Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Plangere penala. Conditii. Recurs

Tematică: Contestatie decizie de suspendare contract de munca

1. Astfel, potrivit art. 52 alin. (1) din Codul Muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă în acest caz, se desprinde că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situaţii anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcţia deţinută, ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă. În prima situaţie incidentă în cauza analizată, suspendarea din funcţie poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, deosebit, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exerciţiul funcţiei pe care o deţine. Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiţii, măsura suspendării nu poate fi dispusă pentru că reglementarea ce o conţine este de excepţie, textul fiind de strictă şi limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 401/R-CM din 13 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin cererea înregistrată la data de 26.06.2007 contestatoarea O. I-H. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei de suspendare a contractului individual de munca nr. 1444, din data de 18.06.2007, emisă de intimata S.C. „TURISM MUNTENIA” S.A., solicitând anularea dispoziţiei emise, reluarea activităţii anterioare şi obligarea unităţii la plata unei despăgubiri egale cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia nr. 1444 din data de 18.06.2007 s-a decis suspendarea contractului său individual de munca, începând cu data de 18.06.2007, conform art. 52 lit. c) din Codul Muncii, însă această dispoziţie este nelegală întrucât nu s-a menţionat funcţia în care este încadrat la societate, aşa încât nu pot fi aplicate dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii pentru faptul că acest articol prevede clar că poate fi suspendat contractul individual de muncă din iniţiativa angajatorului în situaţia în care „angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului său acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinuta”, cât şi ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că împotriva reclamantei societatea a depus plângerea penală cu nr. (...)/15.06.2007, în sarcina acesteia reţinându-se faptul că, în calitatea sa de consilier juridic al intimatei, avea obligaţia de a verifica legalitatea actelor emise de societate, obligaţie încălcată de aceasta prin semnarea unor documente care au produs consecinţe juridice.
Angajatorul a suspendat contractul individual de muncă în conformitate cu art. 52 alin. (1) lit. c), text de lege care se referă strict la existenţa unei plângeri penale din partea angajatorului împotriva salariatului şi nu pentru faptul că acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută. Angajatorul nu a menţionat în decizie ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului deoarece aceasta se deduce din textul de lege al art. 49 alin. (2) Codul Muncii în care s-a stipulat faptul că „suspendarea contractului individual de munca are că efect suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţilor drepturilor de natură salarială de către angajator”.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 848/CM/7 decembrie 2007, a admis contestaţia formulată, a dispus anularea deciziei nr. 1444 din 18 iunie 2007, emisă de intimată şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul reluării de către contestatoare a funcţiei avute anterior, cu obligarea intimatei să-i plătească acesteia o despăgubire egală cu contravaloarea salariului şi a celorlalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării.
S-a reţinut de către instanţa de fond la pronunţarea acestei sentinţe că aşa cum rezultă din contractul individual de muncă nr. (...) din data de 1.05.2001, înregistrat la data de 16.05.2001 la I.T.M. A, contestatoarea este angaja intimatei, în funcţia de „consilier juridic”.
La data de 18.06.2007 angajatorul, intimata în speţă, a emis decizia nr. 1444, prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei potrivit art. 52 lit. c) Codul Muncii, începând cu data de 18.06.2007, având în vedere că împotriva acestuia s-a formulat o plângere penală, înregistrată la I.P.J. A sub nr. (...)/15.06.2007.
Decizia de suspendarea a contractului individual de muncă a fost semnată de Preşedintele Consiliului de Administraţie, dl. E.J. Sub acest aspect decizia a fost contestată, fiind pusă sub semnul nelegalităţii atribuţia acestuia în acest sens.
Potrivit art. 21 lit. Aa) din statutul intimatei, consiliul de administraţie este cel care are atribuţii în ceea ce priveşte angajarea şi concedierea personalului. Potrivit principiului „cine poate mai mult, poate şi mai puţin”, instanţa a apreciat că şi suspendarea este tot atributul consiliului de administraţie al intimatei.
În cuprinsul deciziei contestate se menţionează faptul că măsura are la bază o plângere penală formulată împotriva contestatoarei, înregistrată la I.P.J. A sub nr. (...)/11.06.2007.
Prin această plângere intimata a solicitat începerea urmăririi penale a contestatoarei pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzută de art. 289 (fals intelectual) Cod penal. Este adevărat că această faptă pentru care s-a formulat plângere penală este în legătură cu atribuţiunile de serviciu ale contestatoarei, dar trebuie avută în vedere precizarea intimatei că invocă prima teză a art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, respectiv faptul că angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului
Conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
După cum a precizat chiar reprezentantul intimatei, suspendarea dispusă se circumscrie primei teze a textului legal.
S-a constatat că această suspendare este totuşi una facultativă şi nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz.
S-a reţinut că la societatea intimată există o stare conflictuală creată între membrii consiliului de administraţie şi o parte a angajaţilor, susţinători ai fostului preşedinte al consiliului de administraţie.
Tribunalul a apreciat că, date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale împotriva contestatoarei şi pentru a evita luarea unor măsuri cu caracter revanşard, nimic nu împiedică părţile să-şi deruleze raporturile de muncă până la soluţionarea plângerilor penale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata S.C. TURISM MUNTENIA S.A.

În drept recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă. Recursul declarat de intimată este nefondat.

Astfel, potrivit art. 52 alin. (1) din Codul Muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.
Din expunerea textului reglementării suspendării contractului individual de muncă în acest caz, se desprinde că aplicarea acestei măsuri se poate lua în două situaţii anume: când s-a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru o faptă incompatibilă cu funcţia deţinută, ori când a fost trimis în judecată pentru o astfel de faptă.
În prima situaţie incidentă în cauza analizată, suspendarea din funcţie poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite două condiţii, respectiv s-a formulat plângere penală împotriva salariatului, deosebit, faptele imputate prin această plângere îl fac incompatibil cu exerciţiul funcţiei pe care o deţine.
Altfel, în lipsa întrunirii concomitente a celor două condiţii, măsura suspendării nu poate fi dispusă pentru că reglementarea ce o conţine este de excepţie, textul fiind de strictă şi limitată aplicare numai la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.
În cauză, prin decizia nr. 1444/18 iunie 2007, s-a dispus că începând cu data acesteia se suspendă contractul individual de muncă al contestatoarei având în vedere plângerea penală formulată împotriva să înregistrată la I.P.J. A sub nr. (...)/11.06.2007.
Se constată însă că urmare a plângerii penale formulate, Parchetul de pe lângă Judecătoria Piteşti, prin rezoluţia nr. 3579/P/2007 din 29 februarie 2008 a confirmat propunerea organelor de poliţie de a nu se începe urmărirea penală.
S-a reţinut că O.I. a fost consilier juridic la societatea recurentă de la data de 1 mai 2001 până la 18 iunie 2007 când i-a fost suspendat contractul de muncă.
Deciziile de suspendare a contractelor de muncă nr. 85 şi nr. 86 din 12 iunie 2007 ale numiţilor E.J. şi C.E., cât şi celelalte documente la care se face referire în plângerea penală înaintată de recurentă, au fost semnate de consilierul juridic O.I. alături de directorul general al societăţii, E.G, conţinutul acestora fiind real, conform art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii.
S-a precizat de asemenea că din adresele nr. 1738/13 iulie 2007 şi nr. 2195/24 iulie 2007 ale S.C. Turism Muntenia S.A., cât şi din declaraţia contestatoarei, rezultă că aceste două decizii au fost înregistrate şi comunicate la I.T.M. persoanele respective fiind prezente la locul de muncă, pontate şi remunerate, concluzionându-se în final că în cauză nu sunt elementele constitutive ale infracţiunii de fals sub aspectul laturii obiective şi subiective.
Potrivit art. 52 alin. (2) din Codul Muncii, în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. a), b) şi c), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
În speţă, aşa cum s-a arătat mai sus, nu rezultă din actele dosarului şi nici din concluziile Parchetului de pe lângă Judecătoria Piteşti că intimata ar fi săvârşit o faptă incompatibilă cu funcţia deţinută, situaţie în care nu se constată a fi întrunite elementele prev.de art. 52 lit. c) din Codul Muncii pentru suspendarea contractului de muncă.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs privind rolul activ al judecătorului în soluţionarea cauzei, se constată că instanţa de fond a stăruit prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului în cauză ordonând administrarea probelor necesare, motiv pentru care nu se poate pretinde că nu a avut un rol activ pentru clarificarea situaţiei de fapt.
De altfel, s-au invocat fără nicio legătură cu obiectul sesizării instanţei la acest motiv de recurs dispoziţiile art. 268 alin. (2) din Codul Muncii şi dispoziţiile art. 264 din Codul Muncii cuprinse în capitolul „Răspunderea disciplinară”, iar referirile la nulitatea deciziei de suspendare prin prisma susţinerilor contestatoarei exced reţinerilor făcute de instanţa de fond care a apreciat că persoana emitentă era abilitată în acest sens.
Avându-se în vedere şi motivarea primei critici din recurs, se constată că în totalitate recursul formulat de intimată este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, urmează a fi respins.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner