Cerere privind scoaterea şi înlocuirea cu o altă persoană eligibilă a pârâtului din Serviciul de Sănătate şi Securitate în Muncă, pentru neîndeplinirea de către acesta a cerinţelor legale. Respingere. Lipsa de interes.

Tematică: Alte cereri

În condiţiile în care desemnarea acestuia s-a făcut prin Decizia, emisă de directorul general al societăţii pârâte, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că actul menţionat se bucură de prezumţia de legalitate şi, prin urmare, îşi produce efectele. Nefiind desfiinţat actul prin care s-a constituit Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă, reclamantul nu poate pretinde direct în instanţă înlocuirea unuia dintre membri, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 20 din normele metodologice enunţate, desemnarea lucrătorilor care se vor ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie, se face prin decizia angajatorului. Totodata Curtea relevă şi lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentului litigiu, în condiţiile în care, prin înfiinţarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 25 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar reclamantul nu a invocat eventuale prejudicii cauzate prin desemnarea în respectivul comitet a lui Ş.P. şi nici deficienţe în activitatea acestuia, care să afecteze în mod negativ drepturile angajaţilor – membri ai sindicatului reclamant.
(Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1055/R din 17 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 444/25 martie 2008, Tribunalul Mureş a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul Sindicatul Liber Independent „Democraţia” din (...) J. Laptelui M SA, în contradictoriu cu pârâta (...) „J. Laptelui M” SA Tg-M. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamantul nu a contestat decizia prin care Ş.P. a fost desemnat ca lucrător în Serviciul de Securitate şi Sănătate în Muncă, astfel că aceasta se bucură de prezumţie de legalitate şi îşi produce efecte, situaţie în care este nefondată solicitarea privind înlocuirea lui, în cadrul serviciului respectiv, cu o altă persoană.
De asemenea, s-a constatat că, în raport de dovezile ataşate la dosar, Ş.P. îndeplineşte condiţiile de pregătire corespunzătoare nivelului de bază, conform prevederilor art. 47 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii securităţii şi sănătăţii în muncă, nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.


Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea ei integrală,

cu consecinţa admiterii acţiunii şi obligării societăţii pârâte la scoaterea şi înlocuirea cu o altă persoană eligibilă a numitului Ş. P., din Serviciul de Sănătate şi Securitate în Muncă, pentru neîndeplinirea de către acesta a cerinţelor legale privind calificarea pentru aceste funcţii, conform art. 23 pct. 2, raportat la art. 47-51 din Legea nr. 319/2006.
Prin memoriul de recurs s-a susţinut că instanţa de fond a reţinut în mod greşit că numitului Ş.P. îi sunt suficiente îndeplinirea cerinţelor minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prevăzute de art. 48 pct. 2 din H.G. nr. 1425/2006, corespunzătoare nivelului de bază, pentru a face parte din Serviciul Intern de Sănătate şi Securitate în Muncă. În realitate, condiţiile şi cerinţele minime de pregătire în domeniul sănătăţii şi securităţii în muncă pe care trebuie să le îndeplinească un lucrător desemnat, sunt cerinţele minime de pregătire corespunzătoare nivelului mediu, aşa cum sunt ele prevăzute în art. 49 pct. 1 din H.G. nr. 1425/2006, cerinţe pe care Ş.P. nu le îndeplineşte.
În ceea ce priveşte necontestarea deciziei de numire a lui Ş. P., reclamantul-recurent a susţinut că acest aspect nu prezintă relevanţă în litigiul dedus judecăţii, întrucât obiectul acestuia îl reprezintă obligarea societăţii pârâte la respectarea prevederilor art. 25 pct. 1 din Contractul colectiv de muncă, prin care pârâta „ (…) se obligă să respecte prevederile Legii nr. 319/2006, Normele Metodologice nr. 1425/2006 (…) ” referitoare la constituirea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, precum şi la persoanele care au, din punctul de vedere al legii, pregătirea minimă pentru a face parte din acest serviciu. Prin urmare, între părţi s-a ivit un conflict de drepturi determinat de interpretarea divergentă a prevederilor Contractului colectiv de muncă, interpretare pe care este chemată să o pronunţe instanţa, fără a fi ţinută de decizia emisă de către societatea pârâtă.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea recursului, susţinând legalitatea hotărârii primei instanţe.

Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 304 ind.1 şi 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea constată că aceasta este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Contrar celor susţinute în cuprinsul memoriului de recurs, reclamantul nu a solicitat primei instanţe interpretarea unitară a prevederilor art. 25 pct. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societăţii pârâte, ci „scoaterea şi înlocuirea cu o altă persoană eligibilă, a numitului P. Ş., din Serviciul de Sănătate şi Securitate în Muncă”. Or, în condiţiile în care desemnarea acestuia s-a făcut prin Decizia nr. 4/16 ianuarie 2007, emisă de directorul general al societăţii pârâte, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că actul menţionat se bucură de prezumţia de legalitate şi, prin urmare, îşi produce efectele.
Cum, însă, reclamantul nu a contestat legalitatea respectivei decizii, în mod nejustificat se pretinde înlocuirea unuia dintre membrii desemnaţi în Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă, pe considerentul neîndeplinirii de către acesta a cerinţelor impuse de art. 23, raportat la art. 47-51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 319/2006, aprobate prin H.G. nr. 1425/2006.
O eventuală verificare a întrunirii în persoana lui Ş.P. a cerinţelor minime de pregătire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, revine, în mod firesc, instanţei învestite cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 4/16 ianuarie 2007, solicitare pe care reclamantul nu a formulat-o în prezentul litigiu.
Prin urmare, nefiind desfiinţat actul prin care s-a constituit Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă, reclamantul nu poate pretinde direct în instanţă înlocuirea unuia dintre membri, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 20 din normele metodologice enunţate, desemnarea lucrătorilor care se vor ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie, se face prin decizia angajatorului.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că în cauză, raportat la obiectul acţiunii, nu se impune verificarea îndeplinirii de către Ş.P. a condiţiilor de pregătire impuse de art. 23 şi art. 47-51 din H.G. nr. 1425/2006, astfel că recursul dedus judecăţii se apreciază ca fiind nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Pe de altă parte, Curtea relevă şi lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentului litigiu, în condiţiile în care, prin înfiinţarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 25 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar reclamantul nu a invocat eventuale prejudicii cauzate prin desemnarea în respectivul comitet a lui Ş.P. şi nici deficienţe în activitatea acestuia, care să afecteze în mod negativ drepturile angajaţilor – membri ai sindicatului reclamant.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner