Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Recurs

Tematică: Contestatie decizie de suspendare contract de munca

Potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an de zile. În speţă, se constată că nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură
(Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă no. 427/CM din 13 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa sub nr. (...) (număr în format vechi 668/AS/2006), reclamanta U. (...), în contradictoriu cu pârâta SC E. U. U. C, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 1 din 22 septembrie 2006 prin care, în temeiul art. 52 lit. b) Codul muncii, a fost suspendat contractul individual de muncă nr. 55946 din 11 iulie 2005.
În motivare reclamanta a invocat excepţia nulităţii deciziei pentru lipsa elementelor prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. a), b) şi c) Codul muncii, respectiv: descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, precum şi motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile art. 267 alin. (3) Codul muncii, nu a fost efectuată cercetarea.
Reclamanta a mai arătat că în cazul săvârşirii unei abateri disciplinare, potrivit art. 264 alin. (1) lit. b) Codul muncii, se poate dispune suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare, astfel că încadrarea făcută pe art. 52 lit. b) Codul muncii nu poate fi aplicată deoarece decizia contestată a fost emisă la data de 22 septembrie 2006 iar prin aceasta s-a dispus suspendarea cu data de 25 mai 2006, ceea ce este împotriva dispoziţiilor legale, efectele oricărei decizii producându-se de la comunicare.
Prin sentinţa civilă nr. 2792 din 22 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă excepţia nulităţii absolute a deciziei nr. 1 din 22 septembrie 2006. A fost admisă în parte acţiunea formulată. S-a constatat nulitatea absolută a deciziei contestate. A fost respinsă cererea privind acordarea daunelor solicitate. A fost respinsă că nefondată cererea reclamantei de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC E. U. U. C.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. (...), fixându-se termen de judecată la data de 17 aprilie 2007 când Curtea, pentru lipsa nejustificată a părţilor, a dispus suspendarea judecării cauzei.
La data de 29 aprilie 2008 biroul arhivă din cadrul Curţii de Curţii de Apel Constanţa a întocmit referat în vederea constatării perimării de drept a recursului, potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) Cod procedură civilă, având în vedere că s-a împlinit termenul legal de 1 an de la data întocmirii ultimului act de procedură, perioadă în care dosarul a rămas în nelucrare din vina părţii interesate.
Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17 aprilie 2007, Curţea de Apel Constanţa a suspendat judecata cauzei, pentru lipsa părţilor, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
De la această dată, timp de un an de zile nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură din vina exclusivă a părţilor interesate. Drept urmare, la data de 29 aprilie 2008, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) Cod procedură civilă, s-a întocmit referat pentru constatarea perimării de drept a cauzei.
Potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an de zile.
În speţă, se constată că nu s-a îndeplinit în această perioadă vreun act de procedură care să întrerupă perimarea, în conformitate cu dispoziţiile art. 249 Cod procedură civilă.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 252 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează a se constata perimat recursul formulat de pârâta SC E. U. U. C împotriva sentinţei civile nr. 2792 din 22 decembrie 2006 pronunţată de Tribunalul Constanţa.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner