Cercetarea fondului de către instanţa de fond. Nerepectarea condiţiilor privind stabilirea salariului minim pe ramură prin dispoziţiile contractului de muncă încheiat la nivel de unitate

Tematică: Alte cereri

1. Cu privire la motivul invocat de recurentă privind necercetarea fondului, Curtea constată că pârâta a depus întâmpinare, a beneficiat de asistenţă juridică, încât nu se justifică cererea de casare a hotărârii primei instanţe. 2. Potrivit art. 130 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional, până la următoarea negociere, valoarea minimă a salariului de bază brut pentru un program complet de lucru de 170 de ore. 3. Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 şi art. 238 din Codul muncii]. Astfel, Curtea, ca şi prima instanţă, reţine că, în ceea ce priveşte stabilirea salariului minim pe ramură, contractul de muncă încheiat la nivelul pârâtei angajator nu respectă dispoziţiile legale privind contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
(Curtea de Apel Suceava, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 136 din 5 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea introductivă de instanţă, înregistrată sub nr. (...) la Tribunalul Suceava, reclamanţii: U. D. ş.a., reprezentaţi prin Sindicatul „E.”S, prin preşedinte T.J., în contradictoriu cu S.C. „U.” S.A. S, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să respecte Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze pe anul 2007, prin care s-a stabilit salariul minim pe ramură la 620 lei.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul agentului economic S.C. „U.” S.A. S – Sindicatul „E.” s-a stabilit valoarea minimă a salariului de bază brut, astfel încât acesta să nu fie mai mic decât valoarea acestuia negociată la nivel de ramură.
Aceiaşi reclamanţi au mai arătat că, până la următoarea negociere, valoarea minimă a salariului de bază brut, pentru un program complet de 170 de ore, este de 620 lei.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a lipsei de interes, excepţii la care ulterior a renunţat, iar pe fond a arătat că reclamantul nu a probat suficient pretenţiile invocate. În sensul verificării legalităţii pretenţiilor, pârâta a arătat că, având în vedere caracterul convenţional al Contractului colectiv de muncă/ramură/2007, care între părţi are putere de lege, instanţa urmează să stabilească dacă acesta îi este opozabil, în condiţiile în care pârâta nu a participat la negocierea Contractului colectiv de muncă/ramură/2007.
După verificarea probatoriului administrat în cauză şi a susţinerilor părţilor, prin sentinţa civilă nr. 1452/6 decembrie 2007, Tribunalul Suceava a admis acţiunea şi, în consecinţă, a obligat-o pe pârâtă să respecte Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol şi gaze pe anul 2007, prin care s-a stabilit salariul minim pe ramură de 620 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a luat act că pârâta, prin reprezentanţii săi legali, a renunţat la excepţiile invocate.
Cât priveşte fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că, prin Contractul colectiv de muncă încheiat pe anul 2007, părţile contractante, respectiv pârâta S.C. „U.” S.A. S, din partea administraţiei prin director general D.E. şi reclamanţii, din partea organizaţiilor sindicale, alături de Sindicatul „E.” au convenit coeficienţii de ierarhizare în raport de nivelul de calificare şi gradul de răspundere cerut de munca depusă, în condiţiile în care se desfăşoară aceasta, prima clasă faţă de care au fost calculaţi aceşti coeficienţi fiind la nivelul salariului de 468 lei.
Potrivit art. 130 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie termică, electrică, petrol şi gaze, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 397/12.02.2007, până la următoarea negociere, valoarea minimă a salariului de bază brut pentru un program complet de lucru de 170 ore este de 620 RON, adică 3, 647 RON/oră.
Clauzele fiecărui contract colectiv au valoare normativă, ele alcătuiesc un „drept al muncii” propriu.
Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă şi art. 238 alin. (1) Codul muncii].
De asemenea, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 dispune că sunt lovite de nulitate absolută clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8. Or, în cauză, prima instanţă reţine că, în ceea ce priveşte stabilirea salariului minim pe ramură, contractul încheiat la nivelul S.C. „U.” S.A. S nu respectă dispoziţiile legale privind contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
În atare condiţii, acţiunea a fost admisă.


Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta S.C. „U.” S.A. S, pe care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor, recurenta a arătat că prima instanţă nu a cercetat fondul cauzei, solicitând în atare variantă trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare, ori reţinerea cauzei spre rejudecare.
Cât priveşte fondul, recurenta a arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că, deşi în apărare au fost invocate drept criterii de salarizare nivelul de productivitate a muncii, prima instanţă nu a luat în consideraţie susţinerile formulate în acest sens.
Aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.U.G. nr. 79/2001, indicele câştigului salariului mediu nu poate fi mai mare decât indicele productivităţii muncii. Referitor la cele prezentate, recurenta precizează că, alăturat recursului, este anexa 3, în care este prezentat calculul comparativ, din care rezultă că nivelul productivităţii muncii la unitatea recurentă este mult inferior câştigului salarial mediu reglementat de art. 3 din O.U.G. nr. 79/2001.
Referindu-se la tichetele de masă, recurenta a arătat că acestea nu au regimul impozitării, însă este un venit al salariatului în pachetul salarial, că în unitate s-a aplicat contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, iar în condiţiile în care s-ar face restructurări, ar fi concediaţi o mare parte din salariaţi, tocmai pentru indicele scăzut al creşterii productivităţii muncii.


Verificând actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Cu privire la motivul invocat de recurentă privind necercetarea fondului, Curtea constată că pârâta a depus întâmpinare, a beneficiat de asistenţă juridică, încât nu se justifică cererea de casare a hotărârii primei instanţe.
Pe fond se reţine că prioritate în speţă o are legea specială – Legea nr. 130/1996 – şi nu O.U.G. nr. 79/2001. O.U.G. nr. 79/2001 se referă la criterii de performanţă, care nu are nicio legătură cu speţa, întrucât productivitatea muncii reprezintă un criteriu de performanţă, care este legat de managementul unităţii şi nu de activitatea salariaţilor.
Prin Contractul colectiv de muncă încheiat pentru anul 2007, s-au stabilit coeficienţii de ierarhizare în raport de nivelul de calificare şi gradul de răspundere cerut de munca depusă, în condiţiile în care se desfăşoară aceasta, prima clasă faţă de care au fost calculaţi aceşti coeficienţi fiind la nivelul salariului de 468 lei.
Potrivit art. 130 alin. (4) din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol, gaze, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional nr. 397/12.02.2007, până la următoarea negociere, valoarea minimă a salariului de bază brut pentru un program complet de lucru de 170 de ore este de 620 RON, adică 3, 6470 RON/oră.
Pe de altă parte, contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele încheiate la nivel superior [art. 8 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 şi art. 238 din Codul muncii].
De asemenea, art. 24 alin. (1) din Legea nr. 130/1996, dispune că sunt lovite de nulitate absolută clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8. Or, în cauză, curtea, ca şi prima instanţă, reţine că, în ceea ce priveşte stabilirea salariului minim pe ramură, contractul de muncă încheiat la nivelul pârâtei angajator nu respectă dispoziţiile legale privind contractul colectiv de muncă la nivel de ramură.
Cum soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat. În baza art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească reclamantului intimat suma de 400 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner