Acordarea tichetelor de masă.

Tematică: Alte cereri

1. În mod just a apreciat că în speţă sunt aplicabile disp.art. 23 din Legea nr. 435/2006 ce reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar. Raportat la acest text legal ce prevede că, începând cu data intrării în vigoare a legii, personalul încadrat în unităţile sanitar-veterinare publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepţia pensionarilor, fără a condiţiona acest drept de alocarea de resurse financiare în bugetul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de vreo altă formalitate, în mod just prima instanţă a dispus în sensul obligării recurentei-pârâte să acorde salariaţilor expres nominalizaţi ai reclamantei acest drept prevăzut de lege începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ. 2. În aplicarea principiului „specialia generalibus derogant”, a apreciat în mod corect că în speţă nu sunt aplicabile disp.art. III (intrat în vigoare la o dată anterioară – 21.11.2006) din O.U.G. nr. 88/2006 ce prevedea că în anul 2007 nu se acordă aceste tichete de masă.
(Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 473 din 4 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul Tribunalului Buzău reclamanta Federaţia Sindicală a E. din România, în calitate de reprezentantă a salariaţilor a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor a Judeţului B, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligată pârâta să acorde salariaţilor tichete de masă pentru anii 2004, 2005, 2006 şi 2007 şi să le plătească acestora sumele de bani corespunzătoare actualizate în funcţie de rata inflaţiei.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că salariaţii Direcţiei Sanitar- Veterinare Pentru Siguranţa Alimentelor a Judeţului B au calitatea de persoane contractuale şi că beneficiază, în temeiul art. 1 din Legea nr. 142/1998 şi art. 23 din Legea nr. 435/2006, de alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, pârâta refuzând în mod neîntemeiat să le acorde aceste drepturi.
Pârâta Direcţia Sanitar Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor a Judeţului B a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 142/1998 tichetele de masă se puteau acorda în limita bugetului de stat, sau după caz a bugetelor locale; prin art. 3 din O.U.G. nr. 88/2006 s-a prevăzut că pentru anul 2007 nu se acordă tichete de masă; Legea nr. 435/2006 a intrat în vigoare la 10.12.2006, deci cererea reclamanţilor de a li se acorda tichete de masă începând cu anul 2004 este lipsită de temei legal.
Sindicatul Camera Veterinară B din Structura Federaţiei Sindicale a E. din România a depus la dosar la data de 11.02.2008 (fila 15 dosar fond) note scrise, prin care a solicitat să se ia în considerare faptul că neincluderea în bugetele aprobate pentru D.S.V.S.A. B a sumelor de bani necesare plăţii tichetelor de masă nu are drept consecinţă pierderea pentru salariaţi a acestui drept întrucât se produce astfel o discriminare faţă de ceilalţi salariaţi care au beneficiat de tichete de masă şi constituie o restrângere a drepturilor salariaţilor la protecţie socială.
De asemenea, s-a mai solicitat să se constate că pentru anul 2007 salariaţii beneficiază de tichete de masă în baza art. 23 din Legea nr. 435/2006, care este ulterioară O.U.G. nr. 98/20.11.2006 ce a prevăzut că în 2007 să nu se acorde tichete de masă.
La data de 12.02.2008 s-a depus tabelul cu salariaţii reprezentanţi în cauză de Federaţia Sindicală a E. din România (fila 18 dosar fond) .
Prin sentinţa civilă nr. 111 din 13 februarie 2008 Tribunalul Buzău a admis în parte acţiunea reclamantei, a obligat pârâta să acorde reclamanţilor: B. E., ş.a., şi reclamanţilor din tabelul nominal cu contractuali plătiţi de la buget: E. J., E. N., D. Ş.a, – alocaţia individuală de hrană sub forma tichetelor de masă, în cuantum de 20 de tichete pentru fiecare reclamant, începând cu data de 10.12.2006. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la acordarea tichetelor de masă pentru perioada 2004-10.12.2006.


Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal pârâta, apreciind că hotărârea instanţei de fond este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta Federaţia Sindicală a E. din România.
În esenţă, recurenta-pârâtă a motivat că în prezent acordarea tichetelor de masă salariaţilor e o facultate ci nu o obligaţie pentru angajator, că, de altfel, nici contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, în cuprinsul art. 42 alin. (2) lit. b) , nu stabileşte obligaţia acordării tichetelor de masă, ci arată că aceste beneficii suplimentare se acordă conform prevederilor legale şi înţelegerii părţilor, în consecinţă, rezultând în mod evident că personalul contractual poate beneficia de acordarea alocaţiei de hrană sub forma tichetelor de masă, doar în condiţiile în care angajatorul a prevăzut în buget sume cu această destinaţie şi aceste beneficii au fost negociate prin contractele colective de muncă.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, apreciind recursul ca nefondat.


Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a reţinut în mod corect că reclamanţii evidenţiaţi în tabelul anexă la cererea de chemare în judecată formulată de Federaţia Sindicală a E. din România sunt salariaţi ai pârâtei, având calitatea de personal contractual.
De asemenea, în mod just a apreciat că în speţă sunt aplicabile disp.art. 23 din Legea nr. 435/2006 ce reglementează salarizarea şi alte drepturi ale personalului care îşi desfăşoară activitatea în sistemul sanitar.
Raportat la acest text legal ce prevede că, începând cu data intrării în vigoare a legii, personalul încadrat în unităţile sanitar-veterinare publice finanţate din venituri proprii şi subvenţii de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepţia pensionarilor, fără a condiţiona acest drept de alocarea de resurse financiare în bugetul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor sau de vreo altă formalitate, în mod just prima instanţă a dispus în sensul obligării recurentei-pârâte să acorde salariaţilor expres nominalizaţi ai reclamantei acest drept prevăzut de lege începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ.
De asemenea, în aplicarea principiului „specialia generalibus derogant”, a apreciat în mod corect că în speţă nu sunt aplicabile disp. art. III (intrat în vigoare la o dată anterioară-21.11.2006) din O.U.G. nr. 88/2006 ce prevedea că în anul 2007 nu se acordă aceste tichete de masă. Din considerentele expuse, apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată, în baza art. 312 C. proc. civ. Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner