Cerere privind caracterul real al datelor din adeverinţa cuprinzând sporurile cu caracter permanent. Respingere

Tematică: Alte cereri

Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat ca intimata-pârâtă să aducă la îndeplinire sentinţa civilă pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi obligată pârâta S.C. „TARA” S.A. să elibereze reclamantului o adeverinţă cu sporurile cu caracter permanent pentru perioada 1968-1973. Recurentul nu a invocat până în prezent că adeverinţa nu cuprinde date reale, iar faţă de obiectul acţiunii instanţa nu avea obligaţia de a face asemenea verificări.
(Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 426/R-CM din 14 mai 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin acţiunea înregistrată la data de 26 iulie 2007, reclamantul E.N. a chemat în judecată pe pârâta S.C. Tara S.A. Piteşti, pe motiv că refuză să aducă la îndeplinire hotărârea nr. 177/CM/20.03.2007. A susţinut că, prin nerespectarea sentinţei de mai sus, pârâta îi aduce prejudicii, solicitând daune morale de 10.000 lei şi daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. La dosarul cauzei au fost depuse de reclamant sentinţa civilă nr. 177/CM/20.03.2007 şi somaţia nr. 3258/31.05.2007.
Prin încheierea de şedinţă din 16.11.2007 s-a reţinut că acţiunea nu este de competenţa completului de contencios administrativ şi fiscal, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 cu privire la neexecutarea hotărârilor aplicându-se numai hotărârilor pronunţate de instanţa de contencios administrativ şi fiscal şi nu hotărârilor pronunţate de alte instanţe, motiv pentru care a transpus cauza la completul de litigii de muncă şi asigurări sociale.
La filele 20, 21 din dosar, reclamantul a mai solicitat amendarea pârâtei, precum şi obligarea acesteia să facă dovada că i-a transmis adresa nr. 3278/18.06.2007.
Prin sentinţa civilă nr. 39/CM din 18 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Argeş, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. S-a reţinut astfel că, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtă solicitând la data de 7.04.2006 să-i elibereze o adeverinţă din care să rezulte sporurile cu caracter permanent pentru perioada anilor 1968-1973 şi daune morale în sumă de 10.000 lei.
Tribunalul Argeş, prin sentinţa civilă nr. 177/CM/20.03.2006 [dosar nr. (...) ] a admis acţiunea reclamantului şi a obligat pârâta să elibereze adeverinţă cu sporurile cu caracter permanent pentru perioada 1968-1973, respingând capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
S-a reţinut că reclamantul a fost încadrat în muncă la fosta Întreprindere Transporturi Auto A în perioada 1968-1973 şi începând cu anul 1991, în urma reorganizării fostei unităţi, pârâta S.C. TARA S.A. a preluat arhiva fostei J.A., precum şi obligaţiile ce derivă din art. 40 Codul Muncii.
Potrivit art. 40 alin. (2) lit. 4 Codul Muncii, angajatorul are obligaţia de a elibera la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului. Pârâta a eliberat reclamantului în data de 18.06.2007 adeverinţa conform sentinţei nr. 177/CM/20.03.2007, depusă la fila 18 din dosar. Aşa fiind, instanţa a respins acţiunea, reţinând totodată că reclamantul nu a dovedit aspecte legale de un anumit prejudiciu moral.


Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat recurs reclamantul E.N.,

criticând-o sub aspectul că instanţa de fond nu a analizat actele prezentate la dosar pentru a afla că adeverinţa eliberată de intimata-pârâtă nu conţine date reale.

Analizând recursul în raport de critica adusă, se constată că este nefondat.
Prin acţiunea formulată, recurentul-reclamant a solicitat ca intimata-pârâtă să aducă la îndeplinire sentinţa civilă nr. 177/CM din 20 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care a fost admisă în parte acţiunea reclamantului E.N. şi obligată pârâta S.C. „TARA” S.A. să elibereze reclamantului o adeverinţă cu sporurile cu caracter permanent pentru perioada 1968-1973. Recurentul nu a invocat până în prezent că adeverinţa nu cuprinde date reale, iar faţă de obiectul acţiunii instanţa nu avea obligaţia de a face asemenea verificări.
Se constată deci că hotărârea dată este legală şi temeinică, astfel că în conformitate cu dispoziţiile art. 312 (1) C. proc. civ. recursul urmează a se respinge ca nefondat.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner