 2 mai 2008 emisă de intimata (...) B. SA I. În motivarea acţiunii, contestatorul a susţinut că nu a săvârşit nicio abatere disciplinară, nu a încălcat nicio prevedere din Regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă, iar sancţiunea aplicată este exagerată.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată.
Ulterior, contestatorul a invocat excepţia nulităţii deciziei de sancţionare, întrucât din conţinutul ei lipsesc precizările referitoare la articolele din Regulamentul intern sau Contractul colectiv de muncă, iar convocarea sa în vederea desfăşurării procedurii de cercetare disciplinară nu a fost făcută de o comisie numită prin decizia conducătorului unităţii, ci de către directorul general şi jurista societăţii.
Părţile au depus copii de pe înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 1050 din 11 iulie 2008, Tribunalul Iaşi a admis excepţia nulităţii deciziei de sancţionare şi, în consecinţă, a admis contestaţia formulată de contestatorul E.E. în contradictoriu cu intimata (...) B. SA, constatând nulitatea absolută a deciziei nr. 365/2.05.2008 emisă de intimată. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Faţă de dispoziţiile art. 268 alin. (2) Codul Muncii, având în vedere faptul că decizia nr. 365/2.05.2008 nu cuprinde precizări referitoare la articolele din Regulamentul Intern sau statutul de personal şi nici temeiul de drept, elemente prevăzute expres de Codul Muncii, a căror lipsă fac ca decizia să fie nulă, se va admite contestaţia şi se va constata nulitatea deciziei, ceea ce face de prisos analiza celorlalte motive ale contestaţiei.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata (...) B. SA I, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei competente.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. C. proc. civ., se susţine că prima instanţă a interpretat şi a apreciat în mod eronat că decizia nr. 365/2.05.2008 nu cuprinde precizări referitoare la articolele din Regulamentul Intern sau statutul de personal şi nici temeiul de drept, elemente prevăzute expres de Codul Muncii, a căror lipsă fac ca decizia să fie nulă.
La alineatul (5) este menţionat temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară, art. 263 şi art. 264 din Legea nr. 53/2003, iar în continuare sunt enumerate articolele din Contractul Colectiv de Muncă al (...) B. SA încălcate de salariat, respectiv art. 186 lit. d), art. 188, art. 189 lit. b), art. 182, art. 183 pct. 23, art. 185.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul E.E. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, susţinând că, din preambulul deciziei de sancţionare lipseşte menţiunea referitoare la dispoziţiile din contractul colectiv de muncă aplicabil în unitate care au fost încălcate, înşiruirea unor articole Codul Muncii şi din contractul colectiv de muncă constituind temeiul de drept în baza căruia a fost emisă decizia.
A fost depusă copie de pe Regulamentul de ordine interioară al (...) B. I SA. Nu s-au invocat din oficiu motive de ordine publică.


Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin decizia nr. 365 din 2.05.2008, intimatul contestator E.E. a fost sancţionat cu reducerea salariului de bază cu 10% pentru luna aprilie 2008, avându-se în vedere referatul înregistrat cu nr. 1539 din 15.04.2008, prin care s-a adus la cunoştinţă conducerii că salariatul a refuzat în mod nejustificat să prezinte documentaţia şi informaţiile privind activitatea desfăşurată ca responsabil de mediu, colegului său.
Potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (2) lit. b) şi d) Codul Muncii, citate de prima instanţă, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia trebuie să conţină atât precizarea prevederilor din statutul personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, precum şi temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară.
Contrar celor reţinute de prima instanţă, în decizia de sancţionare sunt menţionate atât prevederile din Contractul colectiv de muncă aplicabil încălcate de salariat, respectiv art. 186 lit. d), art. 188, art. 189 lit. b), art. 182, art. 183 pct. 23, art. 185, cât şi temeiul de drept în baza căruia se aplică sancţiunea, respectiv art. 263, art. 264 alin. (1) lit. d) Codul Muncii.
Prin urmare, constatând că prima instanţă a admis în mod eronat excepţia invocată de intimat, constatând nulitatea absolută a deciziei de sancţionare, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. (2) şi 5 C. proc. civ. şi art. 81 din Legea nr. 168/1999, cu referire la Decizia în interesul legii nr. XXI din 12 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, se va admite recursul şi se va casa în tot sentinţa, în sensul că se va respinge excepţia nulităţii absolute a deciziei de sancţionare, urmând să fie trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care nu s-a pronunţat asupra fondului.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner