Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Plangere penala. Neprecizarea infractiunii. Recurs

Tematică: Contestatie decizie de suspendare contract de munca

1. Este atributul instanţei de judecată a examina dacă faptele pentru care s-a formulat plângerea penală sunt incompatibile cu funcţia deţinută de salariat pentru a se putea dispune suspendarea raporturilor de muncă până la finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă. Pentru că suspendarea contractului de muncă are consecinţe importante pentru ambele părţi faţă de durata destul de mare pentru care sunt oprite prestarea muncii de către salariat şi plata drepturilor de natură salarială de către angajator, aşa cum prevede art. 49 alin. (2) Codul Muncii, respingerea cererii de suspendare a judecăţii răspunde necesităţii de a se lămuri în regim de urgenţă legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de angajator. 2. Din înscrisurile aflate la dosar nu a rezultat că a intervenit suspendarea contractului de muncă al contestatoarei pentru incapacitate temporară de muncă, urmată de plata indemnizaţiei de concediu medical. Aceasta înseamnă că printr-o greşită apreciere a probelor soluţia adoptată de tribunal nu constituie o integrală repunere a părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei anulate. Pentru aceste considerente se va reţine că soluţia instanţei de fond, constând în anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă al contestatoarei, este legală şi temeinică, astfel că nu se regăsesc cu privire la aceasta motivele de modificare reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 303/R-CM din 3 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

La data de 19.06.2007 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş contestaţia formulată de F.G. împotriva deciziei nr. 28/12.06.2007 emisă de intimata S.C.„Turism Muntenia” S.A.
Se arată că prin decizia menţionată a fost suspendat contractul individual de muncă al contestatoarei, având funcţia de şef birou financiar contabilitate, pe motiv că împotriva acesteia s-a formulat plângere penală.
Prin sentinţa civilă nr. 852/CM/07.12.2007, Tribunalul Argeş a admis în parte contestaţia şi a anulat decizia nr. 28/12.06.2007, dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reluării activităţii de către contestatoare. Totodată, a obligat pe intimată la plata cheltuielilor de judecată de 50 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
Contestatoarea este angajata intimatei în funcţia de contabil şef. Prin actul adiţional nr. 30/05.02.2007 la contractul individual de muncă a fost numită director economic.
Prin decizia nr. 28/12.06.2007 a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatoarei în baza art. 52 lit. c) Codul Muncii, începând cu data de 12.06.2007, având în vedere că împotriva acesteia s-a depus o plângere penală la I.P.J. A, înregistrată sub nr. (...)/11.06.2007. Decizia a fost semnată de E.J., numit în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie în data de 26.04.2006.
Consiliul de administraţie poate dispune suspendarea contractului de muncă al salariaţilor de vreme ce, potrivit art. 21 lit. A) din statutul societăţii comerciale, are atribuţii în privinţa angajării şi concedierii personalului.
Se apreciază, prin urmare, că nu este întemeiat motivul privind nelegalitatea deciziei emise de o persoană care nu are atribuţii în acest sens.
Deşi la dosarul cauzei au fost depuse mai multe plângeri penale, s-a arătat în considerentele hotărârii, instanţa a avut-o în vedere doar pe cea care a stat la baza deciziei contestate.
Prin această plângere intimata a solicitat începerea urmăririi penale împotriva mai multor persoane, inclusiv împotriva contestatoarei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 180, art. 217, art. 219, art. 322, art. 323 Cod penal.
S-a motivat plângerea penală prin aceea că mai multe persoane, printre care şi contestatoarea, au agresat membrii consiliului de administraţie şi agenţii care asigurau paza acestora, fiind distrus şi un telefon mobil al unuia dintre cei agresaţi.
Suspendarea se circumscrie textului art. 52 alin. 1 lit. c) Codul Muncii. Măsura suspendării este însă facultativă, nu obligatorie, urmând a fi luată dacă este necesar. La societatea intimată există o stare conflictuală între membrii consiliului de administraţie şi o parte a angajaţilor, susţinători ai fostului preşedinte al consiliului de administraţie. Pentru a se evita luarea unor măsuri cu caracter revanşard nimic nu împiedică părţile să deruleze raporturile de muncă până la soluţionarea plângerilor penale.
Ca şi consecinţă a anulării deciziei contestate s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu excepţia plăţii drepturilor salariale, reţinându-se că în perioada în care decizia a produs efecte contestatoarea s-a aflat în concediu medical plătit.
Admiterea acestui capăt de cerere ar determina o plată nedatorată. Cheltuielile de judecată au fost acordate în baza art. 274 Cod procedură civilă. În termen legal, părţile au declarat recurs împotriva sentinţei.
Recurenta-intimată S.C. „Turism Muntenia” S.A. critică sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub următoarele aspecte:
- soluţia instanţei de fond este rezultatul greşitei aplicări a prevederilor art. 52 alin. (1) lit. c) Codul Muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului. Această suspendare operează la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
În speţa de faţă motivele suspendării contractului individual de muncă subzistă. Iar aprecierea incompatibilităţii dintre faptele penale săvârşite de salariat şi funcţia deţinută revine angajatorului.
- considerând că deşi cele trei plângeri penale nu au fost soluţionate se impune reluarea activităţii de către contestatoare instanţa de fond a încălcat dreptul intimatei la un proces echitabil consacrat de art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului pentru că nu a ţinut seama şi de faptul că împotriva acestei salariate adunarea generală a acţionarilor a hotărât la data de 30.03.2007 promovarea acţiunii în răspundere patrimonială pentru repararea prejudiciilor materiale aduse că fost administrator al societăţii.
- greşit a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii prezentei contestaţii, pe care intimata a formulat-o în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă. Din adresa nr. 3159/P/2007 rezultă faptul că împotriva lui E. J., preşedintele consiliului de administraţie, s-a început urmărirea penală. Iar infracţiunea ce face obiectul cercetărilor avea înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urma a se pronunţa.
- greşit s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară. Plângerile penale formulate împotriva contestatoarei pentru antrenarea salariaţilor la insubordonare şi crearea atmosferei propice dezorganizării societăţii nu au fost încă soluţionate.
- instanţa nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, administrând probele considerate necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc. Din cererea de probe formulată de intimata S.C.„Turism Muntenia” S.A. a fost încuviinţată numai proba cu înscrisuri.
Pe de altă parte, se arată, prin acţiunile sale contestatoarea a adus grave prejudicii materiale şi morale societăţii, de aceea nu-şi mai poate continua activitatea în cadrul acesteia până când nu se va lămuri existenţa vinovăţiei sale.
Decizia contestată a fost semnată de E.J., preşedintele consiliului de administraţie, deoarece la data de 11.06.2007 a fost numit director general C.E. Această hotărâre a consiliului de administraţie a fost depusă la Oficiul Registrului Comerţului spre validare, producându-şi efectele la data de 02.07.2007. Potrivit prevederilor art. 5 din statutul societăţii, preşedintele îndeplineşte şi funcţia de director general.
În drept, recursul unităţii este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. În recursul său, contestatoarea arată că în mod greşit a fost respins capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării.
Ca urmare a unei confuzii între cazul de faţă şi contestaţia formulată de numitul D.G, s-a reţinut că F.G. a beneficiat de concediu medical plătit. Conform statului de plată depus la dosar i-a fost plătit contestatoarei doar concediul de odihnă, nu şi celelalte drepturi salariale sau concediul medical. Iar din celelalte înscrisuri aflate la dosar nu rezultă că ar fi beneficiat în acea perioadă de concediu medical. În drept, recursul contestatoarei este întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 Cod procedură civilă.
Recursul intimatei S.C. „Turism Muntenia” S.A. nu este fondat.
Obiectul jurisdicţiei muncii îl formează, potrivit dispoziţiilor art. 281 Codul Muncii, şi conflictele de muncă cu privire la suspendarea contractelor individuale de muncă. Într-un astfel de litigiu instanţa este învestită a verifica dacă sunt aplicate corect situaţiei de fapt prevederile art. 50 şi următoarele Codul Muncii, care permit suspendarea contractului individual de muncă.
Altfel spus, în speţa de faţă este atributul instanţei de judecată a examina dacă faptele pentru care s-a formulat plângerea penală sunt incompatibile cu funcţia deţinută de salariat pentru a se putea dispune suspendarea raporturilor de muncă până la finalizarea procesului penal printr-o hotărâre definitivă.
Pentru că suspendarea contractului de muncă are consecinţe importante pentru ambele părţi faţă de durata destul de mare pentru care sunt oprite prestarea muncii de către salariat şi plata drepturilor de natură salarială de către angajator, aşa cum prevede art. 49 alin. (2) Codul Muncii, respingerea cererii de suspendare a judecăţii răspunde necesităţii de a se lămuri în regim de urgenţă legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse de angajator.
Litigiile de muncă astfel reglementate de dispoziţiile art. 286 şi urm. Codul Muncii se caracterizează prin celeritate, ceea ce înseamnă că şi dispoziţiile art. 244 alin. (2) Cod procedură civilă, care reglementează suspendarea facultativă a judecăţii au fost corect aplicate.
Legat de aprecierea incompatibilităţii faptelor imputate salariatei cu funcţia deţinută de aceasta, din lucrările dosarului rezultă, aşa cum a reţinut şi tribunalul, că suspendarea contractului de muncă al contestatoarei a fost dispusă în baza art. 52 alin. (1) lit. c) Codul Muncii.
Textul de lege reglementează cazul de suspendare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului atunci când acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.
În plângerea penală avută în vedere la emiterea deciziei nr. 28/12.06.2007, înregistrată la I.P.J. A sub nr. (...)/11.06.2007 se arată următoarele:
Noua conducere a unităţii a solicitat de nenumărate ori lui E.G să elibereze biroul preşedintelui consiliului de administraţie pentru a fi luat în primire de noul preşedinte E.J.
E.G a refuzat să elibereze biroul şi să predea documentele firmei, iar împreună cu un grup de presiune în care se afla şi contestatoarea a împiedicat prin forţă noul consiliu de administraţie să îşi exercite atribuţiile legale.
În ziua de 08.06.2007 noua conducere a încercat din nou să intre în biroul preşedintelui consiliului de administraţie însoţită de o firmă de pază. Grupul de salariaţi în care se afla contestatoarea a agresat persoanele din noua conducere şi agenţii de pază producând o încăierare. Un agent de pază a fost lovit, au fost sparte geamuri şi a fost distrus un telefon mobil.
Pentru aceste motive s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva grupului de salariaţi menţionat mai sus pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de dispoziţiile art. 180, 217, 219, 322, 323 şi 324 Cod penal.
Astfel motivată plângerea, deşi face referire la opunerea prin violenţă a mai multor salariaţi la instalarea noii conduceri, nu precizează faptele imputate fiecăruia dintre aceştia. Plângerea se rezumă la provocarea unei încăierări, fără a arăta cum a determinat fiecare participant declanşarea confruntării.
În aceste condiţii este imposibil a se stabili care sunt faptele ce se impută contestatoarei şi dacă un astfel de comportament este compatibil cu funcţia de şef birou financiar contabilitate pe care o exercită aceasta.
Pe de altă parte, este vorba despre pretinse fapte de încălcare a regulamentului interior, ceea ce nu poate constitui motiv pentru suspendarea din funcţie potrivit art. 52 alin. (1) lit. c) C. muncii.
Obligaţia de a păstra ordinea la locul de muncă şi de a nu instiga la insubordonare nu au legătură cu atribuţiile specifice funcţiei îndeplinite de salariat, respectiv cu atribuţiile contabilului şef în cazul de faţă.
Suspendarea din funcţie trebuie să opereze că măsură de protecţie a unităţii faţă de pericolul extinderii prin intermediul exercitării funcţiei sau profesiei a consecinţelor periculoase ale unei fapte penale. Aceasta înseamnă că fapta penală trebuie să vizeze atribuţiile derivând din profesia exercitată de salariat şi nu disciplina muncii în unitate, a cărei încălcare atrage răspunderea disciplinară. A se vedea în acest sens dispoziţiile art. 258 şi următoarele C. muncii.
De aceea trebuie reţinut că nu rezultă pretinsa incompatibilitate între faptele penale pentru care se solicită începerea urmăririi penale prin plângerea nr. (...)/2007 şi funcţia deţinută de contestatoare, ceea ce face că măsura suspendării contractului său de muncă să fie netemeinică şi nelegală.
Faţă de cele arătate mai sus, afirmaţia recurentei-intimate potrivit căreia, dispunând reluarea activităţii de către contestatoare, instanţa de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil este nefondată. Nefinalizarea cercetărilor penale nu are relevanţă câtă vreme nu a rezultat că acestea privesc fapte incompatibile cu funcţia exercitată iar o altă acţiune în răspundere patrimonială nu are legătură cu obiectul cauzei.
Pentru că, aşa cum susţine şi recurenta-intimată, suspendarea raporturilor de muncă a fost întemeiată pe plângerea penală împotriva salariatului, examinarea legalităţii şi temeiniciei măsurii unilaterale dispuse de angajator se sprijină pe înscrisurile depuse la dosar, cum sunt decizia emisă de unitate, plângerea penală formulată de aceasta şi alte înscrisuri din care rezultă funcţia şi atribuţiile, obligaţiile contestatoarei. Rezultă de aici exercitarea rolului activ cu respectarea regulilor vizând admisibilitatea probelor, respectiv corecta aplicare a prevederilor art. 129 alin. (5) şi art. 167 C.pr.civ.
O eventuală declaraţie de martori sau mărturisire, de altfel plângerile penale ulterioare nu pot suplini motivarea pe care trebuia să o conţină decizia contestată.
Pentru aceste considerente se va reţine că soluţia instanţei de fond, constând în anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă al contestatoarei, este legală şi temeinică, astfel că nu se regăsesc cu privire la aceasta motivele de modificare reglementate de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedură civilă.
Recursul contestatoarei este fondat.
Din înscrisurile aflate la dosar – extras din registrul de evidenţă a deciziilor, stat de plată, decizia nr. 28/12.06.2007 – nu a rezultat că a intervenit suspendarea contractului de muncă al contestatoarei pentru incapacitate temporară de muncă, urmată de plata indemnizaţiei de concediu medical. Aceasta înseamnă că printr-o greşită apreciere a probelor soluţia adoptată de tribunal nu constituie o integrală repunere a părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei anulate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 3041 şi art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis recursul contestatoarei şi modificată în parte sentinţa în sensul că obligă pe intimată să plătească contestatoarei drepturile salariale cuvenite pe perioada suspendării.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner