Contestaţie în anulare. Respingere

Tematică: Alte cereri

1. Contestatoarea nu a indicat niciun motiv de încălcarea unei norme de competenţă, precizând că ar fi competentă o „instanţă civilă” şi nu o „instanţă de litigii de muncă”. Or, în cadrul Curţii de Apel Galaţi organizarea este pe secţii şi nu pe instanţe. În concluzie, motivul contestaţiei în anulare nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 2. Contestaţia este admisibilă numai în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs însă instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt. Or, acest motiv a mai fost invocat în cadrul recursului ce a fost respins prin decizia civilă contestată iar instanţa l-a reţinut ca neîntemeiat, fără a fi nevoie de verificări de fapt. În consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că se pot ataca cu contestaţie în anulare hotărârile irevocabile numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Or, motivele au fost invocate pe calea recursului şi respinse fără a avea nevoie de verificări de fapt. 3. Alte critici referitoare la interpretarea probelor şi la rolul activ al judecătorilor nu constituie motive legale ale contestaţiei în anulare, întrucât „recursul la recurs” şi reinterpretarea situaţiei de fapt pe calea unei căi extraordinare de atac nu sunt admisibile, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi ordinea de drept.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 584/R din 8 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin decizia civilă nr. 356/19.05.2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a respins ca nefondat recursul declarat de intimata Primăria com. Vînători jud. V, împotriva sentinţei civile nr. 93/31.01.2008 a Tribunalului Vrancea. Pentru a se pronunţa această decizie s-au reţinut următoarele:
 Prin cererea înregistrată la nr. (...) la Tribunalul Vrancea, contestatorul E.J. a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 1453/22.03.2007 emisă de intimata Primăria comunei Vînători, jud.V solicitând anularea acesteia motivând că a fost emisă în timp ce se afla în concediu medical, că nu este motivată, nu cuprinde precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată şi instanţa la care poate fi contestată, că nu s-a efectuat cercetarea prealabilă şi nici nu a fost invitat să dea notă explicativă.
Prin sentinţa civilă nr. 93/31.01.2008 a Tribunalului Vrancea, s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei competenţei materiale. S-a admis contestaţia formulată de contestatorul E.J. şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 1453/22.03.2007 şi reintegrarea în muncă a contestatorului în funcţia deţinută anterior cu plata drepturilor salariale începând cu 19.03.2007 şi până la reintegrarea sa efectivă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Primăria comunei Vînători jud.V, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie prin aceea că i s-a încălcat dreptul la apărare deoarece deşi a avut angajat apărător, instanţa nu l-a acceptat să-i reprezinte interesele, lăsându-l fără apărare.
Prin decizia civilă nr. 792 din 17 septembrie 2007 Curtea de Apel Galaţi a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă. Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că instanţa de fond a soluţionat cauza cu lipsă de apărare, încălcând astfel dispoziţiile art. 161 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea fiind lovită de nulitate.
În rejudecare intimata a depus la dosar întâmpinare, invocând, pe cale de excepţie, necompetenţa materială a tribunalului, întrucât contractul încheiat între ea şi reclamant este un contract de voluntariat, guvernat de Legea nr. 481/2004 şi nu un contract individual de muncă, iar competenţa de soluţionare revine instanţei de drept comun, judecătoria, solicitând declinarea competenţei în favoarea acesteia. A mai arătat că acţiunea formulată de reclamant este rămasă fără obiect întrucât potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 481/2004 contractul de voluntariat încetează de drept când voluntarul împlineşte vârsta de 55 de ani, iar reclamantul are această vârstă. Pe fondul cauzei chiar dacă s-ar fi încheiat un contract de muncă acesta este nul de drept, deoarece contravine prevederilor Legii nr. 481/2004 cu modificările şi completările ulterioare, drepturile şi obligaţiile voluntarului fiind strict prevăzute de această lege.
Intimata a fost asistată de un apărător ales din cadrul Baroului V în persoana dlui avocat E.D.


Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia necompetenţei materiale s-a reţinut că aceasta nu este întemeiată susţinerea intimatei că este vorba de rezilierea unui contract de voluntariat, guvernat de dispoziţiile Legii nr. 481/2004 nu poate fi primită. Aceasta este infirmată de însuşi cuprinsul deciziei atacate care se referă la „contractul individual de muncă” încheiat cu reclamantul şi, la dispoziţiile Codului Muncii. Mai mult, din dispoziţia nr. 52 din 28.02.2006 depusă de contestator în copie la dosar rezultă că E.J. a fost numit în funcţia de inspector de specialitate, în cadrul aparatului propriu de specialitate, încheindu-se cu acesta un contract individual de muncă.
Pentru aceste considerente excepţia invocată a apărut ca neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei s-au reţinut următoarele:
Prin decizia nr. 1453 din 22 martie 2007 emisă de Primarul comunei Vînători jud.V s-a dispus desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului, invocându-se dispoziţiile art. 55 lit. c) , 58 şi 61 lit. a) din Codul Muncii. Referitor la textele invocate, s-au reţinut că dispoziţiile art. 55 lit. c) se referă la încetarea contractului de muncă din voinţa uneia dintre părţi, art. 58 alin. (1) Codul Muncii se referă la concedierea din iniţiativa angajatorului iar art. 61 lit. a) se referă la sancţiunea disciplinară.
Din enumerarea acestor texte în cuprinsul deciziei a rezultat că este vorba de o decizie de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă. În acest context, faţă de dispoziţiile art. 268 din Codul Muncii, decizia este lovită de nulitate absolută. Astfel decizia emisă de pârâtă nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu precizează prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, termenul în care sancţiunea poate fi contestată şi instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată. Mai mult, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 287 pct. 1 Codul Muncii potrivit căruia „sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură (cu excepţia avertismentului scris) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, cu convocarea în scris a salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze cercetarea”.
Intimata nu a făcut dovada convocării în scris a contestatorului, şi nici că acesta, la data şi ora indicate în convocare, nu s-a prezentat. Apărarea acesteia că petentul a refuzat să dea notă explicativă, invocând declaraţiile martorilor audiaţi în cauză nu poate fi primită, dovada convocării neputând fi făcută decât cu acte.
Pe lângă aceste motive de nulitate, s-a reţinut că au fost încălcate şi dispoziţiile art. 60 pct. 1 lit. a) potrivit cărora concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă pe durata incapacităţii temporare de muncă, întrucât la data emiterii deciziei 22.03.2007 contestatorul se afla în concediu medical împrejurare ce rezultă din certificatele medicale aflate la filele 6 şi 7 din dosarul de fond.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a constatat că cererea este întemeiată.


Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs intimata Primăria com. Vânători jud. V, considerând-o netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive.
Potrivit dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. prov. civ., hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ori cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Instanţa de fond nu face nicio referire la fişa postului, act depus în apărarea de intimată, ceea ce echivalează cu o hotărârea nemotivată.
Contestatorul nu a făcut dovada încheierii unui contract de muncă iar instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii schimbând natura prin înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Activitatea contestatorului este stipulată în fişa postului iar activitatea de interes public este desfăşurată benevol de persoane fizice în serviciile publice de urgenţă voluntar, în cadrul unor raporturi juridice, altele decât raportul juridic de muncă, conform art. 1 alin. (2) din Statutul personalului voluntar din serviciile de urgenţă voluntare aprobat prin Legea nr. 481/2004. Deci, a interpretat recurenta că instanţa competentă este cea civilă şi nu de litigii de muncă.
În drept, a invocat dispoziţiile art. 299-316 C. proc. civ. A depus la dosar fişa postului contestatorului intimat.


Analizând sentinţa civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurentă, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza dispoziţiile art. 304 indice 1 C. proc. civ., Curtea a apreciat că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Hotărârea recurată cuprinde toate motivele pe care se sprijină soluţia, fiind respectate dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ. Fişa postului la care face referire recurenta nu are valoarea unui înscris util, pertinent şi concludent întrucât, din conţinutul acestuia, rezultă faptul că intimatul contestator conduce, organizează şi răspunde de activitatea serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă la nivelul comunei Vînători şi răspunde de ducerea la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 481/2004 privind protecţia civilă, modificată şi completată.
Or, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, din dispoziţia nr. 52/28.02.2006 emisă chiar de către recurentă, rezultă că intimatul contestator a fost numit în funcţia de inspector de specialitate în cadrul aparatului propriu de specialitate al Consiliului Local Vînători, la art. 2 fiind prevăzut că Primarul com. Vînători are obligaţia de a încheia contractul individual de muncă. Mai mult, prin dispoziţia nr. 1453/22.03.2007 emisă de recurentă, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului, fiind infirmate astfel susţinerile recurentei în sensul că nu ar fi încheiat contract de muncă.
În consecinţă, este vorba de raporturi de muncă reglementate de Codul Muncii şi dispoziţiile Legii nr. 168/1999 şi nu de raporturi civile reglementate de Legea nr. 481/2004, interpretarea primei instanţe a naturii litigiului fiind astfel corectă.
De altfel, recurenta nu a depus la dosar niciun contract de voluntariat, deşi această obligaţie îi revenea acesteia, potrivit art. 287 Codul Muncii şi nu intimatului. Or, Legea nr. 481/2004 prin dis. art. 5, statuează clar faptul că voluntariatul se desfăşoară în baza unui contract încheiat în formă scrisă, sun sancţiunea nulităţii absolute, între voluntar şi beneficiarul voluntariatului.
Întrucât nu s-a depus acest contract, fişa postului intimatului nu are nicio relevanţă în cauză, legea cerând în mod expres forma scrisă a contractului de voluntariat.
În consecinţă, pentru toate considerentele expuse mai sus, se constată că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ. invocate de recurentă, hotărârea primei instanţe fiind legală şi temeinică din toate punctele de vedere., prima instanţă fiind competentă material să soluţioneze cauza, potrivit art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ., iar, în baza dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., s-a respins ca nefondat recursul.


Împotriva deciziei civile nr. 356/19.05.2008 a Curţii de Apel Galaţi, a formulat contestaţie în anulare contestatoarea Primăria com. Vînători jud. V, pentru motivele prevăzute de art. 317 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că hotărârea contestată a fost luată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă, respectiv competenţa materială ar fi avut-o numai instanţa civilă şi nicidecum instanţa de conflicte de muncă.
În acest sens, art. 17 din Legea nr. 481/2006 prevede că răspunderea pentru neexecutarea sau pentru executarea necorespunzătoare a contractului de voluntariat este supusă regulilor prevăzute de Codul civil.
A fost invocată pe cale de excepţie necompetenţa materială a Tribunalului Galaţi, Secţia litigii de muncă, competenţa fiind a unei instanţe civile însă judecătorii au respins această excepţie. A solicitat admiterea contestaţiei, anularea hotărârii atacate, reluarea judecăţii de la cel mai vechi act de procedură. În drept, a invocat dispoziţiile art. 129 pct. 5, art. 317 alin. 2, Legea nr. 481/2004, H.G. nr. 1579/2005.
Intimatul E.J. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, considerând că nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. deoarece aceste motive au fost invocate atât la fond cât şi în recurs iar instanţa le-a respins.


Analizând prezenta contestaţie în anulare prin prisma art. 317 alin. (2) C. proc. civ., instanţa constată că este nefondată pentru următoarele motive.
În primul rând, art. 317 alin. (2) C. proc. civ. nu prevede niciun motiv al contestaţiei în anulare, ci prevede faptul că se poate primi o contestaţie pentru motivele arătate mai sus, în cazul în care aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs dar instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond. Textul invocat de către contestatoare face trimitere la motivele contestaţiei în anulare obişnuită care sunt prevăzute la art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 şi nu la alin. (2) al aceluiaşi articol.
Contestatoarea îşi întemeiază motivarea de fapt a contestaţiei pe faptul că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă ceea ce s-ar încadra, în drept, în dispoziţiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Încă acest text se aplică în situaţia în care hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea normelor de competenţă absolută, deci a competenţei generale, a competenţei materiale şi a competenţei teritoriale exclusive, nicidecum a unei secţii din cadrul aceleiaşi instanţe.
Contestatoarea nu a indicat niciun motiv de încălcarea unei norme de competenţă, precizând că ar fi competentă o „instanţă civilă” şi nu o „instanţă de litigii de muncă”. Or, în cadrul Curţii de Apel Galaţi organizarea este pe secţii şi nu pe instanţe.
În concluzie, motivul contestaţiei în anulare nu se încadrează în prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
De asemenea, contestaţia este admisibilă numai în cazul în care motivele au fost invocate prin cererea de recurs însă instanţa le-a respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt. Or, acest motiv a mai fost invocat în cadrul recursului ce a fost respins prin decizia civilă contestată iar instanţa l-a reţinut ca neîntemeiat, fără a fi nevoie de verificări de fapt.
În consecinţă, devin incidente dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că se pot ataca cu contestaţie în anulare hotărârile irevocabile numai dacă motivele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau a recursului. Or, motivele au fost invocate pe calea recursului şi respinse fără a avea nevoie de verificări de fapt.
Alte critici referitoare la interpretarea probelor şi la rolul activ al judecătorilor nu constituie motive legale ale contestaţiei în anulare, întrucât „recursul la recurs” şi reinterpretarea situaţiei de fapt pe calea unei căi extraordinare de atac nu sunt admisibile, întrucât s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi ordinea de drept.
Faţă de toate aceste considerente, se va respinge ca nefondată contestaţia în anulare, în baza dispoziţiile art. 320 C. proc. civ.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner