Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Plangere penala. Scopul suspendarii. Recurs

Tematică: Contestatie decizie de suspendare contract de munca

1. Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfăşoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului şi efectelor contractului, chiar a obligaţiilor reciproce ale părţilor. T. astfel suspendarea acestuia. 2. Deoarece angajatorul nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competenţe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului. 3. Suspendarea din funcţie a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată faţă de pericolul continuării activităţii ilicite; este un drept de opţiune al angajatorului. Ulterior, în situaţia în care se va constata nevinovăţia acestuia, prevederile legale îi conferă un drept firesc la despăgubiri. Faptul că are în prezent o situaţie materială dificilă sau durata procedurilor penale nu constituie motive de anulare a deciziei. 4. Lipsa unei rezoluţii de neîncepere a urmării penale a contestatorului sau a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se constate nevinovăţia acestuia, duce la concluzia că motivele de suspendare a contractului individual de muncă dintre cele două părţi subzistă, sens în care a fost respinsă că nefondată contestaţia.
(Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 568/R din 15 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Prin sentinţa civilă nr. 446/04.04.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...), a fost respinsă că nefondată contestaţia formulată de contestatorul N. (...) în contradictoriu cu intimata SC B. N. G.

Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. 1177/121/05.03.2008 pe rolul Tribunalului Galaţi, contestatorul N. (...) a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. N. G SA, anularea deciziei nr. 587/21.02.2008 de suspendare a contractului individual de muncă. În motivarea contestaţiei, s-a arătat că, în fapt, nu a participat la săvârşirea unei fapte de natură penală, decizia fiind nelegală şi abuzivă şi îi aduce mari prejudicii, fiind unicul întreţinător al familiei.

Intimata, în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei că nefondată. A susţinut că împotriva contestatorului, a formulat o plângere penală, deoarece în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras 17 rulouri de tablă.

Având în vedere dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, a precizat intimata că prin decizia nr. 586/21.02.2008 a dispus suspendarea contractului individual de muncă până când organele judiciare competente vor aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei contestatorului. În combaterea susţinerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pe fondul cauzei, s-au reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 587/21.02.2008 intimata SC B. N. G SA, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului N. (...), în temeiul dispoziţiile art. 52 lit. c) din Codul Muncii, pe motiv că în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras 17 rulouri de tablă.

Instanţa a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:

Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfăşoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului şi efectelor contractului, chiar a obligaţiilor reciproce ale părţilor. T. astfel suspendarea acestuia.

În temeiul dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) din Codul Muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În prezenta cauză, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului.

Deoarece angajatorul nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competenţe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.

Suspendarea din funcţie a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată faţă de pericolul continuării activităţii ilicite; este un drept de opţiune al angajatorului. Ulterior, în situaţia în care se va constata nevinovăţia acestuia, prevederile legale îi conferă un drept firesc la despăgubiri. Faptul că are în prezent o situaţie materială dificilă sau durata procedurilor penale nu constituie motive de anulare a deciziei.

Lipsa unei rezoluţii de neîncepere a urmării penale a contestatorului sau a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se constate nevinovăţia acestuia, duce la concluzia că motivele de suspendare a contractului individual de muncă dintre cele două părţi subzistă, sens în care a fost respinsă că nefondată contestaţia.

Împotriva sentinţei civile a declarat recurs contestatorul N. (...) solicitând desfiinţarea hotărârii că fiind nelegală şi netemeinică şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei şi repunerea în drepturi, cu plata drepturilor salariale de la data suspendării. A motivat recursul invocând faptul că plângerea penală formulată împotriva să reprezintă o simplă bănuială, fiind acuzat de săvârşirea unei infracţiuni de furt pe care nu a comis-o.

A mai învederat faptul că beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nu s-a dispus împotriva să punerea în mişcare a acţiunii penale iar urmare a suspendării familia este lipsită de mijloacele necesare întreţinerii sale. A depus la dosarul cauzei înscrisuri privind situaţia familială, adeverinţă de venit, act medical, caracterizare.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 299 şi următoarele Cod procedură civilă, Codul Muncii.

Examinând recursul astfel declarat, potrivit motivelor invocate şi dispoziţiilor legale incidente, cât şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea îl apreciază că nefondat pentru următoarele considerente:

Dispoziţiile art. 52 lit. c) Codul Muncii, prevăd posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului în cazul în care a formulat o plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Rezultă condiţiile care trebuiesc îndeplinite pentru luarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, scopul acesteia având caracter preventiv şi nu sancţionatoriu.

În speţă, prin decizia contestată nr. 587/21.02.2008 intimata SC B. N. G să a luat măsura suspendării contractului individual de muncă al recurentului-contestator N. (...), urmare a formulării plângerii penale nr. 5410/275/05.02.2008 până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Plângerea penală a fost înregistrată sub nr. 188/P/2008 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi, efectuându-se în prezent cercetări pentru identificarea tuturor autorilor (adresa nr. 888/P/30.06.2008 a I.P.J. G – Serviciul de Investigaţii Criminale).

Însă, dispoziţiile art. 52 alin. (1) lit. c) Codul Muncii stabilesc faptul că suspendarea contractului individual de muncă durează până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, făcând necesară constatarea pe cale judiciară a unei asemenea situaţii, în modalităţile prevăzute de lege.

Contrar susţinerilor recurentului-contestator, prin luarea măsurii suspendării contractului individual de muncă, angajatorul nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a cărei soluţionare intră în sfera de actualitate a organelor judiciare.

Prin Decizia nr. 24/2003, Curtea Constituţională a statuat că, facultatea de a lua măsura suspendării acordată angajatorului nu încalcă prezumţia de nevinovăţia consacrată de Constituţie.

În cazul în care se constată în mod legal nevinovăţia salariatului, acesta îşi reia activitatea anterioară, plătindu-i-se în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului [art. 52 alin. (2) Codul muncii].

Celelalte motive invocate în recurs privind situaţia familială şi persoana recurentului-contestator, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, nu pot constitui cauze de anulare a deciziei, textul de lege în materie fiind de strictă şi limitată aplicare, numai cu privire la ceea ce legiuitorul a prevăzut în mod expres.

În consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) Cod procedură civilă, pentru considerentele arătate, urmează să fie respins că nefondat recursul declarat de contestatorul N. (...) împotriva sentinţei civile nr. 446/04.04.2008 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr. (...).
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner