1. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Concediere individuală. Legalitatea deciziei de încetare a contractului de muncă ca urmare a reorganizării activităţii angajatorului
    Astfel, nu este întemeiată critica, care se referă la faptul că greşit instanţa a apreciat că a avut loc o concediere individuală la nivelul intimatei pârâte existau potrivit actelor dosarului la data de 26.11.2007 un număr de 344 salariaţi, iar disponibilizarea a afectat 25 de persoane şi corect instanţa a apreciat că măsura dispusă este o concediere individuală. Instanţa a apreciat corect că potrivit organigramelor au fost reduse două posturi şi împrejurarea că unele atribuţii au fost preluate de un alt angajat, nu poate duce la concluzia că desfiinţarea postului nu este efectivă, ea fiind aprobată de organul superior al intimatei pârâte şi s-a datorat măsurilor de reorganizare care au avut loc. Nu este întemeiată nici susţinerea că au fost încălcate prevederile art. 60, 70 şi 268 Codul Muncii, în condiţiile în care recurenta nu ocupă o funcţie eligibilă într-un organism sindical, nefăcând parte din organele de conducere ale sindicatelor pentru a i se asigura protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor, aşa cum prevede art. 223 din Codul Muncii. Nu se poate reţine că măsura contestată nu a fost motivată în drept şi că nu au fost respectate criteriile stabilite de părţi prin art. 75, 76 din contractul colectiv de muncă aplicabil, iar angajatorul a notificat în scris recurentei contestatoare, informaţii relevante cu privire la aceste aspecte, aşa cum rezultă din actele aflate la filele 72, 73 dosar fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 10732 din 10 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  2. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitatea deciziei de încetare a contractului de muncă încheiat pe durată determinată. Aplicarea art. 78 Codul Muncii. Acordarea sporului de 100% pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal şi a contravalorii tichetelor de masă. Compensa pe durata spitalizării în procent de 75% a diferenţei dintre salariul de bază împreună cu sporurile cu caracter permanent şi indemnizaţia de boală. Acordarea cheltuielilor de judecată
    Nu este întemeiată susţinerea recurentului potrivit căreia lipseşte interesul contestatorului pentru anularea dispoziţiei şi că prin desfiinţarea deciziei instanţa nu a dispus altă măsură, în condiţiile în care contestatorul a efectuat investirea instanţei numai cu anularea dispoziţiei de concediere nr. 40 din 18 ianuarie 2007 şi plata drepturilor băneşti, fără a solicita restabilirea situaţiei anterioare şi de aceea în caz contrar se încălca principiul disponibilităţii părţilor. Nu este întemeiată nici susţinerea că instanţa nu a cercetat fondul cauzei sub toate aspectele, aşa cum prevede art. 3041 C. proc. civilă, întrucât instanţa a reţinut corect că a fost încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al contestatorului, iar actul adiţional din 14.02.2006 nu a schimbat natura acestuia în privinţa duratei. Criticile care se referă la pretenţiile salariale pentru perioada lunii aprilie 2007 nu pot fi primite în condiţiile în care părţile au stabilit de comun acord că în situaţia în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă (art. 150) ce necesită spitalizare, administraţia va compensa pe durata spitalizării în procent de 75% diferenţa dintre salariul de bază împreună cu sporurile cu caracter permanent şi indemnizaţia de boală la care are dreptul salariatul potrivit legi astfel că despăgubirile s-au acordat în condiţiile legale. Nici criticile care se referă la plata unor sporuri pentru orele lucrate în zilele de repaus şi sărbători legale nu sunt de natură a duce la modificarea sau casarea sentinţei, în condiţiile în care recurenta intimată nu a făcut dovada acordării acestor drepturi, actele invocate nefiind relevante sub acest aspect, iar cu privire la raportul de expertiză nu au fost formulate obiecţiuni şi nici nu s-a solicitat în temeiul art. 212 C. proc. civ. întregirea expertizei sau o nouă expertiză. De asemenea, în condiţiile art. 305 C. proc. civ.: „În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”. În speţă, nu s-au depus alte înscrisuri decât cele existente la prima instanţă, situaţie în care în baza temeiului legal menţionat a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei noi expertize în recurs. Chiar dacă recurenta intimată invocă în ultimul motiv de recurs (pct. 7 din cerere) admiterea eronată a cererii privind contravaloarea tichetelor de masă în temeiul art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, nu pot fi primite aceste critici pentru că posibilitatea acordării tichetelor de masă, în condiţiile legii „Ï. cu luna următoare celei în care şi-au achitat obligaţiile bugetare restante sau au obţinut înlesniri la plata acestora”, iar în speţă s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 1 aprilie 2005-31 E. 2005 şi niciun caz pentru perioada ianuarie-aprilie 2006.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 10405 din 3 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  3. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Tardivitate
    În baza art. 80 din Legea 168/1999, în cazul litigiilor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. În speţă, reclamantului i s-a comunicat hotărârea la 24.06.2008, aşa cum atestă dovada de comunicare aflată la fila 160 la dosarul de fond, iar motivele de recurs s-au primit la 13 octombrie 2008 conform rezoluţiei de primire aflată la fila 8, dosar recurs, deci peste termenul prevăzut de lege.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9679 din 7 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  4. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitate
    Potrivit art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor de ordine publice ce pot fi invocate şi din oficiu dar, în cauza de faţă aceste motive nu se regăsesc.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9607 din 5 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  5. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitatea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă. Aplicarea art. 78 Codul Muncii. Acordarea cheltuielilor de judecată
    Din actele dosarului nu a rezultat în ce a constat favorizarea sustragerii materialului şi care a fost în acest sens contribuţia contestatorului reclamant, astfel că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare prevăzute de art. 263 şi urm. Codul Muncii. În acest sens nu s-a făcut dovada abaterilor grave sau repetate de la normele de disciplina muncii, ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9135 din 22 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  6. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Tardivitate
    În materia conflictelor de muncă, cum este cauza de faţă, dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd cu titlu special termen de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţată de instanţa de fond. În cazul în care recursul nu este motivat în termenul legal de mai sus, acesta este nul, cu excepţia situaţiilor în care se invocă motive de ordine publică ce pot fi ridicate şi din oficiu de instanţă, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părţilor. În speţă, nici până la termenul de judecată acordat la data de 31.03.2008, contestatorul nu a depus motivele de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia Civilă nr. 201/R din 31 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  7. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de încetare disciplinară a contractului de muncă
    Nulitatea prevăzută de art. 268 alin. (2) din Codul Muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulităţii exprese, Legea instituie o prezumţie juris tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumţiei nu trebuie să dovedească faptul vătămării ci doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancţiunea nulităţii absolute.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia Civilă nr. 45/R din 21 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  8. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Anularea deciziei de desfacere disciplinară a contractului de muncă. Neîndeplinirea procedurii legale. Reintegrarea reclamantei în postul deţinut anterior. Neplata tichetelor de masă şi a concediului medical
    Potrivit art. 63 Codul Muncii, concedierea salariatului pentru motivul prevăzut la art. 61 lit. d) poate fi dispusă numai după evaluarea prealabilă a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, încheiat la nivel naţional, la nivel de ramură de activitate sau de grup de unităţi, precum şi prin regulamentul intern. Conform art. 64 Codul Muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevăzute la art. 61 lit. c) şi d), precum şi în cazul în care contractul individual de muncă a încetat de drept în temeiul art. 56 lit. f), angajatorul are obligaţia de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sa, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii. Deşi potrivit art. 287 Codul Muncii sarcina probei revine angajatorului, acesta nu a făcut dovada respectării acestei proceduri prevăzute de lege prin norme imperative. Nu are relevanţă în cauză, că reclamanta a fost de acord cu trimiterea în şomaj, deoarece aşa cum a reţinut şi prima instanţă, conform art. 76 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută. Referitor la plata salariului, a contravalorii tichetelor de masă şi plata concediului medical s-a arătat că în perioada solicitată petenta a lipsit nemotivat de la locul de muncă iar certificatele medicale nu poartă viza medicului curant.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia Civilă nr. 1743/R din 18 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  9. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Casare cu trimitere
    Instanţa nu a administrat probe suficiente pentru a lămuri raporturile juridice dintre părţi, deşi art. 129, 130 C. proc. civ. impune instanţei obligaţia de a stărui prin mijloace legale pentru aflarea adevărului, având în acest sens libertatea de a administra probe care nu au fost propuse de părţi dar considerate utile. Depoziţiile martorilor audiaţi în cauză, clarifică numai în parte problemele speţei, referirile acestora la programul de lucru al reclamantei sunt lapidare şi nu dovedesc susţinerile reclamantei referitoare la programul de lucru, perioada lucrată, prestarea muncii peste program şi în zilele de T.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia Civilă nr. 1392/R din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  10. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitatea contractului individual de muncă. Reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior. Plata drepturilor salariale cuvenite. Plata cheltuielilor de judecată
    Prin sentinţa civilă nr. 1941 din 18 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Mureş, rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a constatat, începând cu data pronunţării hotărârii (18 decembrie 2007) nulitatea contractului individual de muncă încheiat între reclamantă şi pârâtă, reţinându-se că reclamanta nu îndeplineşte condiţiile impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 82/1991 în exercitarea funcţiei de contabil şef la asociaţia pârâtă. Pentru considerentele reţinute de instanţă, pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte, curtea apreciază că sentinţa civilă nr. 1281 din 27 septembrie 2007, atacată, este legală şi că în mod corect s-a dispus reintegrarea reclamantei în funcţie, această măsură urmând să-şi producă efectele până la data la care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de muncă – 18 decembrie 2007. Recursul pârâtei se apreciază a fi fondat doar sub aspectul precizării cuantumului drepturilor salariale cuvenite reclamantei, drepturi care i se cuvin acesteia până la data de 18 decembrie 2007.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1174/R din 8 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  11. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Manifestarea unilaterală de desfacere a contractului de muncă din partea angajatului
    În urma cererii reclamantului, din adeverinţa nr. 2251/12.04.2004, se arată că acesta a avut calitatea de angajat pe perioada 05.06.1981-24.02.1982 – „când reclamantul a solicitat desfacerea contractului de muncă” –, care a reprezentat „demisia”, aprobată de conducerea unităţii, în baza art. 129 Codul Muncii, ce reprezintă o manifestare de voinţă unilaterală. Astfel, susţinerile reclamantului de constrângere, presiuni, suferinţe fizice, care s-ar fi făcut asupra sa, în perioada lucrată 01.06.1981-24.02 1982, nu rezultă din actele dosarului, iar în altă ordine acţiunea formulată de acesta, depăşeşte termenul de prescripţie de 3 ani prevăzut de Decretul ntr.167/1958.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1118/R din 27 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  12. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Înlocuirea sancţiunii disciplinare aplicate. Reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni. Reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior. Plata despăgubirilor de 50% din drepturile salariale până la reintegrarea în muncă. Plata cheltuielilor de judecată
    Singura abatere disciplinară ce poate fi reţinută în sarcina reclamantului este încălcarea prevederilor pct. 12 din fişa postului. Ţinând seama de gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită fapta, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii disciplinare – art. 266 Codul Muncii –, prima instanţă în mod corect a apreciat că aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 264 lit. b) din Codul Muncii este de natură a realiza rolul educativ şi preventiv al răspunderii.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1181/R din 10 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  13. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nelegalitatea deciziei de încetare a contractului de muncă pentru cauze neimputabile angajatei. Aplicarea art. 78 Codul Muncii
    Din cuprinsul actelor depuse la dosar de către pârâta-recurentă, nu rezultă existenţa unor dificultăţi economice care puteau justifica reorganizarea societăţii. Nu s-a dovedit nici împrejurarea că în raport de pregătirea profesională a reclamantei, pârâta s-a aflat în imposibilitatea de a oferi acesteia un post corespunzător. Mai mult, s-au dovedit întemeiate susţinerile reclamantei-intimate, conform căreia societatea a publicat anunţuri de mică publicitate pentru organizarea concursului de ocupare a unui post identic cu cel deţinut iniţial de reclamantă, post care nu a fost oferit acesteia anterior concedierii. Întrucât concedierea reclamantei prin decizia indicată s-a efectuat cu nerespectarea condiţiilor legale, întemeiat s-a procedat la anularea deciziei şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale neîncasate de reclamantă în sumă actualizată la data efectuării plăţii
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 917/R din 27 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  14. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Concediere pentru motive ce nu ţin de persoana salariatului. Restructurare tehnică şi organizatorică a societăţii
    Potrivit art. 65 alin. (2) din Codul Muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă la bază o cauză reală şi serioasă, însă din organigramele depuse la dosar de pârâtă se infirmă cele de mai sus, cu referire specială la situaţia personală a reclamantului. Măsura luată de societatea pârâtă are la bază motive invocate arbitrar şi abuziv care afectează dreptul salariaţilor la muncă precum şi prerogativa de a nu fi concediaţi fără un motiv întemeiat. Deci, societatea pârâtă, în pofida reorganizării sale tehnologice şi organizatorice avea posibilitatea reală şi efectivă de a asigura reclamantului un alt loc de muncă corespunzător pregătirii sale profesionale.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 184/R din 29 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  15. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Reorganizarea judiciară a angajatorului. Decizie desfacere contract de muncă pentru motive neimputabile angajatului. Acordarea plăţilor compensatorii
    Desfiinţarea postului reclamantei şi concedierea acesteia au avut loc în anul 2007 (după perioada de suspendare a contractului de muncă pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani) şi deci, drepturile trebuie acordate în raport de conţinutul contractului colectiv de muncă, la data operării. Contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 a prevăzut dreptul la acordarea plăţilor compensatorii pentru persoanele concediate din motive neimputabile. Aceste prevederi au fost preluate şi adaptate pentru anii următori în contractul colectiv de muncă. Decizia de plată a indemnizaţiei ce reprezintă plăţi compensatorii în favoarea reclamantei trebuie să cuprindă cuantumul drepturilor cuvenite, la data când această decizie produce efecte juridice.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 115/R din 5 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  16. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Anularea deciziei de încetare a contractului de muncă ca urmare a reducerii activităţii. Aplicarea art. 78 Codul Muncii. Acordarea cheltuielilor de judecată. Neacordarea daunelor morale
    Nu este întemeiată critica recurentei reclamante care susţine că a făcut dovada prejudiciului moral cu adeverinţa care atestă că a suferit un şoc şi în mai multe rânduri s-a deplasat la medicul specialist psihiatru pentru consiliere, în condiţiile în care acest act medical nu se coroborează cu alte probe, pentru a se i acorda relevanţă juridică necesară în cauză. Chiar dacă instanţa îşi motivează soluţia de respingere numai pe inexistenţa unei clauze contractuale în Contractului Individual de Muncă sau Contractul Colectiv de Muncă, se reţine că au fost acordate despăgubiri în temeiul art. 78 Codul Muncii, în speţă nu s-a făcut dovada prejudiciului moral cauzat prin acţiunea sau inacţiunea intimatei.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8261 din 24 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  17. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Casare cu trimitere. Competenţa instanţei de contencios administrativ şi fiscal
    În condiţiile art. 58 din O.U.G. nr. 59/26 mai 2000 privind statutul personalului silvic „Personalului silvic i se aplică dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici în măsura în care prezenta ordonanţă nu dispune altfel”. Din actele aflate la dosarul cauzei filele 9-10 în dosar fond a rezultat calitatea contestatorului de funcţionar public, situaţie în raport de care competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de contencios administrativ şi fiscal.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 7668 din 29 august 2008, www.jurisprudenta.org)
  18. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    1. Nu este întemeiată susţinerea recurentului potrivit căreia lipseşte interesul contestatorului pentru anularea dispoziţiei şi că prin desfiinţarea deciziei instanţa nu a dispus altă măsură, în condiţiile în care contestatorul a efectuat investirea instanţei numai cu anularea dispoziţiei de concediere nr. 36 din 18 ianuarie 2007 şi plata drepturilor băneşti, fără a solicita restabilirea situaţiei anterioare şi de aceea în caz contrar se încălca principiul disponibilităţii părţilor. 2. Nu este întemeiată nici susţinerea că instanţa nu a cercetat fondul cauzei sub toate aspectele, aşa cum prevede art. 3041 C. proc. civ., întrucât instanţa a reţinut corect că a fost încheiat pe durată nedeterminată contractul de muncă al contestatorului, iar actul adiţional din 14.02.2006 nu a schimbat natura acestuia în privinţa duratei. 3. Nu poate fi vorba despre o încetare a contractului de muncă prin ajungerea la termenul convenit prin act adiţional, astfel că nu sunt întemeiate nici aceste critici cuprinse în motivul de recurs invocat la pct. 2 a cererii de recurs, iar raporturile de muncă nu puteau înceta în baza actului adiţional cum greşit reţine recurenta intimată. 4. Cu privire la acordarea indemnizaţiei de concediu instanţa a apreciat că nu este fondată în raport de prevederile art. 43 din contractul colectiv de muncă, astfel că şi criticile de la pct. 4, 5 din cererea de recurs se privesc ca neîntemeiate. 5. Nici criticile care se referă la plata unor sporuri pentru orele lucrate în zilele de repaus şi sărbători legale nu sunt de natură a duce la modificarea sau casarea sentinţei, în condiţiile în care recurenta intimată nu a făcut dovada acordării acestor drepturi, actele invocate nefiind relevante sub acest aspect, iar cu privire la raportul de expertiză nu au fost formulate obiecţiuni şi nici nu s-a solicitat în temeiul art. 212 C. proc. civ. întregirea expertizei sau o nouă expertiză. 6. De asemenea, în condiţiile art. 305 C. proc. civ.: „În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”. În speţă, nu s-au depus alte înscrisuri decât cele existente la prima instanţă, situaţie în care în baza temeiului legal menţionat a fost respinsă cererea pentru efectuarea unei noi expertize în recurs. 7. Admiterea eronată a cererii privind contravaloarea tichetelor de masă în temeiul art. 15 alin. (1) din O.U.G. nr. 79/2001 privind întărirea disciplinei economico-financiare şi alte dispoziţii cu caracter financiar, nu pot fi primite aceste critici pentru că posibilitatea acordării tichetelor de masă, în condiţiile legii „Ï. cu luna următoare celei în care şi-au achitat obligaţiile bugetare restante sau au obţinut înlesniri la plata acestora”, iar în speţă s-au acordat aceste drepturi pentru perioada 1 aprilie-31 decembrie 2005 şi niciun caz pentru perioada ianuarie-aprilie 2006. 8. Nu este întemeiată nici critica privind necompetenţa instanţei în condiţiile în care reclamantul avea reşedinţa în Drobeta-Turnu Severin unde avea obligaţia să lucreze aşa cum rezultă din actul aflat la fila 16 din dosarul de fond, situaţie în raport de care investirea instanţei s-a efectuat în condiţiile legale.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 7573 din 27 august 2008, www.jurisprudenta.org)
  19. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitate. Lipsa motivării în termenul legal
    Potrivit prevederilor art. 80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond, iar art. 303 C.pr. civ. arată că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Se reţine faptul că, recurenta a primit comunicarea hotărârii fondului la data de 06.03.2008. Recursul nu a fost motivat prin însăşi cererea de recurs, ci ulterior, la data de 13.05.2007, cu depăşirea termenului prevăzut de lege de 10 zile. Întrucât nu există motive de ordine publică, care să fi fost invocate din oficiu de instanţa de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea, va constatat nul recursul.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 4276 din 6 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  20. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Neîntocmirea încheierii de dezbateri. Lipsa semnăturii judecătorilor în încheiere. Nulitatea hotărârii pronunţate. Casare cu trimitere
    Neintocmirea incheierii de dezbateri constituie o nulitate care rezulta din incalcarea dispozitiilor art. 147 C. proc. civ. şi face imposibila exercitarea controlului judiciar. Neintocmirea incheierii de dezbateri face de neverificat aspectul privind respectarea regulilor de procedura referitoare la legala compunere a instantei, la prezenta partilor, ordinea dezbaterilor, continutul concluziilor şi al cererilor formulate, precum şi la alte imprejurari esentiale referitoare la modul în care au decurs dezbaterile, astfel ca hotararea pronuntata, în lipsa acestei incheieri este nula. Sub aspectul elaborarii hotararii, cand pronuntarea a fost amanata, mentiunile aratate în art. 261 C. proc. civ. vor fi cuprinse în incheierea de sedinta în care s-au consemnat dezbaterile, incheiere care constituie parte integranta din hotarare, facand corp comun cu aceasta. Astfel, incheierea trebuie sa cuprinda şi semnaturile judecatorilor, element esential indicat la pct. 8 din art. 261 C. proc. civ., a carui lipsa atrage nulitatea hotararii pronuntate în aceste conditii. Din perspectiva principiilor care guverneaza procesul civil, formalitatea semnarii hotararii de catre judecatorii care au luat parte la judecarea procesului fiind substantiala, prevazuta în scopul de a garanta neschimbarea hotararii pronuntate în public şi de a se putea controla de instanta superioara daca la pronuntarea hotararii instanta de fond este constituita în acelasi mod ca la judecarea pricinii, neindeplinirea ei atrage nulitatea hotararii.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 3121 din 16 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  21. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Revizuire. Declinare competenţă revizuire
    Art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede ca se poate cere revizuirea unei hotarari ramase definitive în instanta de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotarari date de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul. Rezulta, asadar, ca trebuie sa fie vorba de o hotarare prin care s-a rezolvat fondul pretentiei care a fost dedusa judecatii, ceea ce inseamna ca nu are acest caracter, neputand forma obiect al revizuirii hotararea pronuntata de instanta de recurs, prin care recursul a fost respins fara a se evoca fondul, mentinandu-se situatia de fapt stabilita de instanta a carei hotarare a fost recurata. Acesta fiind obiectul revizuirii, sub aspectul instantei competente, potrivit art. 323 alin. (1) C. proc. civ., cererea se adreseaza instantei care a pronuntat hotararea a carei revizuire se cere.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 2852 din 9 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  22. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Tardivitate
    În condiţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.”
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 2712 din 6 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  23. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Concediere în temeiul art. 65 alin. (1) şi art. 68. Legalitate
    Nu este întemeiată susţinerea recurentei că instanţa nu a motivat respingerea cererii privind contestaţia sa împotriva deciziei de preaviz nr. 170 din 19.06.2007, în condiţiile în care s-a reţinut corect că prin decizia de încetare a contractului individual de muncă, s-a prevăzut că efectele se suspendă în cazurile prevăzute de art. 50 Codul Muncii şi devin operabile din ziua imediat următoare încetării cauzei incidente. A rezultat cu certitudine că la 9.08.2007 şi-a produs efectele concedierea recurentei şi atunci a fost emisă nota de lichidare, intimata făcând aplicarea în cauză a prevederilor ar. 50 şi 73 din Codul Muncii, care se referă la cazurile în care se suspendă de drept contractul individual de muncă şi respectiv se suspendă corespunzător termenul de preaviz. Cu privire la lipsa de rol activ a instanţei, se constată că nu este întemeiată nici această critică, în condiţiile în care solicitarea recurentei s-a respins justificat şi s-a motivat acest lucru prin raportare la adresa nr. 11063 din 29.10.2007.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1950 din 4 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  24. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare în termenul legal
    Recurentei i-a fost comunicată sentinţa instanţei de fond la data de 10.04.2008, aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare de la fila 47 din dosarul primei instanţe, legal îndeplinită, astfel încât, ultima zi de motivare a recursului a fost data de 21.04.2008, ce a căzut într-o zi lucrătoare a săptămânii. Recurenta nu şi-a motivat însă recursul nici până la termenul din 10.09.2008, astfel încât, având în vedere considerentele ce preced şi constatând că în cauză nu sunt incidente nulităţi de ordine publică pe care instanţa să le pună din oficiu în dezbaterea părţilor Curtea va admite excepţia nulităţii recursului invocată de intimat, iar în baza dispoziţiilor legale mai sus menţionate va constata nulitatea recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 1649 din 10 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  25. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere
    Potrivit art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Prin urmare, greşelile instanţei de recurs care deschid calea contestaţiei în anulare sunt greşeli de fapt şi nu de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispoziţiilor legale. Potrivit dispoziţiilor art. 318 teza a II-a C. proc. civ., pentru admisibilitatea unei contestaţii în anulare întemeiate pe această dispoziţie legală este necesar ca instanţa de recurs, în cazul în care a respins recursul, să nu fi analizat unul din motivele de recurs invocate. Or, în cauza de faţă, hotărârea a cărei anulare se cere a fost dată cu analizarea tuturor motivelor invocate de contestatoarea recurentă şi s-a răspuns tuturor susţinerilor acesteira, astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege.
    Sursă: (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 282 din 7 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  26. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. Disjungerea cererii de sechestru asigurator. Nulitatea deciziei de concediere. Aplicarea art. 78 Codul Muncii
    Nu este întemeiată critica recurentei U.T. că instanţa nu a cercetat fondul cauzei soluţionând cauza numai pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în condiţiile în care instanţa a făcut o aplicare corectă a prevederilor art. 137 C. proc. civ., potrivit căruia „Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii”. Instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei de fond, a lipsei calităţii procesuale şi cercetarea în fond a pricinii nu se mai putea face în raport de precizarea recurentei din 22.10.2007, iar cu privire la cererea de aplicare a sechestrului asigurator s-a dispus disjungerea, potrivit art. 165 C. proc. civ. Chiar dacă recurenta susţine că a efectuat mai multe demersuri, din actele dosarului nu rezultă că a fost pusă în situaţia unui refuz de a îndeplini acte de executare, întrucât atunci avea deschisă calea unei contestaţii la executare în temeiul art. 401 C. proc. civ. sau pe cea prevăzută de art. 580³ C. proc. civ., pentru a constrânge debitorul la îndeplinirea obligaţiei din titlul executoriu. Este adevărat că recurenta a solicitat aplicarea unor măsuri asiguratorii, dar această procedură este în curs de soluţionare şi face obiectul unei alte cauze care se află pe rolul instanţelor judecătoreşti
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 216 din 29 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  27. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Contestaţie în anulare. Recurs. Respingere
    Din examinarea sentinţei, prin prisma motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor dosarului şi din oficiu conform art. 304¹ C. proc. civ., Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, în cauză neexistînd motive de casare sau modificare a sentinţei. Nici celelalte motive invocate nu pot duce la altă soluţie decât cea pronunţată, în condiţiile în care instanţa de fond a apreciat judicios că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a contestaţiei în anulare prevăzută de art. 317 C.pr.civ. Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale aplicabile, astfel că nu subzistă nici motive de ordine publică, care potrivit art. 306 C. proc. civ., pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu. Cu atât mai mult contestaţia în anulare se înfăţişează ca o cale extraordinară de atac, de retractare creată de lege numai pentru remedierea unor greşeli de fond, ori prin motivele invocate recurenta solicită o reapreciere a probelor, fapt care este inadmisibil prin intermediul acestei căi de atac.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 49 din 15 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  28. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Desfacere disciplinară a contractului de muncă. Lipsa contestării deciziei de concediere. Tardivitatea recursului reclamantului
    1. Art. 303 alin. (1) C. proc. civ. dispune: „Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs”. Art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă prevede: „ Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond,astfel încât recursul E.B. este nul. 2. Prin decizia nr. 130/20.07.2007 s-a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă nr. 31/01.05.2006 încheiat între S.C. E.I. 2003 SRL în calitate de angajator şi E.B. în calitate de salariat. Această decizie nu a fost contestată de către E.B. Efectul imediat şi principal al acestei decizii îl reprezintă încetarea calităţii de salariat şi a tuturor drepturilor şi obligaţiilor ce decurg din contractul de muncă după data de 20.07.2007. În lipsa calităţii de salariat orice obligaţie legală decurgând din contractul de muncă încetează în sarcina angajatorului. Drept urmare hotărârea instanţei de fond este nelegală din această perspectivă şi va fi modificată ţinând cont de criticile de mai sus.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 144/CM din 3 martie 2008, www.juriprudenta.org)
  29. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Depăşirea termenului de motivare a recursului
    Conform art. 303 C. proc. civ., recursul se motivează înlăuntrul termenului de recurs, de 15 zile, socotit de la data comunicării hotărârii. Nedepunerea motivelor de recurs în termenul prevăzut se sancţionează cu nulitatea recursului, conform art. 306 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 685/CM din 11 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  30. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Aplicarea sancţiunii disciplinare nu constituie atributul instanţei judecătoreşti, ci al angajatorului, instanţa exercitând doar controlul judecătoresc al legalităţii şi temeiniciei actului de sancţiune disciplinară. Din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă clar vinovăţia contestatoarei care, prin nerespectarea atribuţiilor sale de serviciu, a înlesnit sustragerea unei cantităţi de fier vechi din incinta unităţii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 944 din 20 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  31. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    1. În faţa instanţei de recurs a fost prezentat spre vedere Registrul de intrări al salariaţilor şi o copie a acestui document pentru perioada relevantă a fost depusă şi la dosar (fila 28- 29). Din acest document ca şi din înscrisurile depuse în faţa instanţei de fond rezultă fără dubiu că după concedierea reclamantului unitatea nu a mai făcut angajări pe posturi de aceeaşi natură cu cel ocupat de reclamant. În consecinţă soluţia de menţinere a deciziei de concediere este legală şi temeinică. 2. Copia ordinului de plată emis pe numele reclamantului a fost depusă de acesta la dosarul de recurs (fila 12) şi din aceasta rezultă că suma datorată de unitate a fost plătită la 07.03.2008, deci după pronunţarea soluţiei de către prima instanţă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 923 din 16 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  32. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Referitor la excepţia tardivităţii recursului pârâtei S.C. „ F.U.” S.R.L. Sibiu, invocată de reclamanta E.F., instanţa constată că este nefondată deoarece din actele şi lucrările dosarului rezultă că faţă de data comunicării sentinţei, 11.06.2008, recursul pârâtei a fost formulat cu respectarea dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 coroborate cu cele ale art. 101 alin. (1) C. proc. civ. Instanţa de fond a interpretat greşit atât dispoziţiile legale în materie cât şi probele administrate în faţa instanţei de fond, obligând în mod eronat unitatea, la plata contravalorii tichetelor de masă în perioade în care aceste drepturi fie nu au fost acordate, fie au fost acordate doar angajaţilor care şi-au desfăşurat activitatea în domeniul construcţii-montaj, astfel că sub acest aspect, se impune modificarea sentinţei, în sensul celor solicitate de pârâtă în recursul declarat.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1027 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  33. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Termenele stipulate de art. 283 Codul Muncii sunt termene de prescripţie fiind susceptibile de întrerupere, suspendare şi repunere în termen, în condiţiile Decretului nr. 167/1958. În speţă, motivul invocat de către recurent nu constituie un temei pentru repunerea în termenul de formulare a contestaţiei deoarece nu constituie o situaţie exterioară voinţei recurentului, care prin intensitatea ei să-l împiedice să exercite dreptul la acţiune, în mod legal. Necomunicarea ordonanţei parchetului nu are nicio relevanţă, câtă vreme decizia de concediere i-a fost comunicată, sub semnătură în data de 1.02.2008 (f. 4), iar legea prevede expres că termenul de 30 de zile curge de la data comunicării deciziei unilaterale a angajatorului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1077 din 17 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  34. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Aspectele critice invocate de recurenta-pârâtă vizând greşita aplicare a sporului de 100% nu au niciun suport probator întrucât expertul a aplicat sporul de 100% prin raportare la salariul de încadrare, astfel încât nu se impune modificarea soluţiei pronunţată de primă instanţă. Referitor la recursul formulat de reclamanta P.B., instanţa constată că aspectele critice invocate sunt fondate deoarece într-adevăr, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că partea recurentă a solicitat în faţa instanţei de fond obligarea pârâtei S.C. „ B.” S.A. AI la plata cheltuielilor de judecată justificate cu chitanţe la dosar..
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 811 din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  35. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Cerere privind stabilirea punctajului mediu anual, prin raportare la un stagiu de cotizare de 30 ani şi nu de 20 ani, aşa cum se prevede în H.G. nr. 1550/2004. Respingere. Incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 3/1977
    Cum dreptul reclamantului s-a născut în anul 1989, regimul juridic al acestuia este guvernat de dispoziţiile Legii 3/1977, potrivit principiului de drept tempus regis actum care impune regula potrivit căreia o situaţie juridică determinată produce acele efecte care sunt prevăzute de legea în vigoare la data producerii ei. Din probele administrate nu rezultă că reclamantul s-ar fi pensionat în condiţiile unui act normativ cu caracter special, pentru a putea fi reţinută incidenţa dispoziţiilor art. 2 alin. (4) din H.G. nr. 1550/2004 cum a reţinut instanţa de fond. Dimpotrivă, în conţinutul deciziei emise în 1989 s-a precizat în mod expres că pensia reclamantului intimat a fost stabilită în baza Legii nr. 3/1977 iar art. 43 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 se referă la vârsta de pensionare, care nu mai poate intra în discuţie, reclamantul fiind deja pensionat. Astfel, potrivit art. 43 alin. (1), reţinut de prima instanţă în argumentarea soluţiei de admitere a contestaţiei, „asiguraţii care şi-au desfăşurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. a) şi care au realizat un stagiu de cotizare de cel puţin 20 de ani în aceste condiţii beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.” Aşa fiind, reţinerea primei instanţe privind determinarea punctajului mediu anual prin împărţire la 20 în loc de 30 cum a procedat recurenta la emiterea deciziei contestate, este lipsită de suport legal.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1082 din 17 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  36. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Respingerea cererii privind recalcularea pensiei. Incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 3/1977 privind stagiul complet de cotizare
    Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, legea prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977. Întrucât reclamantul a fost pensionat în intervalul prevăzut de art. 2 alin. (3) H.G. nr. 1550/2004, instanţa a apreciat, în mod greşit, că stagiul complet de cotizare care urmează să fie utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual este cel de 20 de ani. Susţinerea recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a ignorat împrejurarea că dispoziţiile art. 43 din Legea nr. 19/2000 au un caracter special, astfel că în speţă erau aplicabile dispoziţiile art. 2 din H.G. nr. 1550/2004, este neîntemeiată întrucât în domeniul asigurărilor sociale Legea nr. 19/2000 este legea cadru, dreptul comun, şi nicidecum o lege specială.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1081 din 17 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  37. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Pensie pentru munca depusă şi limită de vârstă. Greşita admitere a excepţiilor tardivităţii acţiunii şi autorităţii lucrului judecat de către instanţa de fond. Recalcularea drepturilor prin luarea în calcul şi a perioadei 13.10.1970-1.09.1974
    Faptul că decizia nr. (...)/1997 a rămas definitivă prin respingerea contestaţiei, prin Decizia nr. 7/1998, neatacată, nu are relevanţă câtă vreme prin H.G. nr. 1550/2004 au fost aprobate Normele de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislaţiei anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000. Nu poate fi reţinută excepţia autorităţii lucrului judecat deoarece în cauză nu ne aflăm în prezenţa a două litigii între aceleaşi părţi, cu privire la acelaşi obiect şi având aceeaşi cauză, iar Decizia nr. 7/1998 emisă de Comisia de contestaţii a D.G.M.P.S. H nu are valoarea unei hotărâri judecătoreşti de natură a atrage după sine invocarea acestei excepţii, astfel că şi din acest punct de vedere soluţia instanţei de fond este greşită. Hotărârea instanţei de fond se întemeiază pe o interpretare eronată a probelor dosarului, pârâta C.J.P. H procedând greşit atunci când a apreciat că perioada 13.10.1970-1.09.1974 nu poate fi luată în calcul la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului, raportat la prevederile legale de mai sus şi la împrejurarea dovedită cu înscrisurile depuse, că soţia acestuia, care a avut statutul de însoţitor al reclamantului, beneficiază de recunoaşterea acestei perioade ca stagiu de cotizare, luat în calcul la stabilirea pensiei.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 96 din 18 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  38. Asigurări sociale. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs. Nulitate
    Potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează o dată cu introducerea cererii sau înlăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 89 din 14 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  39. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Revizuirea deciziei de pensionare. Valorificarea grupei a II-a de muncă, pentru perioada 19.10.1998-31.03.2001
    Criticile recurentei referitoare la faptul că instanţa de fond a reţinut în mod eronat că în perioada 19 10 1998-31 03 2001 reclamantul a desfăşurat activitate în grupa a doua de muncă sunt nefondate. Din înscrisurile efectuate în cartea de muncă a reclamantului rezultă fără dubiu că acesta a lucrat în perioada în discuţie în grupa a II a de muncă. De asemenea aceeaşi împrejurare este confirmată şi de adeverinţele depuse de reclamant în faţa instanţei de recurs. Pârâta nu are competenţa de a verifica legalitatea înscrierilor în cartea de muncă, fiind ţinută să valorifice drepturile astfel cum sunt consemnate în aceasta. De altfel pe parcursul derulării procesului în recurs pârâta a eliberat o nouă decizie de pensie reclamantului în temeiul adeverinţelor depuse de acesta, iar juristul Casei Judeţene de pensii a declarat că nu mai susţine motivele de recurs formulate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 51 din 24 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  40. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Greşita admitere a excepţiei tardivităţii dreptului la acţiune de către instanţa de fond. Casare cu trimitere
    În faţa instanţei de recurs reclamantul a depus copia borderoului de scrisori simple de La Casa de Pensii N. din data de 13 iunie 2007 din care rezultă că acestuia i s-a făcut o comunicare la această dată, de asemenea s-a depus o adeverinţă eliberat de Oficiul Poştal N. care confirmă această expediţie la data de 14.06.2007. De asemenea a mai fost depusă o adeverinţă eliberată de Casa Locală de Pensii N. din care rezultă că expediţia din data de 5.04.2007 a fost comunicată reclamantului la o adresă erontă, motiv pentru care s-a procedat la recomunicarea deciziei la data de 13 06 2007. În consecinţă întrucât decizia contestată a fost corect comunicată contestatorului doar la data de 14 06 2007, contestaţia formulată de către acesta la data de 24 07 2007 este în termenul prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 54 din 24 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  41. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Valorificarea perioadei lucrate după pensionare. Lipsa indicării adeverinţelor nevalorificate, aflate la dosarul de pensionare
    Critica recurentului referitoare la nevalorificarea perioadei lucrate după pensionare este nefondată. Reclamantul a fost înscris la pensie pentru limită de vârstă, stabilindu-i-se drepturile de pensie începând cu data de 14 11 2005 prin decizia nr. (...)/14 04 2006. Ulterior acestei date reclamantul a mai lucrat în perioada 15 11 2005-1 09 2006. Această perioadă i-a fost valorificată de pârâtă prin emiterea deciziei (...) la 11 05 2007 (fila 180 dosar de fond). Nici criticile referitoare la pretinsele preluări eronate a datelor de către pârâtă nu sunt reale. Recurentul nu indică în mod concret în cadrul cererii de recurs care sunt adeverinţele ce nu au fost valorificate corect de către pârâtă la stabilirea drepturilor de pensie şi în ceea ce a constat această incorectitudine pentru ca instanţa să efectueze verificările. În măsura în care această critică reprezintă o reiterare a pretenţiilor formulate în fond, Curtea reţine că argumentele aduse de prima instanţă pentru respingerea acţiunii, argumente faţă de care reclamantul recurent nu a formulat nicio critică în recurs, sunt întemeiate şi că au fundamentat corect soluţia instanţei.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 44 din 24 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  42. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Autoritate de lucru judecat
    Instanţa de fond a constatat în mod corect că în cauză operează autoritatea de lucru judecat, întrucât litigiul care formează obiectul prezentului dosar are aceleaşi părţi, acelaşi obiect şi aceeaşi cauză cu cel din dosar nr. 10999/2004, operând astfel tripla identitate, prevăzută de art. 1201 C. civ. şi art. 166 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1148 din 8 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  43. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantei prin luarea în calcul a sporului de noapte şi a orelor suplimentare
    Din interpretarea dispoziţiilor art. 164, coroborate cu cele ale art. 78 din Legea nr. 19/2000, rezultă că sporurile şi adaosurile de care au beneficiat angajaţii şi care au fost dovedite cu înscrisuri, chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul a pensiei. Faptul că anterior Legii nr. 49/1992 aceste sporuri nu se înscriau în carnetul de muncă nu poate conduce la prejudicierea salariaţilor ce depun cereri de pensionare, cât timp din actele emise de angajator (în speţă, adeverinţa nr. 6934/2006) s-a dovedit primirea acestui spor, pentru care s-a achitat cota de C.A.S corespunzător. Împrejurarea că adresa de mai sus nu respectă condiţiile de formă impuse de legiuitor în O.U.G. nr. 4/2005, nu poate constitui un temei al nevalorificării ei, în condiţiile în care a fost emisă de fostul angajator, care răspunde pentru autenticitatea menţiunilor cuprinse în interiorul ei. În plus în recurs la cererea recurentei, S.C. „ N.” S.A. D a depus o adresă nouă, sub nr. 10007/14.10.2008, care vine şi clarifică sub toate aspectele adresa nr. 6934/2006, astfel că viciile de formă invocate de recurenta C.J.P. H au fost acoperite.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1167 din 15 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  44. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Beneficiar pensie de urmaş după soţie, pensie de agricultură şi de stat. Decizie de debit privind pensie încasată necuvenit
    În data de 2.05.2006, intimata Casa judeţeană de Pensii Sibiu a emis decizia nr. (...)/2.05.2006 privind recalcularea pensiei de urmaş, prin care a fost valorificată şi perioada 1.01.1995-1.10.1995, omisă de valorificare şi au fost îndreptate erorile de redactare (f. 21). Prin această decizie, în urma recalculării, s-a stabilit un punctaj de 0, 09498 iar prin aplicarea procentajului 50%, conform art. 71 din Legea nr. 19/2000, asupra punctajului realizat de către susţinător a rezulta un punctaj de 0, 18996. Întrucât cuantumul pensiei rezultate a fost mai mic decât cel aflat în plată, de 80 de lei, a fost menţinut acesta din urmă. Diferenţa de 14 lei cu care recurentul a fost dat în debit, rezultă din împrejurarea că în perioada 1.12.2005-28.02.2006, recurentul a încasat pensia de urmaş după soţia sa, nerecalculată. Susţinerile recurentului potrivit cărora instanţa de fond nu a analizat deciziile a căror anulare o solicită nu pot fi primite în condiţiile în care toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei au constituit obiect de preocupare pentru instanţa de judecată. De altfel, concluziile raportului de expertiză au fost coroborate cu înscrisurile depuse la dosar, instanţa constatând raportat la dispoziţiile legale invocate de către recurent, că intimata C.J.P. Sibiu nu a greşit atunci când a emis cele trei decizii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1164 din 15 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  45. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Desfăşurare activitate în condiţiile grupei I de muncă. Cere privind obligarea Casei Judeţene de Pensii la emiterea unei noi decizii prin care să se stabilească dreptul la pensie al reclamantei. Admitere. Anularea deciziei anterioare
    În mod corect instanţa de fond a reţinut că pârâta nu este îndreptăţită să cenzureze înscrierile din carnetul de muncă al reclamantei la momentul stabilirii drepturilor de pensie. Aceste înscrieri fac dovada deplină a activităţii desfăşurate şi nu pot fi înlăturare în cadrul procedurii de stabilire a pensiei. În consecinţă atâta vreme cât aceste înscrieri nu sunt desfiinţat în una din modalităţile prevăzute de lege ele trebuie să îşi producă efectele pentru stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantei.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1071 din 13 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  46. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Trecere de la pensia anticipată la pensia pentru limită de vârstă. Corecta valorificare a sporurilor reclamntului
    Pretenţiile reclamatului, în cadrul acestui litigiu, vizează nevalorificarea sporurilor de conducere, respectiv vechime, precum şi diferenţele de pensie acordate în luna mai 2006 de 388 lei, respectiv în luna decembrie 2005 de 211 lei, apreciind că aceste diferenţe nu sunt corecte, aşa cum reiese din calculele depuse la dosar, efectuate conform susţinerilor recurentului de către o persoană autorizată. Cu referire la sporurile în discuţie, probate cu adeverinţele nr. 7816/07.12.2007 şi 7816/07.12.2007, aşa cum reiese din buletinul de calcul, date privitoare la activitatea în muncă p. 2 coloana 9 şi p. 3-4 coloana 5, 8 şi 9, au fost valorificate de intimată, prin emiterea Deciziei nr. 57461/11.02.2008, cu drepturi stabilite începând cu 1.12.2005, conform H.G. nr. 1456/2005. Drepturile de pensie nou stabilite prin deciziile emise în anul 2008, au fost acordate retroactiv începând cu data de 1.12.2005, calculându-se şi plătindu-se diferenţele aferente, recurentul nu a înregistrat un prejudiciu. Cu referire la diferenţele pretinse de reclamant, în mod corect prima instanţă a reţinut că aceste diferenţe provin de la modul de aplicare a măsurilor de indexare şi recorelare a pensiilor şi modul de aplicare a art. 184 alin. (2) din legea nr. 19/2000 potrivit metodologiei stabilită de art. 180 alin. (2) din acelaşi act normativ la trecerea de la pensia anticipată la pensia limită de vârstă. Trimiterea făcută de recurent la prevederile E. Lege nr. 118/1990 nu îşi găsesc aplicabilitate în materia asigurărilor sociale, vizând scutirea de impozitul şi taxele locale şi nicidecum impozitul pe veniturile din pensie reglementat de dispoziţiile Legii nr. 571/2003.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 976 din 27 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  47. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Pronunţarea instanţei de fond asupra tuturor capetelor de cerere. Corecta respingere a cererii de efectuare a unei expertize. Încadrare în gradul II şi III de invaliditate. Corecta valorificare de către pârâtă a actelor depuse de reclamant în vederea pensionării
    Susţinerea recurentului în sensul că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cerere este nefondată. În ce priveşte contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 315/2005 instanţa de fond a răspuns cererii reclamantului arătând că s-a răspuns contestaţiei sale formulate împotriva acestei decizii şi s-a emis Decizia nr. 7/2005. de asemenea instanţa de fond a răspuns şi capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata diferenţei între cuantumul pensiei pentru boală obişnuită şi boală profesională, arătând că o astfel de diferenţă nu există, singurul beneficiu acordat de lege pentru boala profesională fiind posibilitatea pensionării indiferent de stagiul de cotizare realizat. Referitor la cererea de efectuare a unei expertize aceasta a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond. În condiţiile în care potrivit dispoziţiilor legale pensia de invaliditate are acelaşi mod de calcul indiferent dacă pensionarea survine ca urmare a unei boli obişnuite ori a unei boli profesionale, efectuarea unei expertize era inutilă soluţionării cauzei. Nici cel de-al doilea motiv de critică nu este întemeiat. Pârâta în mod corect a valorificat acele depuse de reclamant în vederea pensionării. niciun text de lege nu prevede obligaţia pârâtei de a efectua demersuri pentru completarea acelor depuse în vederea pensionării. De altfel aceste demersuri nici nu erau utile în condiţiile în care reclamantul îndeplinea cerinţele legale pentru a se pute pensiona.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 903 din 9 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  48. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Trecere de la pensia anticipată la pensia limită de vârstă. Cerere privind recalcularea pensiei pentru limită de vârstă. Respingere
    Recalcularea prevăzută de O.U.G. nr. 4/2005 în mod corect nu s-a făcut pentru recurentă începând cu data de 4.08.2005, ci începând cu data de 1.12.2005, intimata Casa judeţeană de Pensii H. respectând în totalitate prevederile art. 1-3 din O.U.G. 4/2005 şi art. 1 din H.G. nr. 1456/2005, în sensul că, pentru persoanele pensionate în perioada 1.01.1997-31.03.2001, cum este şi cazul recurentei, plata drepturilor de pensie recalculate se face începând cu luna decembrie 2005. Neîntemeiată este şi susţinerea recurentei în sensul că, în cazul ei, stagiul complet de cotizare ar fi de 24 de ani. Potrivit art. 2 din I. nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 printre care şi recurenta, stagiul complet de cotizare este cel reglementat de Legea nr. 3/1977, respectiv 25 de ani pentru femei şi 30 de ani pentru bărbaţi. În consecinţă, nu există temei legal pentru reducerea cu un an a stagiului complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 825 din 25 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  49. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cerere acordare ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor, prevăzut de Legea nr. 578/2004. Respingere
    Potrivit art. 1 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 578/2004 privind acordarea unui ajutor lunar pentru soţul supravieţuitor republicată: „Ajutorul lunar se acorda in situaţia in care cuantumurile drepturilor de pensie realizate la data solicitării de către beneficiari sunt mai mici de 364 lei, in situatia soţului supravieţuitor care beneficiază de pensie stabilita in baza prevederilor Legii nr. 19/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, sau stabilita in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, precum si in situatia sotului supravietuitor care beneficiaza atat de pensie stabilita in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, cat si in fostul sistem al asigurarilor sociale pentru agricultori.” Deci dispoziţiile textului de lege privind condiţia ca beneficiarii să obţină o pensie mai mică de 364 lei sunt clare şi neechivoce şi nu lasă loc interpretării solicitate de intimata reclamată şi împărtăşită greşit de instanţa de fond, deoarece cuantum pensiei realizate în speţă, de intimată de exact 364 lei o exclude de la beneficiul acestui text de lege. Astfel, soluţia primei instanţe se bazează pe interpretare şi aplicare eronată a textului de lege susenunţat, motiv de modificare a hotărârii prev. de art. 304 punct 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 766 din 11 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  50. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Respingere. Corecta valorificare a sporului de noapte. Lipsa incidenţei dispoziţiilor H.G. nr. 267/1990 şi ale Legii nr. 226/2006
    Reclamantul s-a pensionat în baza deciziei nr. 91940/11.09.1989 pentru munca depusă şi limită de vârstă, drepturile de pensie fiindu-i stabilite conform Legii nr. 3/1977, începând cu data de 1.11.1989. La acea dată i-a fost valorificat un stagiu de cotizare de 38 ani, 8 luni şi 8 zile. Ulterior, pârâta C.J.P. H a mai emis două decizii, prima, având nr. 91940/18.04.2002, prin care i-a fost valorificat stagiul de cotizare realizat în agricultură şi dovedit cu adeverinţa nr. 204/2001, emisă de Consiliul Local H., iar cea de-a doua, având nr. 91940/27.04.2007, prin care i-a fost valorificat sporul de noapte, dovedit cu adeverinţa nr. 1817/2006, emisă de Filiala E.S.U. S.A. Pârâta i-a valorificat corect stagiul de cotizare realizat în agricultură începând cu luna următoare celei în care a fost depusă adeverinţa doveditoare. Referitor la susţinerea recurentului, conform căreia nu a fost valorificat sporul de noapte, se constată că acesta a fost valorificat în procent de 4, 73 %, rezultat prin împărţirea sumelor de bani primite lunar de recurent cu acest titlu, la câtimea salariului primit de acesta în fiecare lună. H.G. nr. 267/1990, invocată de reclamant, nu este incidentă în cauză deoarece prevederile acestui act normativ se aplică dosar celor pensionaţi după data de 1.02.1990. De asemenea, nici dispoziţiile Legii nr. 226/2006 nu îi sunt aplicabile sub aspectul invocat întrucât prevederile cuprinse în lege nu retroactivează, ci se aplică pentru viitor, celor care se vor pensiona după intrarea în vigoare a legii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 609 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  51. Asigurări sociale. Contestaţie decizie de pensionare. Recurs. Inadmisibilitate
    Potrivit prevederilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională. Cum recurentul a atacat o hotărâre irevocabilă pronunţată de Curtea de Apel în calitate de instanţă de recurs, conform prevederilor legale precizate, recursul este inadmisibil.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 727 din 30 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  52. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Valorificarea sporului pentru orele suplimentare
    În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu prevederile art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 338/2002, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute expres la alin. (7), se au în vedere şi sporurile cu caracter permanent dovedite cu adeverinţe eliberate de unităţi, în speţă fiind depuse adeverinţe în acest sens, fiind virate şi plătite contribuţiile de asigurări sociale, unitatea angajatoare răspunzând pentru datele înscrise şi actele pe care le emite. Nerelevantă este susţinerea recurentei în sensul că nu există temei legal pentru valorificarea la recalcularea drepturilor de pensie al reclamantului a sumelor invocate pentru orele suplimentare. Atâta vreme cât aceste sporuri sunt înscrise în actele oficiale ce emană de la unitatea angajatoare, faţă de care pârâta nu a uzat de procedura înscrierii în fals, aceasta nu are competenţa de a cenzura aceste înscrisuri, unitatea răspunzând pentru realitatea datelor înscrise în actele respective.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 628 din 29 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  53. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Valorificarea sporului pentru orele de gardă efectuate
    Reclamantul este îndreptăţit la valorificarea sporurilor dovedite cu adeverinţa eliberată de angajator, întrucât conform prevederilor art. 164 şi 78 din Legea nr. 19/2000 sporurile şi adaosurile de care au beneficiat angajaţii şi care au fost dovedite cu înscrisuri chiar neînregistrate în carnetul de muncă trebuie să fie cuprinse în baza de calcul al pensiei.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 608 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  54. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Cerere anulare decizie stabilire pensie de serviciu. Respingere. Neacordarea daunelor cominatorii
    Admiţându-i reclamantei în parte contestaţia, instanţa de fond a procedat la greşita interpretare şi aplicare a legii. În mod corect pârâta a procedat la revizuirea deciziei de pensie în baza adeverinţelor privind media veniturilor şi salariul de bază brut lunar din luna anterioară pensionării, conform prevederilor art. 68 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 567/2004.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 600 din 22 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  55. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Realizare stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat. Cerere privind emiterea unei noi decizii în care să se reţină stagiul complet de cotizare de 26 de ani şi 4 luni. Respingere
    În speţă, ţinând cont de anul naşterii intimatei – respectiv anul 1956 – vârsta standard de pensionare este de 60 de ani, aceasta necadrându-se în prevederile anexei nr. 9 din Ordinul nr. 340/2001 privind vârstele standard de pensionare în funcţie de anul naşterii – completată cu Anexa nr. 3 din Legea nr. 19/2000. Astfel vârsta standard de pensionare a fost redusă de la 60 de ani cu 10 ani, ţinând cont de faptul că intimata a realizat stagiul complet de cotizare de 30 de ani. Susţinerea intimatei împărtăşită în mod eronat de prima instanţă, de creştere eşalonată, în decurs de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii nr. 19/2000, a stagiului complet de cotizare de 30 de ani, cu trimitere la art. 41 alin. (4) din Legea nr. 19/2000 este nefondată, deoarece acest text de lege vizează cadrul general al pensiei pentru limită de vârstă. În ce priveşte persoanele care au realizat un stagiu de cotizare în condiţii de handicap preexistent calităţii de asigurat – cum este şi cazul intimatei care se încadrează potrivit deciziei nr. 4744/13.06.2007 într-un grad de handicap mediu (f. 6) sunt incidente prevederile speciale – respectiv art. 47 alin. (1) lit. c) din lege susenunţat, care prevede expres reducerea vârstei standard de pensionare condiţionat de realizarea stagiului complet de cotizare. Deci, acest text de lege care a stat la baza emiterii deciziei de pensionare nr. (...)/2007 prevede expres stagiul necesar de 30 de ani şi nici de cum 26 de ani şi 4 luni reţinut de instanţa de fond prin coroborarea greşită a unor texte de lege care reglementează distinct pensia pentru limită de vârstă acordată în condiţii normale şi pensia pentru limită de vârstă acordată persoanelor cu handicap.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 623 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  56. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Excepţia autorităţii lucrului judecat
    Prin sentinţa civilă atacată prin prezentul recurs, Tribunalul Sibiu a respins contestaţia ca rămasă fără obiect, reţinând în mod corect că intimata CJP Sibiu a emis decizia nr. 162.269/19.02.2008, prin care a fost revocat orice act administrativ anterior, inclusiv decizia din data de 20.02.2007, drepturile la pensie pentru perioada în care contestatorul a fost detaşat în N. fiind valorificate prin includerea ca vechime în muncă a perioadei cuprinse între 10.09.1974-15.09.1978.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 565 din 15 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  57. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Modificarea deciziei emise Casa Judeţeană de pensii, în sensul stabilirii şi plăţii drepturilor băneşti cuvenite reclamantei, începând cu data de 1.10.2006. Plata drepturilor băneşti reprezentând diferenţa dintre pensia plătită reclamantei şi pensia de serviciu, stabilită la data de 30.11.2007, începând cu data de 1.10.2006 şi până la data plăţii pensiei lunare revizuite
    Potrivit art. 82 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, cu modificările ulterioare, drepturile de pensie ale reclamantei, reprezintă 85% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate (octombrie 2005-septembrie 2006). Prin cele două sentinţe civile s-a constatat că drepturile salariale la care era îndreptăţită reclamanta în acest interval sunt mai mari şi s-a dispus plata acestor diferenţe salariale corelativ cu impozitarea acestor sume. Faţă de aspectele de mai sus, recalcularea pensiei reclamantei trebuia să opereze de la aceeaşi dată, 1.10.2006.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 526 din 12 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  58. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Stabilirea drepturilor de pensie de serviciu. Îndeplinira condiţiilor de pensionare
    Actul normativ aplicabil în cauză reclamantei este cel în vigoare la data depunerii cererii nr. 32646/2007, respectiv Legea nr. 303/2004 modificată şi completată prin Legea nr. 17/2006 şi nicidecum O.U.G. nr. 100/2007, act normativ care a intrat în vigoare la 8.10.2007, deci ulterior înregistrării cererii. Cererea reclamantei trebuia admisă deoarece condiţia de vechime prevăzută de lege la acel moment era îndeplinită. Din copia carnetului de muncă precum şi din adeverinţele depuse la dosar rezultă în mod clar că reclamanta avea, la data de 15.09.2007, o vechime în magistratură de 25 de ani şi 8 luni, din care 16 ani, 7 luni şi 14 zile, ca judecător la Judecătoria Deva şi Tribunalul Hunedoara şi 9 ani şi o lună, ca avocat.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 523 din 12 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  59. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Incidenţa motivului de mdificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cerere privind stabilirea şi acordarea retroactivă a dreptului la pensia de serviciu, în conformitate cu prevederile art. 68 alin. (1), (11) şi (41) din Legea nr. 567/2004, modificată prin Legea nr. 17/06, la care să se adauge sporul de 1% pentru fiecare an lucrat peste 25 de ani, conform art. 68, alin. (2) din aceeaşi lege. Respingere
    Susţinerea primei instanţe că excede dispoziţiilor legale condiţia împlinirii unei anumite vârste de către contestatoare pentru a putea beneficia de pensie de serviciu este greşită, instanţa fondului ignorând situaţia specială a contestatoarei care era deja pensionată la momentul apariţiei dispoziţiilor legale la care instanţa face referire, situaţie în care contestatoarea este exclusă de la dreptul de a beneficia de pensie de serviciu anterior împlinirii vârstei de 60 ani, potrivit prevederilor legale menţionate. În ceea ce priveşte susţinerea intimatei contestatore referitoare la lipsa de interes a intimatei în promovarea recursului ca urmare a executării voluntare a sentinţei 1392/2007 a Tribunalului Sibiu aceasta este nefondată. Intimata era datoare în temeiul legii să execute sentinţa definitivă şi executorie însă acest act de executare nu semnifică achiesarea la pretenţiile reclamantului şi nici nu îi îngrădeşte dreptul la declararea căii de atac.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 460 din 21 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  60. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Respingerea cererii privind recalcularea punctajului mediu anual
    Faptul că în urma recalculării pensiei, prin decizia atacată, cu valorificarea întregului stagiu de cotizare dovedit ca fiind realizat de reclamant, inclusiv a celui realizat după pensionare, a fost stabilit un număr de puncte mai mic decât cel aferent cuantumului pensiei aflate în plată, nu înseamnă o nesocotire a prevederilor legale în modul de calcul al pensie şi nicio nesocotire a dreptului reclamantului. Astfel, legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca în urma recalculării, cuantumul pensiei aferente noului punctaj determinat să fie mai mică, sens în care a reglementat ca măsură de protecţie a pensionarului, menţinerea cuantumului aflat în plată – art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005. În speţă, în aplicarea acestei norme legale, intimata a menţinut în plată cuantumul pensiei mai avantajoase, respectiv 890 lei. În mod corect prima instanţă a reţinut că intimata avea obligaţia să procedeze la evaluarea şi recalcularea pensiei conform prevederilor legale şi că în raport cu probele dosarului şi dispoziţiile legale incidente, drepturile la pensie ale reclamantului au fost legal calculate şi achitate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 398 din 7 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  61. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Cerere privind recalcularea pensiei lunare cu valorificarea perioadei 2000-2001 în care s-au achitat plăţi compensatorii. Respingere
    Întrucât perioada în care reclamanta a beneficiat de plăţi compensatorii reprezintă stagiu asimilat de cotizare recunoscut de un act normativ anterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 stabilirea salariului care se are în vedere pentru determinarea punctajului mediu anual este guvernată de art. 163 din Legea nr. 19 /2000. Respectiv pentru perioada anterioară intrării în vigoare a legii 19/2000, 1.04.2001, punctajul mediu anual se determină prin raportare la salariul minim pe economie brut sau net ori salariul minim brut pe ţară. În speţă în mod corect pârâta a calculat drepturile reclamantei prin raportare la salariul minim pe economie. Susţinerea reclamantei în sensul că în speţă ar fi incidente prevederile art. 164 din Legea 19/2000 sunt nefondate. De asemenea nu sunt aplicabile speţei nici dispoziţiile art. 45 ale secţiunii D „Alte drepturi de asigurări sociale” capitolul VIII „Referitor la alte drepturi de asigurări sociale”, deoarece acesta cuprinde norme care nu se referă, aşa cum arată şi titlul său la drepturile de pensie. Normele referitoare la drepturile de pensie sunt cuprinse în secţiunea C a Ordinului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 163 din 6 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  62. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Cerere recalculare a drepturilor de pensie cu luarea în considerare a sporurilor, indemnizaţiilor şi majorărilor salariale corespunzătoare grupei a II-a de muncă. Respingere
    Prin cererea adresată Tribunalului Hunedoara reclamantul J.O. a solicitat să fie anulată decizia nr. 79498 din 1.07.2007 emisă de pârâta Casa judeţeană de Pensii H. şi obligarea acesteia la acordarea drepturilor de pensie. Ulterior emiterii acestei decizii, conform prevederilor O.U.G. nr. 4/2005, pârâta a emis decizia de recalculare nr. 79498/13.09.2007 în care a valorificat două noi adeverinţe privind sporul pentru munca de noapte şi sporul pentru condiţii grele de muncă. Reclamantul a mai depus la dosarul instanţei de fond un număr de mai multe adeverinţe în copie xerox referitoare la perioadele în care şi-a desfăşurat activitatea în condiţiile grupei a II-a de muncă. Aceste adeverinţe nu au fost depuse de reclamant la dosarul de pensie, astfel încât nu au putut fi valorificate de pârâtă la recalcularea drepturilor de pensie. Chiar dacă ulterior au fost depuse în copie la instanţa de fond, conform prevederilor O.U.G. nr. 4/2005, ele trebuie depuse de beneficiarul drepturilor de pensie la Casa judeţeană de Pensii în original, condiţie necesară pentru valorificarea lor la recalcularea drepturilor de pensie.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 716 din 26 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  63. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Deţinut politic. Cerere recalculare punctaj de pensie pentru perioada 1.04.1948-24.07.1950. Respingere
    Instanţa de fond a interpretat corect atât prevederile legale în materie cât şi probele depuse la dosar care au demonstrat că perioada 20.07.1952-1.09.1955 constituie perioadă asimilată, în sensul art. 38 din Legea nr. 19/2000 şi nu perioadă contributivă, cum consideră reclamantul recurent. Faţă de prevederile art. 163 din Legea nr. 19/2000 şi văzând dispoziţiile art. I, pct. 4 alin. (5) din O.U.G. nr. 19/2007, care arată că acest act normativ se aplică tuturor perioadelor care constituie stagiu de cotizare în sistem public, cu excepţia perioadelor asimilate, se constată că pârâta C.J.P. H a procedat corect la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 707 din 23 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  64. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei
    În mod corect instanţa de fond a reţinut excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în raport cu textele de lege invocate, prescripţia fiind o sancţiune legală a pierderii dreptului, în situaţia în care partea nu a respectat intervalul de timp stabilit de legiuitor înăuntrul căruia trebuia exercitat dreptul la acţiune în sens material.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 491 din 5 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  65. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Condiţii grele de muncă Respingerea cererii privind recalcularea pensiei şi obligarea petentei la emiterea unei noi decizii de recalculare în concordanţă cu prev. H.G. nr. 1550/2004 şi O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/20005.
    În mod greşit instanţa de fond a reţinut că reclamantului la data pensionării îi erau aplicabile dispoziţiile Decretului nr. 292/1959 potrivit cărora vechimea necesară deschiderii dreptului la pensie pentru cei ce au lucrat în subteran era de 20 de ani. Acest decret nu mai era în vigoare la data pensionării reclamantului fiind abrogat prin Legea nr. 27 din 1966. Întrucât reclamantul a fost pensionat în intervalul prevăzut de art. 2 A 3 al H.G. în mod corect instanţa a apreciat că stagiu complet de cotizare care urmează să fie utilizat pentru determinarea punctajului mediu anual este cel de 30 de ani, astfel cum era el reglementat de art. 8 din Legea nr. 3/1977. Este eronată susţinerea reclamantului potrivit căreia în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile A. 4 al art. 32 din H.G. nr. 1550/2000. Susţinerea reclamantului în sensul că A 4 ar face trimitere la Legea 19/2000 ca lege specială este neîntemeiată, în domeniul asigurărilor sociale Legea 19/2000 este legea cadru, dreptul comun şi nicidecum o lege specială. Nu este fondată nici susţinerea reclamantului în sensul că pârâta a încălcat dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 4/2005. Potrivit dispoziţiilor art. 1 şi 2 din O.U.G. nr. 4/2005. Art. 1 E. din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislaţiei în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, se recalculează în condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţa de urgenta. Art. 2 A (1) Recalcularea prevăzută la art. 1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual şi a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenta. Din dispoziţiile art. 2 A 1 din ordonanţă rezultă că determinarea punctajului mediu anual pentru E. supuse recalculării se face cu respectare prevederilor Legii 19/2000 precum şi a prevederilor ordonanţei, ori dispoziţiile de determinare a stagiului de cotizare sunt tocmai astfel de „prevederi ale ordonanţei”. În consecinţă în mod eronat instanţa de fond a reţinut că reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 43 A. 1 din Legea nr. 19/2000.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 942 din 16 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  66. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Respingerea cererii privind recalcularea drepturilor de pensie
    Susţinerile reclamantului conform cărora pârâta nu luat în calcul toate veniturile şi sporurile de care a beneficiat nu pot fi primite, pârâta făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 164 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 1550/2004 şi art. 4 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005. N. mult, reclamantul nu a dovedit că ar fi depus şi alte înscrisuri şi că acestea nu au fost avute în vedere la recalculare. Chiar dacă, în urma recalculării pensiei reclamantului, a reieşit un punctaj mediu anual mai mic decât cel aflat în plată, pârâta a menţinut în plată cuantumul pensiei mai avantajoase, conform dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 4/2005. Referitor la cuantumul pensiei pe anii 2005-2007, din actele şi lucrările dosarului rezultă că pârâta C.J.P. H a aplicat prevederile Legii nr. 512/2004, Legii nr. 380/2005, O.G. nr. 42/2006 şi ale O.U.G. nr. 90/2006, care au stabilit anual valoarea punctului de pensie, astfel că nici sub acest aspect nu se poate reţine că reclamantul a fost prejudiciat. În ce priveşte aplicarea O.U.G. nr. 19/2007, se constată că au fost respectate dispoziţiile art. 161 din Legea nr. 19/2000, astfel cum a fost modificat prin ordonanţă, şi că pe perioada anilor 1960-1962, inclusiv a fost valorificat câte un punct pentru fiecare lună de stagiu dovedită pe acest interval. Susţinerile reclamantului că în această perioadă nu a avut carte de muncă şi că a fost plătit în acord global nu au fost demonstrate cu niciun mijloc de probă. Cât priveşte nemulţumirea reclamantului faţă de împrejurarea că pe decizia din 1.07.2007, apare menţiunea decedat, Curtea constată că este nefondată deoarece aceste decizii apar sub forma unor foi tipizate, cu rubrici care se referă la situaţii diferite, printre care se numără şi cea a titularului sau a susţinătorului decedat.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1026 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  67. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie decizie de pensionare. Casare cu trimitere. Lipsa cerecetării complete a fondului
    Instanţa de fond a încălcat acest principiu, nepronunţându-se asupra capătului II de cerere, care viza constatarea încadrării în grupa I de muncă a activităţii desfăşurată de reclamant, în intervalul 1.10.1990-16.10.2003 şi care era determinant pentru soluţionarea cauzei.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 615 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  68. Asigurări sociale. Alte cereri. Recurs. Nulitatea recursului reclamantei. Respingerea cererii reclamntei privind recalcularea pensiei de serviciu
    Asupra recursului declarat de reclamanta P.N., faţă de obiectul cauzei recursul trebuia să fie exercitat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii supuse recursului. Potrivit dovezii de comunicare recurentei i s-a comunicat hotărârea la 2.11.2007. Se constată că recursul a fost primit la data de 24.01.2008 fără însă a fi motivat. Cu privire la recursul promovat de pârâta C.J.P. G se apreciază fondat. Se reţine în acest sens că Tribunalul a obligat recurenta C.J.P. G în mod incorect să stabilească pensia de serviciu a reclamantei-intimate P. C.N. având în vedere o adeverinţă pe care acesteia urma să-i fie eliberată de Tribunalul Gorj. În raport de această situaţie este de principiu că recurenta C.J.P. G stabileşte dreptul la pensie a persoanei îndreptăţite numai în baza actelor depuse de solicitanţi obligând recurenta C.J.P. D să stabilească pensia reclamantei-intimate în raport de o adeverinţă ce urma a-i fi eliberată acesteia ulterior, Tribunalul a pronunţat o soluţie afectată de nelegalitate şi netemeinicie.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1200 din 10 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  69. Asigurări sociale. Alte cereri. Recurs. Cerere privind obligarea conducerii pârâtei la comunicarea în scris a cuantumului sumei de bani însuşite prin furt calificat din pensia reclamntului începând din data de 17 decembrie 1999 şi până în prezent. Respingere
    Din lucrările dosarului instanţa, a constatat că reclamantul de fapt a formulat două contestaţii: una împotriva deciziei de pensionare nr. (...)/4.07.2006, emisă de CJP B care a stabilit drepturile de pensionare începând cu data de 1.07.2005 şi împotriva deciziei de pensionare nr. (...)/30.05.2007, emisă de CJP M. În situaţia vizată în speţă, deciziile emise de cele două case de pensii, analizate de instanţă sunt corect stabilite, drepturile de pensie ale reclamantului sunt plătite din data de 1.07.2005.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1478/R din 17 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  70. Asigurări sociale. Alte cereri. Recurs. Cerere privind plata pensiei pentru luna mai 2007. Respingere. Neîntrunirea cerinţei calităţii de moştenitor legal. Lipsa probelor privind calitatea de moştenitor testamentar a reclamantului-recurent
    Cum în persoana reclamantului nu este întrunită cerinţa calităţii de moştenitor legal, în accepţiunea Codului civil, nefiind descendent, ascendent sau colateral al defunctei, în mod corect a procedat prima instanţă la respingerea acţiunii. În acest caz, reclamantul trebuia să facă dovada calităţii de moştenitor testamentar, putând revendica dreptul pretins prin acţiune în termenul general de prescripţie, de 3 ani. De asemenea, în acelaşi termen ar putea fi reclamat dreptul respectiv şi de către alţi potenţiali moştenitori – legali sau testamentari.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 466/R din 15 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  71. Asigurări sociale. Alte cereri. Recurs. Casare cu trimitere. Incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
    Deşi prin cererea formulată la data de 13.05.2008 reclamantul a arătat că îşi modifică cererea de chemare în judecată în sensul că solicită plata indemnizaţiei pentru lunile noiembrie-decembrie 2007, prima instanţă s-a pronunţat pe altceva decât s-a solicitat, obligând pârâta la plata indemnizaţiei pe lunile noiembrie-decembrie 2004, ceea ce echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. De asemenea, deşi reclamantul a arătat în şedinţa din 13.06.2008 că renunţă la judecata capătului de cerere privind daunele morale, prima instanţă, a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat. În conformitate cu disp. art. 129 alin. (6) C. proc. civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii. Întrucât motivul de recurs invocat din oficiu a atras casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei, nu se mai impune analiza celorlalte motive de recurs, care privesc fondul cauzei.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 189/AS din 21 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  72. Asigurări sociale. Recurs. Nulitatea recursului reclamntei recurente. Anularea în parte a deciziei emise de Cabinetul de expertiză medicală şi recuperare a capacităţii de muncă, în ceea ce priveşte recuperarea sumei încasate cu titlu de pensie de invaliditate
    Cu privire la recursul pârâtei C.J.P. D. Prima instanţă a reţinut în mod corect efectuarea controlului în baza H.G. nr. 13/8.01.2004 şi a Secţiunii C, pct. III, art. 39 din Ordinul nr. 340/2001, sens în care s-au constatat anumite deficienţe, urmare cărora s-a dispus anularea deciziilor privind capacitatea de muncă emise în favoarea contestatorului în anii 2005-2006, cu motivarea că acestea au fost emise cu încălcarea procedurii de expertizare medicală prevăzute de reglementările legale în vigoare. Cu privire la faptul că intimatul-reclamant nu ar fi depus la dosarul medical toate documentele medicale pe care le posedă, instanţa reţine că acest fapt nu i se poate imputa câtă vreme nu s-a făcut dovada că i s-a cerut acest lucru şi nu s-a conformat şi că din acest motiv au fost încălcate normele procedurale de emitere a deciziei de încadrare în grad de invaliditate. Nu este întemeiat nici ultimul motiv de recurs întrucât potrivit art. 56 alin. (3) din Legea nr. 19/2000, la soluţionarea contestaţiei, Casa Teritorială de Pensii consultă Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă şi avizul acestuia este obligatoriu şi rămâne definitiv, ori din formularea textului nu rezultă caracterul facultativ al consultării institutului, ci dimpotrivă textul conţine o normă imperativă, consultarea acestui institut în cazul soluţionării contestaţiei împotriva deciziei de încadrare în grad de invaliditate fiind obligatorie. Cu privire la recursul reclamantei B.E. Din actele dosarului rezultă că recursul a fost declarat în termen, fiind înregistrat la data de 3.12.2007, ultima zi în care recurenta putea depune motivele de recurs fiind 10.12.2007, în raport de data comunicării sentinţei – 22.11.2007. Recurenta nu s-a conformat acestor dispoziţii, nedepunând la dosar motivarea recursului în termenul legal.
    Sursă: (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 100 din 5 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  73. Asigurări sociale. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere
    Din probele administrate în mod corect prima instanţă a reţinut că sentinţa civilă nr. 856/2005 a Tribunalului Hunedoara contestată în cauză nu a fost atacată cu recurs. Contestatorul a atacat doar încheierea din 16.12.2005 prin care a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în sentinţa civilă nr. 856/2005 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 2099/2005 iar prin decizia civilă nr. 400/2006 pronunţată în dosar nr. 931/2006 Curtea de Apel Alba Iulia a respins recursul ca nefondat reţinând că prin dispozitivul hotărârii .s-a dispus respingerea în întregime a acţiunii astfel că nu este susceptibil de nicio interpretare. În aceste condiţii, în mod justificat instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinite prevederile art. 317 C. proc. civ. Motivele prevăzute de art. 318 C. proc. civ. nu puteau fi examinate în cauză întrucât se referă la hotărârile instanţelor de recurs nu şi la hotărârile instanţelor de fond împotriva cărora nu s-a uzat de această cale ordinară de atac. Criticile sunt neîntemeiate şi în privinţa încheierii din 20 decembrie 2007 pronunţate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. (...). Articolul 281/1 C. proc. civ. pe care şi-a întemeiat petentul cererea nu este aplicabil atunci când se invocă greşita aplicare a legii sau de apreciere a probelor cum pretinde acesta în expunerea de motive iar în condiţiile în care contestaţia în anulare a fost respinsă nu există nicio nelămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 121 din 25 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  74. Asigurări sociale. Recurs. Revizuire. Respingere
    În speţă instanţa de fond s-a pronunţat asupra tuturor capetelor de cere formulate de reclamant şi a argumentat pentru fiecare în parte că sunt nefondate. În aceste condiţii susţinerea recurentului în sensul că este incident temeiul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.este nefondată. Nici motivul de revizuire prevăzut de punctul 5 al art. 322 nu este incident în cauză. Revizuientul nu a indicat înscrisul doveditor nou, care a existat la data procesului dar cere nu a putut fi prezentat instanţei deoarece ar fi fost reţinut de partea potrivnică, ori ar fi existat o împrejurare obiectivă care să împiedece prezentarea lui. De asemenea nu este incident în cauză nici motivul de revizuire prevăzut de punctul 7 al art. 322. pentru a fi incident acest motiv de revizuire este necesar să existe două hotărâri irevocabile potrivnice. Hotărârile potrivnice invocate sunt sentinţa 288/2006 pronunţată de Tribunalul Hunedoara şi sentinţa 130/2006 pronunţată de acelaşi tribunal.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1062 din 13 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  75. Asigurări sociale. Recurs. Cerere privind achitarea pensiei pe luna iunie 2007 şi a dobânzii aferente acestei pensii, începând cu data de 27.06.2007 până la data plăţii efective
    Intimata şi-a îndeplinit obligaţiile ce îi revin potrivit legii insă sumele trimise au fost restituite datorită neîndeplinirii de către recurentă a obligaţiei de a-i comunica mutările intervenite pentru a putea efectua plata.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 400 din 7 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  76. Asigurări sociale. Recurs. Necompetenţa materială a instanţei de fond. Casare cu trimitere
    Reclamanta M.E.F. are calitatea de funcţionar public, între aceasta şi instituţia pârâtă existând raporturi de serviciu specifice funcţiei publice, care se exercită în baza actului administrativ de numire în funcţie, conform dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Conform art. 911 din Legea nr. 188/1999, introdus prin Legea nr. 251/2006, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa instanţelor de contencios administrativ. Contrar susţinerilor instanţei de fond competenţa materială în soluţionarea prezentei cauze este determinată de calitatea de funcţionar public pe care o are reclamanta.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 651 din 5 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  77. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Excepţia nemotivării recursului în termen legal
    În conformitate cu dispoziţiile art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
    Sursă: (Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1915/R din 8 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  78. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Înlocuirea sancţiunii de desfacere disciplinară a contractului de muncă. Nulitatea recursului
    Invocarea de către recurent a art. 3041 C. proc. civ., nu înlătură sancţiunea nulităţii întrucât această dispoziţie prevede că în cazul hotărârilor care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel, motivele de casare nu sunt limitate la cele prev.de art. 304 C. proc. civ. Această prevedere, care conferă instanţei posibilitatea examinării unei astfel de cauze sub toate aspectele, nu exonerează partea de obligaţia de a motiva recursul în termenul legal.
    Sursă: (Curtea de Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 679/R din 18 martie 2008)
  79. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Lipsa motivării în termen legal
    În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.” Deşi reclamantul a declarat recurs în termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de art. 303 alin. (1) C. proc. civ. de a-şi motiva recursul „prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
    Sursă: (Curtea de Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 293/R din 31 ianuarie 2008)
  80. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Procedura cercetării disciplinare
    1. Referitor la nevalabilitatea convocării, se constată că aspectele invocate de recurent sunt nefondate deoarece legea prevede forma scrisă a convocării în vederea desfăşurării cercetării disciplinare, condiţie care a fost respectată de către intimată. 2. Legat de încălcarea contradictorialităţii procedurii cercetării disciplinare, se constată că aspectele invocate de recurent nu pot fi primite întrucât art. 267 alin. (3) din Codul Muncii prevede clar că, atunci când salariatul nu se prezintă la convocarea făcută în condiţiile art. 267 alin. (2) şi nu prezintă niciun temei obiectiv pentru absenţa sa, angajatorul are dreptul să dispună sancţionarea lui, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile. 3. Cât priveşte semnătura aplicată pe convocarea comunicată reclamantului în data de 27.11.2006, acesta avea posibilitatea să o conteste dacă a considerat că nu-i aparţine. Din moment ce nu a înţeles să uzeze de această procedură, acea semnătura face dovada comunicării convocării, până la înscrierea în fals.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 79 din 11 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  81. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Desfacerea disciplinară a contractului de muncă
    Susţinerea reclamantei în sensul că Regulamentul Intern pe care îşi întemeiază măsurile unitatea nu a existat la data săvârşirii faptelor prevăzute ca abatere disciplinară este nefondată. Încercarea pârâtei de încetare a raporturilor de muncă cu reclamanta prin acordul părţilor nu poate constitui un motiv de anulare a deciziei de concediere. Atâta vreme cât Codul Muncii prevede posibilitatea realizării acordului părţilor pentru încetarea raportului de muncă un astfel de demers pornit din iniţiativa unităţii nu poate fi considerat de plano ilicit aşa cum pretinde reclamanta. În condiţiile în care în speţă s-a dovedit că angajatul a avut o conduită neconformă raporturilor de serviciu, decizia de concediere este legală şi temeinică şi în consecinţă şi soluţia instanţei de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 358 din 3 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  82. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Neacordarea indemnizaţiei aferente concediului medical şi a majorărilor salariale
    Decizia de concediere a fost emisă de către angajator cu respectarea tuturor condiţiilor de formă şi de fond, reglementate de art. 263-268 Codul Muncii, motiv pentru care nu se impune modificarea soluţiei instanţei de fond, sub acest aspect. Pentru aceleaşi considerente se constată că nici celelalte critici referitoare la plata drepturilor salariale şi a daunelor morale nu pot fi primite câtă vreme măsura disciplinară a fost menţinută de către instanţa de fond. În ce priveşte indemnizaţia pentru concediul legal de odihnă neefectuat în anul 2003, Curtea reţine că acestea au fost achitate împreună cu drepturile salariale aferente lunilor iunie şi iulie 2003 conform mandatului poştal nr. 99/25.08.2003. Neacordarea majorărilor salariale, a unui procentaj din cifra de afaceri a firmei şi a contravalorii orelor suplimentare, instanţa de control judiciar constată că aspectele invocate de reclamant nu pot fi primite deoarece nu s-a făcut nicio dovadă în sensul acestor susţineri.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 438 din 14 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  83. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Plata drepturilor salariale. Plata daunelor morale
    Au fost depuse la dosarul cauzei documente bancare din care rezultă că reclamantului i-au fost plătite drepturile salariale până în data de 1.10.2007. Pentru perioada ulterioară acestei date unitatea a reţinut că reclamantul a absentat nemotivat ( în acest sens fiind depus la dosar pontajul aferent lunii octombrie 2007) şi în consecinţă în mod corect nu a achitat salariul şi a emis decizia de desfacere a contractului individual de muncă nr. 5678/9 11 2007. Nici criticile referitoare la soluţia adoptată de instanţă în privinţa daunelor morale nu sunt întemeiate. Decizia şi înştiinţarea contestate în prezenta acţiune au fost anulate de către unitate la şapte zile de la emiterea lor, înainte de sesizarea instanţei de către reclamant. În aceste condiţii revocarea benevolă a actelor de către unitate este în măsură să ofere reclamantului o satisfacţie morală suficientă. Pe de altă parte reclamantul nu a dovedit în concret care a fost prejudiciul moral suferit şi nici nu a oferit elemente obiective pentru cuantificarea acestuia.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 747 din 4 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  84. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Incapacitate temporară de muncă
    Lipsa reclamantei de la locul de muncă nu poate fi imputată acesteia din moment ce din cuprinsul certificatului medical rezultă că aceasta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, iar neprezentarea certificatului-tip, în termen de trei zile de la declanşarea bolii, are drept consecinţă neplata indemnizaţiei reprezentând ajutorul de boală şi nicidecum desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 793 din 22 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  85. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere
    În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie în anulare specială, se reţine că greşelile materiale vizate de art. 318 C. proc. civ. sunt greşeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Astfel, contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. În speţă, se reţine că S.T.N. solicită tocmai remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză, motive care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce priveşte menţiunea din considerentele deciziei contestate, potrivit căreia: „În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 3851 şi urm. C. proc. civ. (…)”, se reţine că aceasta nu poate fi calificată ca fiind o greşeală materială a curţii de apel în dezlegarea dată litigiului, întrucât prin aceasta a fost doar expusă motivarea în drept a recursului dată de către apărătorul contestatorului S.T.N., la data de 4.04.2007. Se mai reţine că motivele invocate de către contestator nu se încadrează nici în cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare specială, instanţa de recurs examinând toate motivele formulate în termen de către aceasta şi răspunzând tuturor argumentelor indicate de parte prin cererea de recurs. Potrivit dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs. Se reţine însă că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu poate justifica introducerea unei contestaţii în anulare, dacă motivul respectiv a fost depus tardiv, chiar şi atunci când ar fi vorba despre un motiv de ordine publică, pe care instanţa de recurs ar fi putut să-l invoce din oficiu. De asemenea, se mai reţine că, pe calea contestaţiei în anulare nu se poate critica nici modul în care instanţa de recurs a rezolvat problema tardivităţii motivului de casare privind decăderea angajatorului, care nu a informat salariatul asupra perioadei de probă, din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate. În caz contrar, s-ar transforma contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac, îndreptată împotriva deciziei instanţei de recurs. În ceea ce priveşte nerespectarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) şi 287 din Codul Muncii, se reţine că acest motiv nu poate fi analizat în această cale extraordinară de atac îndreptată împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 310 din 13 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  86. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Respingere contestaţie concediere. Reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată. Aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Nulitatea recursului contestatorului. Tardivitate motivare
    Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor potrivit cu cele prevăzute în U. onorariilor nominale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speţă, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., dispunând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la 1000 lei. Din actele şi lucrările dosarului rezultă valoarea cheltuielilor de judecată efectuate de recurenta-intimată (...)B.(...)H. în proces de 4500 lei reprezentând onorariu avocat. Câtă vreme instanţa a făcut trimitere la dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., este evident faptul că micşorarea cheltuielilor de judecată a fost dispusă fiind considerate nepotrivite faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Nu este prevăzut în lege vreun alt temei pentru micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată şi, ca atare, instanţa nu putea avea în vedere alte criterii pentru a dispune în acest sens. În orice situaţie însă condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează. În speţă, recurentul-contestator E.J.E. nu a îndeplinit în mod corespunzător o atare obligaţie procesuală iar, din oficiu, nu s-au invocat motive de ordine publică care să fie puse în dezbaterea părţilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia Civilă nr. 182/R din 24 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  87. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere
    În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie în anulare specială, se reţine că greşelile materiale vizate de art. 318 C. proc. civ. sunt greşeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei. Astfel, contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural. În speţă, se reţine că S.T.N. solicită tocmai remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză, motive care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. În ceea ce priveşte menţiunea din considerentele deciziei contestate, potrivit căreia: „În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 3851 şi urm. C. proc. civ. (…)”, se reţine că aceasta nu poate fi calificată ca fiind o greşeală materială a curţii de apel în dezlegarea dată litigiului, întrucât prin aceasta a fost doar expusă motivarea în drept a recursului dată de către apărătorul contestatorului S.T.N., la data de 4.04.2007. Se mai reţine că motivele invocate de către contestator nu se încadrează nici în cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare specială, instanţa de recurs examinând toate motivele formulate în termen de către aceasta şi răspunzând tuturor argumentelor indicate de parte prin cererea de recurs. Potrivit dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs. Se reţine însă că omisiunea cercetării unui motiv de casare nu poate justifica introducerea unei contestaţii în anulare, dacă motivul respectiv a fost depus tardiv, chiar şi atunci când ar fi vorba despre un motiv de ordine publică, pe care instanţa de recurs ar fi putut să-l invoce din oficiu. De asemenea, se mai reţine că, pe calea contestaţiei în anulare nu se poate critica nici modul în care instanţa de recurs a rezolvat problema tardivităţii motivului de casare privind decăderea angajatorului, care nu a informat salariatul asupra perioadei de probă, din dreptul de a verifica aptitudinile salariatului printr-o asemenea modalitate. În caz contrar, s-ar transforma contestaţia în anulare într-o cale ordinară de atac, îndreptată împotriva deciziei instanţei de recurs. În ceea ce priveşte nerespectarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 286 alin. (2) şi 287 din Codul Muncii, se reţine că acest motiv nu poate fi analizat în această cale extraordinară de atac îndreptată împotriva deciziei pronunţate de către instanţa de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 310 din 13 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  88. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Respingere contestaţie concediere. Reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată. Aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ. Nulitatea recursului contestatorului. Tardivitate motivare
    Potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor potrivit cu cele prevăzute în U. onorariilor nominale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speţă, prima instanţă a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., dispunând reducerea cuantumului cheltuielilor de judecată la 1000 lei. Din actele şi lucrările dosarului rezultă valoarea cheltuielilor de judecată efectuate de recurenta-intimată (...)B.(...)H. în proces de 4500 lei reprezentând onorariu avocat. Câtă vreme instanţa a făcut trimitere la dispoziţiile art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., este evident faptul că micşorarea cheltuielilor de judecată a fost dispusă fiind considerate nepotrivite faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. Nu este prevăzut în lege vreun alt temei pentru micşorarea cuantumului cheltuielilor de judecată şi, ca atare, instanţa nu putea avea în vedere alte criterii pentru a dispune în acest sens. În orice situaţie însă condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează. În speţă, recurentul-contestator E.J.E. nu a îndeplinit în mod corespunzător o atare obligaţie procesuală iar, din oficiu, nu s-au invocat motive de ordine publică care să fie puse în dezbaterea părţilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, Decizia Civilă nr. 182/R din 24 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  89. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Soluţionarea cauzei pe excepţia nulităţii deciziei, greşit reţinută de prima instanţă, faţă de dovada efectuării cercetării disciplinare, justifică admiterea recursului ca fondat şi atrage potrivit art. 312 alin. cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999 – în sensul Deciziei nr. XXI/ 12.06.2006 pronunţată de Î.C.C.J – Secţiile Unite în dosar nr. 9/2006 – casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru judecarea fondului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 712 din 23 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  90. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Tardivitatea motivării. Anulare
    Potrivit art. 303 C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii fiind prevăzută de art. 306 C. proc. civ., respectiv anularea cererii. Cum motivarea recursului nu a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 303 C. proc. civ., Curtea va da eficienţă prevederilor art. 306 C. proc. civ., anulând recursul.
    Sursă: (Curtea de Apel Suceava, Secţia Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 264 din 11 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  91. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Contestaţie în anulare. Respingere
    În cauză se constată faptul că prin Decizia nr. 123 din 5.02.2008 a Curţii de Apel Suceava s-a anulat ca nemotivat recursul contestatoarei împotriva sentinţei civile nr. 1000 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Botoşani, fiind încălcate dispoziţiile art. 303 C. proc. civ., prin care prevede că recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, contestaţia în anulare nefiind admisibilă decât în cazurile limitativ arătate prin dispozitivul art. 317 C. proc. civ. (lipsa de procedură şi necompetanţa materială sau teritorială a instanţei) şi art. 318 C. proc. civ. care se referă la existenţa unei greşeli materiale şi omiterea analizei unui motiv de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Suceava, Secţia Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia nr. 391 din 8 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  92. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de concediere. Stare de graviditate
    Potrivit art. 60 alin. (1) Codul Muncii, concedierea nu poate fi dispusă pe durata în care femeia salariată este gravidă, în măsura în care angajatorul a luat la cunoştinţă de acest fapt anterior emiterii deciziei de concediere. Legiuitorul nu a instituit o anumită modalitate de luare la cunoştinţă despre starea de graviditate. Prin urmare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că societatea angajatoare a avut cunoştinţă de faptul că reclamanta este însărcinată, înainte de momentul desfacerii contractului individual de muncă. În cazul în care salariatul a fost concediat netemeinic sau nelegal şi ca urmare, i s-a produs un prejudiciu material, cât şi unul moral, instanţa de judecată le va acoperi pe ambele prin aplicarea coroborată a art. 78 alin. (1) cu art. 269 alin. (1) din Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia Civilă nr. 828/CM din 4 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  93. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Motivarea recursului depusă de parte la data de 02.10.2008, deci peste termenul legal de 10 zile de la comunicarea hotărârii, nu înlătură incidenţa textului art. 306 alin. (1) C. proc. civ.: „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, atâta vreme cât nu ne aflăm în situaţia nesocotirii unor norme de ordine publică.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 979 din 27 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  94. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Art. 267 alin. (1) Codul Muncii, prevede că sub sancţiunea nulităţii absolute, nicio măsură, cu excepţia celei prevăzute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Instanţa de fond a apreciat, în mod greşit, că intimata nu a respectat dispoziţiile art. 267 şi urm. Codul Muncii, câtă vreme angajatorul a făcut dovada îndeplinirii acestei proceduri.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1015 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  95. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Soluţia primei instanţe care a analizat decizia de concediere, doar prin prisma cerinţelor art. 267 C.N., ignorând probarea încetării, anterior emiterii acestui act, a raportului juridic de muncă derulat între părţii, prin voinţa unilaterală exprimată de salariat prin înscrisul depus la dosar, în condiţiile art. 79 C.N., reflectă o aplicare şi interpretare greşită a legii, motiv de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 905 din 9 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  96. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Pârâta a procedat corect desfăcând disciplinar contractul individual de muncă al reclamantei şi nu există temeiuri legale pentru constatarea nulităţii acestei măsuri. În ceea ce priveşte netemeinicia faptelor reţinute în sarcina reclamantei ca abateri, Curtea constată că aspectele critice invocate de recurentă nu pot fi primite şi că în cauză s-a demonstrat atât vinovăţia salariatei cât şi gravitatea faptelor comise de aceasta. Art. 101 alin. (2) poziţia 9 din Regulamentul intern al Companiei Naţionale „Poşta Română” S.A., prevede că „falsificarea de către salariaţii C.N.P.R. a unui act generator de drepturi necuvenite”. Cât priveşte încălcarea criteriilor de stabilire a sancţiunii disciplinare, se constată că acest atribut aparţine exclusiv angajatorului, care aplică sancţiunea pe care o consideră, funcţie de criteriile enumerate la art. 266 lit. a)-e) Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 753 din 8 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  97. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Considerentele hotărârii primei instanţe sunt sumar redactate, nu conţin argumentele cu trimitere la mijloacele de probă administrate, care au format convingerea instanţei, (în contextul în care s-a administrat atât proba cu înscrisuri cât şi proba testimonială) nu răspund apărărilor invocate de intimata-recurentă, ceea ce duce la concluzia că sentinţa este nemotivată iar fără arătarea motivelor şi a dovezilor pe care se sprijină, hotărârea este nelegală.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 728 din 30 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  98. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    1. Instanţa de fond a constatat, în mod corect, încălcarea de către pârâta recurentă a dispoziţiilor art. 267 Codul Muncii, care sancţionează, cu nulitatea absolută, aplicarea sancţiunilor disciplinare cu încălcarea prevederilor acestui text de lege. 2. Angajatorul nu a respectat dispoziţiile art. 268 alin. (2) lit. a) Codul Muncii, conform cărora, sub sancţiunea nulităţii absolute, decizia de aplicare a sancţiunii disciplinare trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară. 3. Cât priveşte acordarea drepturilor salariale, se constată că prima instanţă a respectat prevederile art. 78 alin. (1) din Codul Muncii, acordând despăgubirile începând cu data concedierii şi până la soluţionarea cauzei în primă instanţă. Faptul că reclamanta nu a solicitat reintegrarea pe postul avut anterior concedierii nu are relevanţă în cauză, câtă vreme legiuitorul nu a condiţionat acordarea acestor despăgubiri de formularea unei astfel de cereri.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 664 din 9 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  99. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    1. Susţinerile recurentului referitoare la existenţa unor cereri de învoire aprobate de conducerea unităţii sunt neîntemeiate neavând suport probator în actele dosarului. 2. Potrivit dispoziţiilor art. 267 alin. (3) din Codul Muncii „ Neprezentarea salariatului la convocarea făcută în condiţiile prevăzute la alin. (2) fără un motiv obiectiv dă dreptul angajatorului să dispună sancţionarea, fără efectuarea cercetării disciplinare prealabile”.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 629 din 29 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  100. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 492 din 8 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  101. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Producerea unui eveniment rutier soldat cu răsturnarea autovehiculului, este o abatere suficient de gravă pentru aplicarea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă iar faptul că prejudiciul material suportat de reclamant nu a fost foarte mare nu poate conduce la o altă concluzie în stabilirea gradului de vinovăţie a acestuia şi a sancţiunii aplicate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 675 din 12 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  102. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    1. Munca suplimentară poate fi efectuată doar la cererea angajatorului. În lipsa unei asemenea solicitări, care să îmbrace forma scrisă, instanţa de fond a apreciat în mod corect că pretenţiile recurentului sunt nefondate. Mai mult, faţă de împrejurarea că orele suplimentare se efectuează la solicitarea angajatorului, care este cel ce plăteşte remuneraţia, în plus de salariu, munca prestată peste programul normal de lucru, din iniţiativa salariatului, nu are regimul juridic al orelor suplimentare şi nu conferă salariatului dreptul la compensare sau la plată. 2. Capătul de cerere privind neacordarea daunelor morale, a fost respins în mod corect deoarece reclamantul nu a dovedit că ar fi suferit vreun prejudiciu de ordin moral.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 462 din 21 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  103. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Întrucât recursul a fost înregistrat la tribunal, la data de 29.01.2008, iar termenul de recurs s-a împlinit la 28.01.2008, s-a constatat tardivitatea căii de atac promovate de reclamantă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 399 din 7 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  104. Litigii de muncă. Contestaţie decizie concediere. Recurs
    Potrivit alin. (2) al art. 103 C. proc. civ., în cazul unei repuneri înlăuntrul unui termen procedural pierdut, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. În speţă, motivele de recurs au fost depuse la termenul din 2.04.2008 deşi ultima zi era 19.03.2008, astfel încât şi în acest caz au fost depuse cu depăşirea termenului legal.
    Sursă: (Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 290/M din 2 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  105. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind plata prejudiciului produs societăţi reclamante ca urmare a nerespectării contractului colectiv de muncă şi a actelor adiţionale la acesta. Casare cu trimitere. Incidenţa dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
    Soluţionarea unei acţiuni prin raportare la motive de fapt şi de drept, neinvocate de către reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, împrejurare ce atrage aplicarea prevederilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Întrucât, în speţă, este incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. nu se mai impune analizarea motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-pct. 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Timişoara, Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 342 din 4 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  106. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admitere. Cerere privind plata salariului şi a sporurilor aferente, conform contractului individual de muncă. Respingere. Incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 64/2006 privind protecţia salariaţilor în cazul transferului întreprinderilor
    Prin contractul de închiriere a materialului rulant nr 14 /2006 încheiat între Societatea Naţională de Transport Feroviar Călători CFR Călători S.A. în calitate de locator şi Societatea Comercială L. S.R.L. în calitate de locatar s-a convenit închiriere materialului rulant prevăzut în anexa 1 a contractului. Prin acelaşi contract s-a stipulat că locatorul se obligă să predea locatarului personal care a lucrat efectiv în secţii în perioada premergătore efectuării licitaţiei. Nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 Codul Muncii, deoarece art. 169 impune o a numită conduită angajatorului care transferă o parte din întreprindere, respectiv aceea de a transfera şi personalul. De altfel salariatului nu-i sunt modificate nici elementele la care face referire art. 41 alin. (3) Codul Muncii, respectiv, durata contractului ,locul muncii, felul muncii, condiţiile de muncă, salariul, timpul de muncă şi timpul de odihnă. De asemenea angajatorul nu poate opta pentru concedierea sa ca urmare a reducerii activităţii. Refuzul angajatului de a accepta transferul echivalează astfel cu o cerere de demisie.Or. în speţă o astfel de cerere nu a fost formulată, dimpotrivă reclamantul a dorit continuarea raporturilor de muncă cu pârâta ceea ce este inadmisibil.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 77 din 7 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  107. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. Plata drepturilor salariale suplimentare reprezentând prima aferentă sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, în perioada 2004-2007, în cuantum de un salariu de bază mediu supus impozitării, sume actualizate cu indicele de inflaţie
    În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune Curtea reţine că potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri. Indiferent de modul lor de consacrare, în considerarea naturii lor salariale, orice pretenţie care îmbracă acest caracter, este supusă termenului de prescripţie de trei ani reglementat atât de norma menţionată cât şi de prevederile art. 283 alin. (1) lit. c) Codul muncii. Instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale raportat la probatoriul administrat în cauză, soluţia pronunţată fiind temeinică şi legală, dând expresie necesităţii respectării obligaţiilor asumate prin semnarea CCM de către pârâta recurentă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 561 din 15 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  108. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind plata sporului de mobilitate şi confidenţialitate în cuantum de 25% din salariul de încadrare. Respingere
    Faptul că reclamantul îşi desfăşoară activitatea în cea mai mare măsură în afara sediului societăţii pârâte nu poate avea drept consecinţă acordarea celor două sporuri câtă vreme nu au fost negociate şi inserate în contractul individual de muncă al reclamantului T.N.E.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1084 din 17 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  109. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Nulitatea deciziei de concediere. Cerere privind plata contravaloarii salariului pentru perioada 1 martie-1 aprilie 2008. Respingere
    Prin sentinţa civilă nr. 238/06.03.2008 pronunţată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. (...) s-a constatat nulitatea absolută a Deciziei nr.3/22.10.2007 emisă de societatea recurentă de faţă şi în consecinţă a fost obligată aceasta la plata salariului de care intimata a fost lipsită pe perioada octombrie 2007-februarie 2008. Instanţa de judecată s-a pronunţat în acel cadru procesual strict în limita obiectului sesizării, aşa încât este de reţinut faptul că nu s-a formulat capăt de cerere de reintegrare pe postul deţinut anterior. În lipsa acestui capăt de cerere în mod corect, despăgubirile vor fi datorate de angajator într-o aplicare şi interpretare corectă a preved. art. 78 alin. (1) Codul Muncii, de la data concedierii nelegale şi până la data pronunţării sentinţei de reintegrare aşa cum a statuat şi practica judiciară şi nici de cum până la data găsirii unui nou loc de muncă de către salariatul concediat – dată care ar fi cu totul arbitrară. Aşa fiind, curtea constatând că soluţia primei instanţe reflectă o aplicare şi interpretare greşită a dispoziţiilor legale incidente, ceea ce reprezintă un motiv de modificare a hotărârii expres prev. de art. 304 punct 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1088 din 17 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  110. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind acordarea unui ajutor în sumă neimpozabilă de 200 lei, salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie, şi a unei indemnizaţii de hrană în sumă fixă de 8 lei pe zi lucrătoare pentru fiecare salariat. Respingere
    Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de fond nu a avut în vedere nulitatea Actului Adiţional nr. 1, ci a făcut trimitere la prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr.130/1996, republicată, conform cărora prin contractele colective de muncă pentru salariaţii instituţiilor bugetare nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. În acest fel instanţa de fond nu a dispus anularea Actului Adiţional în discuţie, constatând că indemnizaţiile şi ajutoarele solicitate de reclamant nu sunt prevăzute în legile speciale ce reglementează salarizarea, drepturile şi obligaţiile personalului din administraţia locală, astfel că acordarea lor contravine dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr.130/1996, republicată. În mod corect a reţinut instanţa de fond că, în conformitate cu prevederile art. 17 alin. (9) din Contractul Colectiv de Muncă introdus prin Actul Adiţional nr. 1, pentru a fi achitate aceste indemnizaţii speciale şi ajutoare, este necesar să se asigure mai întâi suma de finanţare, iar în cauză nu s-a făcut dovada asigurării acestor surse.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 824 din 25 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  111. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Plata despăgubirilor reclamanţilor, ca urmare a discriminării create acestora prin omiterea acordării stimulentelor financiare
    Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, s-a constatat existenţa unei discriminării indirecte prin acest ordin, ca urmare a faptului că stimulentele au fost acordate doar judecătorilor din cadrul judecătoriilor, care au o vechime cuprinsă între 0 şi 3 ani. Se reţine astfel că la acordarea acestor stimulente nu au fost luate în considerare criteriile prevăzute în art. 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 177/2002 şi nici celelalte criterii prevăzute în art. 4 din Ordinul M.J. nr. 2404/C/23.08.2004, folosindu-se doar criteriul vechimii, or „acest criteriu reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani care îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea stimulentelor salariale”.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 686 din 16 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  112. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Tardivitate
    Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr.168/1999 actualizată, termenul de recurs în materia conflictelor de drepturi este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond. Aşa cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare, hotărârea instanţei de fond a fost afişată la sediul reclamantului la data de 7.04.2008, recursul reclamantului fiind înregistrat la Tribunalul Hunedoara în data de 24.04.2008, deci peste termenul legal de 10 zile.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 673 din 12 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  113. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Obligarea pârâtului la plata avansului nerestituit, şi a dobânzii legale aferente
    Prin dispoziţia de plată din data de 20.06.2006 recurenta a făcut dovada plăţii sumei de 400 lei în favoarea intimatului, care era angajatul său, cu titlu avans. Această sumă, aşa cum reiese din copie registru de casă a fost înregistrată în evidenţa societăţii. Faţă, de aceste înscrisuri, din care reiese clar titlul cu care această sumă a fost acordată intimatului, susţinerea sa în sensul că ar fi primit-o cu titlu ajutor de înmormântare pentru fratele său este total nejustificată, sarcina probei revenindu-i în acest sens conform art. 1169 C. civ. În situaţia în care, primind această sumă cu titlu avans spre decontare, intimatul nu a justificat utilizarea ei în scopul acordării, se impune a fi obligat, în lumina textului de lege sus enunţat la restituirea ei, ca plată nedatorată. Totodată, aflându-ne în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, pârâtul datorează potrivit art. 1088 C. civ. dobănda legală aferentă. În acest context, soluţia primei instanţe de respinge a acţiunii pe considerentele neînregistrării în contabilitate a sumei şi a naturii juridice a acestei operaţii se fundamentează pe o ignorare a înscrisurilor depuse de reclamantă şi o interpretare greşită a legii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 467 din 21 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  114. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Nulitate
    Potrivit prevederilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ. recursul se motivează o dată cu introducerea cererii sau înlăuntrul termenului de recurs, care este de 15 zile de la comunicarea hotărârii care se atacă. Sancţiunea pentru nerespectarea acestei prevederi imperative este, conform prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., nulitatea recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 479 din 24 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  115. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admitere. Obligarea pârâtului la plata avansului nerestituit, şi a dobânzii legale aferente
    În speţă, cu dispoziţia de plată din data de 20.06.2006 recurenta a făcut dovada plăţii sumei de 400 lei în favoarea intimatului, care era angajatul său, cu titlu avans. Această sumă, aşa cum reiese din copie registru de casă a fost înregistrată în evidenţa societăţii. Faţă, de aceste înscrisuri, din care reiese clar titlul cu care această sumă a fost acordată intimatului, susţinerea sa în sensul că ar fi primit-o cu titlu ajutor de înmormântare pentru fratele său este total nejustificată, sarcina probei revenindu-i în acest sens conform art. 1169 C.c.civil. În situaţia în care, primind această sumă cu titlu avans spre decontare, intimatul nu a justificat utilizarea ei în scopul acordării, se impune a fi obligat, în lumina textului de lege sus enunţat la restituirea ei, ca plată nedatorată. Totodată, aflându-ne în cazul neexecutării unei obligaţii care are ca obiect o sumă de bani, pârâtul datorează potrivit art. 1088 C. civ. dobănda legală aferentă. În acest context, soluţia primei instanţe de respinge a acţiunii pe considerentele neînregistrării în contabilitate a sumei şi a naturii juridice a acestei operaţii se fundamentează pe o ignorare a înscrisurilor depuse de reclamantă şi o interpretare greşită a legii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 467 din 21 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  116. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Nulitate
    Potrivit art. 303 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul de depunere a motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Recursul nu a fost motivat până la termenul de 7.03.2008 deşi hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 1.02.2008 astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 34 dosar.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 250/R din 14 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  117. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Admiterea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada ianuarie-octombrie 2004. Actualizarea cu indicele de inflaţie a despăgubirilor reprezentând diferenţe drepturi salariale stabilite prin decizia civilă nr. 85/07.02.2007. Lipsa incidenţei motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. Respingerea excepţiilor inadmisibilităţii şi a nulităţii cererii de chemare în judecată
    1. În ce priveşte excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru perioada ianuarie-octombrie 2004, apreciem că primul motiv de recurs este întemeiat iar sentinţa primei instanţe este în parte nelegală referitor la respingerea ca neîntemeiată a acestei excepţii. Pentru cererea de actualizare a diferenţelor salariale aferente perioadei ianuarie 2003-octombrie 2004 s-a prescris dreptul la acţiune, termenul fiind de 3 ani de la data naşteri dreptului la acţiune potrivit disp. art. 283 alin. (1) lit. c) Codul muncii iar acţiunea fiind introdusă la data de 14.11.2007. Devine astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune pentru perioada indicată mai sus. 2. În ce priveşte al doilea motiv de recurs apreciem că nu este întemeiat. Astfel, hotărârea primei instanţe este totuşi motivată deşi considerentele sunt deficitare sub unele aspecte referitoare la logica juridică. Motivele arătate de prima instanţă au şi legătură cu natura pricinii, întrucât se arată considerentele pentru care s-a admis cererea de actualizare cu indicele de inflaţie. Au fost indicate şi temeiurile de drept avute în vedere astfel că, putem aprecia că sunt cuprinse elementele prevăzute de art. 261 C. proc. civ. Soluţia actualizării cu indicele de inflaţie are în vedere principiul reparării integrale a prejudiciului, consacrat de art. 1084 C. civ. potrivit căruia daunele interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit şi beneficiul de care a fost lipsit. Suma rezultată din actualizare în raport cu rata inflaţiei, a reparat integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii şi astfel riscul devalorizării leului a fost pus în sarcina debitorului. Acordând suma actualizată, instanţa a dat efecte şi clauzei de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creată prin devalorizarea monedei naţionale să fie acoperită. Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu acelaşi scop şi anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii, prejudiciu care este acoperit, prin actualizarea dividendelor în raport cu rata inflaţiei şi tocmai din acest motiv considerăm că este beneficiul creditorului de a opta între cele două forme de actualizare, şi nu este obligat să aleagă dobânda legală prevăzută de O.U.G. nr. 9/2001. 3. În ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, iar acţiunea este inadmisibilă, îl apreciem ca nefundat. Art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. se referă la o altă situaţie, şi anume aceea când creditorul solicită actualizarea creanţei începând cu data pronunţării titlului executoriu şi până la plata efectivă. În consecinţă, nu reţinem ca întemeiată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de către recurenta pârâtă. 4. Nu reţinem ca întemeiată nici excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată sub aspectul celor două argumente. Obiectul acţiunii trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil. Faptul că nu s-a precizat perioada solicitată nu echivalează cu lipsa obiectului acţiunii. Or, potrivit art. 133 alin. (1) C. proc. civ., se sancţionează cu nulitate doar cererea de chemare în judecată care nu cuprinde, printre altele, obiectul ei, ceea ce nu este cazul de faţă, nulitatea referindu-se la lipsa totală a obiectului acţiunii. Deci, apreciem că cererea de chemare în judecată cuprinde elementele prevăzute de art. 112 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 172/R din 19 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  118. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Tardivitate
    Potrivit disp. art. 301 alin. (1) C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, în cazul de faţă, termenul de recurs fiind de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 112/R din 25 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  119. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Respingerea excepţiei prescrierii dreptului material la acţiune. Obligarea pârâtei la plata integrală a diferenţelor de drepturi salariale solicitate prin acţiune
    Drepturile pretinse prin acţiune reprezintă un „adaos” salarial, în sensul prevederilor art. 155 din Codul muncii, astfel că, sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune operează termenul de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termen prevăzut de art. 166 alin. (1) şi art. 283 alin. (1) lit. c) Codul muncii, iar nu termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e), invocat de către pârâtă şi aplicabil în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Rezolvarea dată litigiului dedus judecăţii, de către prima instanţă, este doar în parte corectă, deoarece prevederile art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu au suferit modificări de conţinut în perioada 2003-2007, prevăzând în mod inechivoc: „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariaţii E. S.A. vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. S.A”. În mod eronat s-a concluzionat că voinţa reală a părţilor, la negocierea contractului colectiv de muncă, ar fi fost includerea adaosului de Paşti şi Crăciun în salariul de bază, începând cu anul 2005, deoarece printr-o atare interpretare este eliminat însuşi dreptul instituit prin art. 168 alin. (1), ceea ce ar fi impus, în mod logic, radierea definitivă a respectivei prevederi din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, iar nu reiterarea repetată a acesteia. În ceea ce priveşte critica formulată de pârâtă privind neprecizarea de către prima instanţă a caracterului net sau brut al sumelor acordate, curtea reţine că acest aspect vizează executarea hotărârii pronunţate, nefiind un motiv de nelegalitate care să poată fi invocat pe calea recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 521/R din 23 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  120. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Plata unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007-30 iulie 2007, actualizate cu indicele de inflaţie. Efectuarea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă. Respingerea lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor
    Alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar, intitulat „tranşa suplimentară”, însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime”, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate în învăţământ. Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice M, are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilităţii faţă de minister a hotărârii pronunţate cât şi a executării ei de către reclamanţi.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 354/R din 1 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  121. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Lipsa competenţei materiale a tribunalului constituit în complet de muncă în ceea ce priveşte legalitatea Hotărârii Adunării Generale din 27 martie 2007. Necercetarea integrală a tuturor problemelor de fapt şi de drept invocate în cauză. Casare cu trimitere
    Tribunalul, constituit în complet pentru soluţionarea litigiilor de muncă, nu avea competenţa materială de a examina legalitatea Hotărârii adunării generale din 27 martie 2007, care a decis revocarea reclamantei din funcţia de preşedinte al societăţii pârâte. Nefiind posibilă modificarea hotărârii, se va dispune casarea integrală a acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe, în baza prevederilor art. 312 alin. (6) C. proc. civ., urmând a se pune în discuţia părţilor necesitatea disjungerii respectivei cereri şi invocarea necompetenţei materiale a instanţei de dreptul muncii. În ceea ce priveşte legalitatea Deciziei nr. 50/23 mai 2007, având ca obiect concedierea reclamantei, Curtea observă că examinarea de către prima instanţă a excepţiei prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii disciplinare s-a făcut prin raportare doar la una dintre faptele imputate, respectiv sustragerea de documente, evidenţe, registre, etc. şi refuzul nejustificat de restituire. Cum, potrivit dispoziţiilor art. 268 alin. (1) Codul muncii, aplicarea sancţiunii disciplinare se face în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei, se impunea verificarea excepţiei prescripţiei şi prin raportare la aceste fapte, mai ales în contextul în care pârâta a susţinut că a luat cunoştinţă despre respectivele fapte doar după studierea documentelor predate de către reclamantă la data de 2 mai 2007. În ceea ce priveşte rezolvarea dată cererii având ca obiect restituirea către reclamantă a garanţiei depuse la numirea sa în funcţia de preşedinte, Curtea constată că reţinerea de către prima instanţă a prevederilor art. 48 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 s-a făcut fără verificarea condiţiilor impuse de textul de lege menţionat.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 303/R din 25 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  122. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind acordarea diferenţei dintre sporul de fidelitate stabilit prin O.G. nr. 27/2006 şi cel prevăzut de O.G. nr. 8/2007. Respingere. Inexistenţa unei discriminări. Lipsa incidenţei motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
    Dat fiind faptul că prin formularea unor acţiuni în justiţie, persoanele fizice sau juridice pot obţine hotărâri judecătoreşti pentru acordarea retroactivă şi pentru viitor a unor drepturi prevăzute de lege, iar prin prezenta, reclamanţii au solicitat ca instanţa să dispună calcularea şi plata diferenţei dintre sporul de fidelitate la care sunt îndreptăţiţi magistraţii (prevăzut de O.G. nr. 8/2007) şi sporul acordat personalului auxiliar prin acelaşi act normativ, fără însă ca plata acestei diferenţe să fie prevăzută de lege, fără a dovedi existenţa unei stări de discriminare în aplicarea dispoziţiilor legale, acţiunea reclamanţilor este nefondată, cum a reţinut prima instanţă în considerentele sentinţei pronunţate.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 305/R din 25 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  123. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor. Respingere. Plata despăgubirilor echivalente cu diferenţele de spor de fidelitate
    Reclamanţii fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate din unităţile din justiţie, raporturile juridice de muncă ale acestora fiind guvernate de Codul muncii, conform dispoziţiilor art. 1 şi art. 295 alin. (2) din acest cod. În mod corect a constatat instanţa de fond că personalul salarizat prin O.G nr. 8/2007 se bucură de o salarizare diferenţială, datorită deosebirilor privind nivelul studiilor şi gradelor profesionale. Discriminarea ar fi existat între cele două categorii de personal judiciar (cel salarizat prin O.U.G. nr. 27/2006 şi cel salarizat prin O.G. nr. 8/2007), numai dacă dreptul la sporul de fidelitate ar fi fost recunoscut numai în favoarea uneia dintre aceste categorii, în defavoarea celeilalte categorii profesionale.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 299/R din 21 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  124. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Cerere privind plata sporului pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică. Admitere. Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor. Respingerea cererii de chemare în garanţie
    Afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin O.G. nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, întrucât guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Cum s-a arătat anterior prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu şi să abroge dispoziţii ale acestuia. „Abrogarea” s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operaţiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului iniţial. Întemeiat prima instanţă a procedat la respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie –, din moment ce Ministerul Economiei şi Finanţelor avea calitatea procesuală pasivă stabilită de reclamant prin acţiunea formulată (aceea de pârât), iar în această postură, în conformitate normele legale în vigoare, acest pârât are obligaţia de a asigura resursele bugetare necesare efectuării plăţilor de către instituţiile publice, a sumelor stabilite prin titluri executorii ( deci şi prin hotărâri judecătoreşti).
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 202/R din 4 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  125. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Economiei şi Finanţelor. Respingere. Respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de Ministerul Economiei şi Finanţelor. Cerere plată drepturi salariale prevăzute de art. 47 din Legea nr. 50/1996. Admitere
    Afirmativa abrogare a art. 47 din Legea nr. 50/1996, dispusă prin O.G. nr. 83/2000 nu poate produce efecte juridice, întrucât guvernul nu avea abilitare legală pentru a interveni în această modalitate asupra Legii nr. 50/1996. Cum s-a arătat anterior prin Legea nr. 125/2000 Guvernul a fost împuternicit să completeze sau să modifice actul normativ indicat, dar nu şi să abroge dispoziţii ale acestuia. „Abrogarea” s-a efectuat cu încălcarea principiului stabilit de art. 56 din Legea nr. 24/2000, în sensul că această operaţiune s-a efectuat printr-un act normativ inferior textului iniţial. Noţiunile de „modificare” şi „abrogare” sunt definite de art. 57, respectiv 62 din legea nr. 24/2000, acestea sunt evenimente care operează după reguli strict stabilite şi nu pot fi confundate. Cum starea de fapt rezumată anterior rezultă din cuprinsul probelor administrate, iar la pronunţarea sentinţei criticate instanţa a reţinut o altă stare de fapt, pronunţând o hotărâre nelegală, în cauză este incident motivul de recurs invocat de reclamanţi, recursul formulat este întemeiat şi va fi admis, în consecinţă hotărârea criticată va fi modificată în sensul admiterii acţiunii formulate. Întemeiat prima instanţă a procedat la respingerea cererii de chemare în garanţie formulată de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – din moment ce Ministerul Economiei şi Finanţelor avea calitatea procesuală pasivă stabilită de reclamanţi prin acţiunea formulată (aceea de pârât), iar în această postură, în conformitate normele legale în vigoare, acest pârât are obligaţia de a asigura resursele bugetare necesare efectuării plăţilor de către instituţiile publice, a sumelor stabilite prin titluri executorii ( deci şi prin hotărâri judecătoreşti).
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 180/R din 27 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  126. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Plata drepturilor salariale neachitate în perioada 20.06.2005-25.04.2006
    Potrivit art. 116 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), angajatorul are obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de fiecare salariat şi de a supune controlului inspecţiei muncii această evidenţă ori de câte ori este solicitat. Plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plată, precum şi prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plăţii către salariatul îndreptăţit. În cauza dedusă judecăţii, conform contractului individual de muncă şi a înregistrărilor efectuate în carnetul de muncă al reclamantului, acesta a fost angajat la societatea pârâtă în perioada 20 iunie 2005-25 aprilie 2006, în funcţia de instalator sanitar. În acest context, reclamantul avea obligaţia de a presta muncă iar pârâta de a-i achita drepturile salariale aferente muncii prestate, pe perioada de referinţă. Cu toate că pârâta a relevat faptul că reclamantului i s-au achitat toate drepturile salariale cuvenite, inclusiv orele suplimentare şi indemnizaţia de concediu neachitată, documentele justificative şi statele de plată depuse la dosar nu sunt semnate de reclamant. În atare situaţie, în mod legal şi temeinic prima instanţă a reţinut că pârâta avea obligaţia de a ţine evidenţa orelor de muncă prestate de reclamant şi, totodată, potrivit art. 287 Codul muncii, avea şi sarcina probei în acest sens.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 152/R din 15 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  127. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Plata contravalorii orelor suplimentare lucrate conform tabelelor anexate, iar în subsidiar compensarea acestora cu zile libere în condiţiile legii
    Prin Hotărârea nr. 2/2005 a Colegiului Director al DGASPC H [f.54 dosar nr. (...)] s-a decis ca orele suplimentare să fie compensate cu timp liber corespunzător, începând cu 1.04.2005. Această decizie a fost luată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 9/2005 privind creşterile salariale ce se vor acorda în anul 2005 personalului bugetar salarizat potrivit O.U.G. nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar şi personalului salarizat potrivit anexelor II şi III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar, care la art. 13 prevede că munca prestată peste durata normală a timpului de lucru de către personalul încadrat în funcţii de execuţie sau de conducere este considerată muncă suplimentară şi se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor aplicat la salariul de bază. Această prevedere a fost preluată de Regulamentul Intern al Direcţiei Generale aprobat prin Hotărârea nr. 3/2005 a Colegiului Director. Acordarea sporului de 100% ar deveni aplicabile în condiţiile în care nu ar exista actele juridice mai sus arătate şi acest spor ar fi fost stabilit prin contractul colectiv de muncă sau după caz, în contractul individual de muncă, ceea ce nu este cazul în speţa de faţă. Referitor la neconcordanţele existente între cele două situaţii depuse la dosar, privind compensarea orelor prestate în zilele de sâmbătă, duminică şi sărbători legale, respectiv că reclamanţii contestă situaţiile depuse de către pârâţi [f.43-83 şi 155-166 dosar (...)], aceştia depunând o altă situaţie a acestor compensări (f. 93-152), şi având în vedere că în conflictele de muncă, sarcina probei revine angajatorului în baza art. 287 Codul muncii, iar în ipoteza existenţei contradicţiilor nu se poate stabili o situaţie reală, nici în baza actelor depuse în faţa instanţei de recurs, se apreciază că angajatul, în baza petitelor formulate, se impune a fi obligat să întocmească o situaţie care să arate în concret numărul orelor lucrate în zilele de sâmbătă, duminică, precum şi cele în sărbători legale pentru perioada februarie 2005 şi până în prezent, precum şi pentru viitor pentru fiecare reclamant în parte şi acordarea zilelor libere potrivit art. 132 Codul muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 151/R din 15 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  128. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Incidenţa motivelor de modificare prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Plata integrala a diferenţelor salariale solicitate prin acţiune
    Este evident că drepturile pretinse prin acţiune reprezintă un „adaos” salarial, în sensul prevederilor art. 155 din Codul muncii, astfel că, sub aspectul prescripţiei dreptului material la acţiune operează termenul de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termen prevăzut de art. 166 alin. (1) şi art. 283 alin. (1) lit. c) Codul muncii, iar nu termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e), invocat de către pârâtă şi aplicabil în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia. Cum obiectul acţiunii deduse judecăţii îl constituie pretenţii reprezentând drepturi salariale, în mod corect a respins prima instanţă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune. În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea constată că abordarea juridică a instanţei de fond este doar în parte corectă, în condiţiile în care prevederile art. 168 alin. (1) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate nu au suferit modificări de conţinut în perioada 2003-2007, prevăzând în mod inechivoc: „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi C, salariaţii E. S.A. vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe E. S.A”. Rezolvarea dată acestei probleme de către prima instanţă este greşită, deoarece textul art. 168 alin. (2) este inechivoc, în sensul că se referă strict la anul 2003, şi a fost reiterat cu acelaşi conţinut şi în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007. În plus, pentru aceeaşi perioadă a fost menţinut şi alin. (1) al art. 168, prin care dreptul A în litigiu a fost instituit. În ceea ce priveşte invocarea – în sprijinul interpretării date de către pârâtă prevederilor art. 168 alin. (2) din contractul colectiv de muncă – a notelor nr. 3793/18 iunie 2007 şi 5140/31 august 2007, emise de comisia paritară constituită la nivelul S.C. E. S.A., Curtea constată că acestea nu sunt opozabile salariaţilor, deoarece nu au fost respectate cerinţele imperativ impuse prin dispoziţiile art. 31, raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996. În ceea ce priveşte critica pârâtei, vizând neprecizarea de către prima instanţă a caracterului net sau brut al sumelor acordate, Curtea reţine că acest aspect vizează executarea hotărârii pronunţate, nefiind un motiv de nelegalitate care să poată fi invocat pe calea recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 436/R din 15 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  129. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor. Prescrierea dreptului la acţiune. Incidenţa motivului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
    Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, acesta fiind, conform prevederilor art. 3, raportat la art. 7 din acelaşi act normativ – 3 ani de la data când se naşte dreptul la acţiune – acelaşi termen fiind prevăzut şi de art. 283 alin. (2) din Codul muncii. Cum în cauza dedusă judecăţii s-a solicitat repararea unui prejudiciu constând din însumarea unor adaosuri salariale, prin urmare este vorba de prestaţii succesive, dreptul la acţiune s-a născut la data încasării de către reclamantă a fiecărui salariu (diminuat cu sporul de vechime pretins), la aceeaşi dată fiind cunoscute şi persoanele vinovate de producerea pagubei invocate. În acest context, pretenţiile reclamantei sunt prescrise, deoarece vizează perioada 1 noiembrie 2000-31 decembrie 2003, iar acţiunea a fost promovată la data de 28 noiembrie 2007. În ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei şi Finanţelor, Curtea constată că acest aspect a fost în mod corect soluţionat de către prima instanţă, deoarece în virtutea prevederilor art. 1 din O.G. nr. 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002, ministerul răspunde de executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă. De altfel, aceeaşi responsabilitate a Ministerului Economiei şi Finanţelor derivă şi din prevederile art. 42 alin. (1) din Legea nr. 511/2004 şi ale art. 26 alin. (1) din Legea nr. 379/2005.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 457/R din 15 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  130. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a Ministerului Economiei şi Finanţelor. Respingere. Efectuarea plăţilor stabilite în favoarea reclamanţilor prin hotărâre judecătorească
    Recursul chematului în garanţie, formulat prin mandatara sa Direcţia Generală a Finanţelor Publice M, este nefondat şi va fi respins, în consecinţă sentinţa recurată va fi menţinută integral. Potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 aprobată prin Legea nr. 288/2002, Ministerul Economiei şi Finanţelor are obligaţia alocării fondurilor necesare pentru efectuarea de către instituţiile bugetare a plăţilor rezultate din titlurile executorii. În raport de această prevedere legală, rămân irelevante susţinerile recurentei conform cărora aceasta nu poate fi obligată la plata către reclamanţi a unor drepturi de natură salarială, cât timp nu există raporturi juridice de muncă. Aşa cum s-a arătat anterior, Curtea de Conturi a României a fost obligată la plata către reclamanţi a sumelor ce reprezintă sporul de vechime. Hotărârea judecătorească este definitivă şi executorie, constituind titlu în sensul prevăzut de lege. Recurentul, chemat în garanţie, nu a fost obligat la plata către reclamanţi a sumelor ci la alocarea fondurilor necesare efectuării de către pârâtă a plăţii sumelor indicate, cum de altfel prevede textul legal citat anterior. Starea de fapt rezumată rezultă din dosarul cauzei, ea a fost reţinută în considerentele sentinţei pronunţate, iar în raport de aceasta, instanţa a aplicat corespunzător dispoziţiile legale.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 177/R din 5 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  131. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Respingerea excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T. Plata despăgubirilor egale cu diferenţele de drepturi salariale reprezentând creşterea salarială prevăzută de art. 50 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 128/1997, începând cu data de 1.02.2005 şi în continuare, până la încetarea calităţii de cadre didactice a acestora, actualizate cu indicele de inflaţie. Efectuarea menţiunilor corespunzătoare în cărţile de muncă ale reclamanţilor
    Potrivit art. 4 lit. d) şi s) din H.G. nr. 366/2007, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi T are atribuţii privind elaborarea cadrului normativ metodologic, funcţional, operaţional şi financiar în care se realizează politicile în domeniul învăţământului(incluzând şi politicile salariale), şi asigură modul de formare şi utilizare a resurselor umane, materiale şi financiare, necesare realizării procesului de învăţământ şi educaţie. Potrivit art. 16 din H.G. nr. 2192/2004 „finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat se asigura din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale în a căror raza îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, potrivit legii”. Astfel fiind calitatea procesual pasivă a pârâtului recurent decurge din prevederile legii şi nu din raportul de muncă. Potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995, finanţarea cheltuielilor de personal se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, de la bugetul de stat şi din alte surse potrivit legii. Responsabilitatea recurentului pârât privind proiectul bugetului de stat respectând procedura reglementată de Legea nr. 500/2002 atrage după sine în mod neechivoc calitatea procesual pasivă a acestui pârât. De asemenea va fi menţinută calitatea procesuală pasivă a Primarului şi Consiliului local al mun. Reghin. Alături de majorările specifice trecerii de la un segment de vechime la altul, legiuitorul a instituit un drept suplimentar intitulat „tranşa suplimentară” însoţit de „o creştere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător transei anterioare de vechime”, în favoarea cadrelor didactice cu o vechime de 30, 35 şi peste 40 de ani de activitate in învăţământ. Este, aşadar, evidentă intenţia legiuitorului de a acorda un adaos salarial special corespunzător vechimii în învăţământ alături de creşterile salariale specifice trecerii dintr-o tranşă de vechime în alta.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1408 din 30 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  132. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Respingerea excepiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Finanţelor. Plata despăgubirilor egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1.01.2007-1.07.2007, actualizate ci indicele de inflaţie. Efectuarea rectificărilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei
    Ministerul Economiei şi Finanţelor este responsabil pentru finanţarea unităţilor de învăţământ preuniversitar de stat în temeiul dispoziţiilor art. 167 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operaţiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale pe a căror rază îşi desfăşoară activitatea, de la bugetul de stat şi din alte surse, finanţarea cuprinzând atât, finanţarea de bază, cât şi finanţarea complementară. Or, potrivit dispoziţiilor art. 167 alin. (5) din aceeaşi lege, în finanţarea de bază sunt cuprinse şi cheltuielile de personal. În ceea ce priveşte majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007, se constată, de asemenea, că prima instanţă a dispus în mod corect acordarea acestora, nefiind încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, invocat de către pârâtul-recurent, deoarece prin art. 9 din O.G. nr. 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007. Cum această ordonanţă a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienţilor de multiplicare prevăzuţi iniţial – aceştia fiind majoraţi, iar nu şi cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanţă), este evident că prevederile legale menţionate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1407 din 30 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  133. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, a Ministerului Sănătăţii Publice. Admitere. Plata drepturilor salariale rezultate din diferenţele dintre salariul efectiv primit şi salariile cuvenite prin aplicarea art. 40 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, actualizate cu indicele de inflaţie
    În mod corect instanţa a reţinut în primul rând prev. art. 137 C. proc. civ. şi a arătat că potrivit prev. Legii nr. 95/2006 şi ale H.G. nr. 862/2006, pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, nu are atribuiţii directe în ce priveşte salarizarea personalului din cadrul spitalelor, sarcina expresă a angajatorului, respectiv a Spitalului Judeţean de Urgenţă M.C. Aşa cum bine a reţinut instanţa de fond, în prezenta cauză sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în contractul colectiv de muncă nici la nivel naţional pe anii 2007-2010, încheiat conform prev. art. 10 şi art. 1 din Legea nr. 130/1996, republicată, înregistrată la Ministerul muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei cu nr. 1895/21/29.12.2006 (f. 12-20 dosar fond) şi Ordonanţa nr. 17/30.01.2008 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 115/2004 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului contractual din unităţile sanitare publice (f. 21-29 dosar fond), astfel că reclamanta va beneficia de componenta primară a salariului minim brut de 880 lei/lună, plus actualizarea creanţei conform indicelui de inflaţie, prev.art.1084 C. civ. şi art. 161 alin. (4) Codul muncii, cu data de 1.01.2007 şi cu aplicarea corectă a prev. Decretului nr. 92/1976. Astfel, reclamanta din culpa pârâtei-recurente nu a putut beneficia de drepturile salariale mai sus arătate, motiv pentru care în mod corect s-a dispus obligarea pârâtei la plata drepturilor reclamantei.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1365 din 19 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  134. Litigii de muncă. Drepturi băneşti. Recurs. Nulitate
    În conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.”
    Sursă: (Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 2465/R din 17 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  135. Litigii de muncă. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Plata contravalorii lipsei din gestiune. Respingerea cererii privind beneficiul nerealizat prin închiderea unui punct de lucru. Neacordarea daunelor morale. Nulitatea recursului pârâtei
    În ceea ce priveşte recursul reclamantului, soluţia adoptată de către prima instanţă atât în ceea ce priveşte starea de fapt reţinută cât şi dispoziţiile legale cărora li s-a dat eficienţă juridică este temeinică şi legală. Se solicită un beneficiul nerealizat, cu totul potenţial, faţă de activitatea desfăşurată de către reclamant în punctul de lucru. De asemenea se apreciază că soluţia adoptată asupra daunelor morale solicitate este temeinică şi legală, este greu de acceptat ca prin comportamentul pârâtei, de gestionare defectuoasă a materialelor date într-un punct de lucru, unitatea reclamantă având mai multe puncte de lucru este prejudiciată imaginea firmei. Împotriva aceleiaşi hotărâri a formulat recurs şi pârâta, care însă în condiţiile în care acesta nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege, în temeiul art. 306 C. proc. civ. urmează a fi constatat nul.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9940 din 13 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  136. Litigii de muncă. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Nulitate
    Nefiind indicata, hotararea care se ataca, iar motivele de recurs fiind confuze, imprecise si cu caracter general, în temeiul dispozitiilor art. 302/1 C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de parata H.N.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8136 din 17 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  137. Litigii de muncă. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Nulitate. Lipsa motivării în termenulo legal
    Potrivit prevederilor art. 80 din legea 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate la instanţa de fond. Recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 C. proc. civ. Nedepunerea motivelor de recurs, în termenul legal (10 zile de la comunicarea hotărârii), se soluţionează cu nulitatea recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 328 din 8 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  138. Neîntrunirea condiţiilor răspunderii materiale. Lipsa legăturii de cauzalitate.
    Din întreg probatoriul administrat în cauză nu se poate retine legătura de cauzalitate dintre poziţia comutatorului şi incendiul cauzator de prejudiciu. Pentru aceste considerente, recursul este întemeiat, instanţa de recurs dând o alta interpretare materialului probator administrat în cauza.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 50/R din 23 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  139. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Lipsa cercetării fondului. Casare cu trimitere
    Având în vedere contradicţiile dintre rezoluţia parchetului din care rezultă că nu au fost probe certe care să ateste minusurile în gestiune şi concluziile expertului, instanţa trebuia, conform dispoziţiilor art. 129 C. proc. civ. să ataşeze dosarul de urmărire penală şi să dispună efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă care să clarifice aspectele contradictorii, soluţia astfel pronunţată, echivalând cu o neexaminare a fondului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 808 din 22 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  140. Plata impozitului neachitat pentru drepturile în natură. Legala notificare. Lipsa caracterului exonerator de răspundere al stării de boală.
    1. Prima critică adusă de recurent soluţiei pronunţate este nefondată întrucât, din actele şi lucrările dosarului, rezultă că recurentul pârât a fost notificat atât în anul 2006, conform borderoului de expediere. În consecinţă, susţinerile acestuia conform cărora nu a fost notificat de către reclamantă nu au niciun suport probator. 2. Starea de boală a debitorului nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 867 din 6 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  141. Moştenitor testamentar. Plata despăgubirilor reprezentând impozit aferent gratuităţilor primite. Actualizare cu indicele de inflaţie.
    Potrivit art. 29 C. proc. fisc., drepturile şi obligaţiile din raportul juridic fiscal trec asupra succesorilor debitorului, în condiţiile dreptului comun. Având în vedere calitatea de moştenitor testamentar şi faptul că prin moştenire se transmite întreg activul şi pasivul succesoral, din care face parte şi acest debit, şi faţă de dispoziţiile art. 29 C. proc. fisc., se constată că aspectele critice invocate de reclamantă sunt întemeiate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 1109 din 24 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  142. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Excepţie de necompetenţă teritorială. Declinare competenţă
    1. În litigiile de muncă legiuitorul a prevăzut o competenţă teritorială exclusivă, reglementată de dispoziţiile art. 284 alin. (2) Codul Muncii potrivit cărora „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul ori, după caz, sediul”. Atunci când se referă la reclamant s-a avut în vedere, cu trimitere la persoanele juridice, acele structuri juridice care au personalitate juridică, deoarece persoanele care nu au o asemenea personalitate nu pot sta singure în proces.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Cauze cu Minori şi de Familie, Decizia civilă nr. 584/M din 19 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  143. Acţiune în răspundere patrimonială. Recurs. Nulitate
    Conform dispoziţiile art. 303 din C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, lucru pe care recurenta nu l-a realizat decât cu depăşirea acestuia.
    Sursă: (Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 223/M din 5 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  144. Recurs. Nulitate
    În baza art. 80 din Legea nr. 168/1999, în cazul litigiilor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. În speţă, reclamantului i s-a comunicat hotărârea la 27.12.2007, aşa cum atestă dovada de comunicare aflată la fila 96 la dosarul de fond, recursul s-a primit la 4.01.2008 conform rezoluţiei de primire aflată la fila 2, dosar recurs fără să existe motivele de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1040 din 5 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  145. Nulitate. Lipsa motivării în termen
    1. Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, după caz, menţiunea că vor fi depuse printr-un memoriu separat. 2. Art. 306 C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. 2, care prevede că motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de către instanţa de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 608/R-CM din 8 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  146. Litigii de muncă. Conflict de muncă. Recurs. Excepţia nulităţii recursului declarat de Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I. Respingere. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii Publice. Admitere. Respingerea cererii reclaman
    Este adevărat că recurentul Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie I nu şi-a întemeiat, în drept, motivele de recurs, însă neindicarea temeiurilor de drept sau indicarea lor greşită nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul dintre motivele prevăzute de art. 304, aşa cum prevede art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul pârât Ministerul Sănătăţii Publice este întemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care enumeră destinaţiile sumelor primite de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Sănătăţii, salariile personalului medico-sanitar nu sunt asigurate din bugetul de stat, aşa încât recurentul-intimat Ministerul Sănătăţii Publice nu are calitate procesuală pasivă. Interpretând dispoziţiile art. 172 alin. (1) lit. h) şi art. 165 din Legea nr. 95/2006, precum şi art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul, atunci când foloseşte termenul de unitate, se referă în exclusivitate la spital, nu la secţii sau subunităţi ale acestuia, aşa încât, prin termenul de unitate clinică folosit în O.U.G. nr. 115/2004 anexa 1 punctul II, se înţelege spital clinic, şi nu o secţie clinică din cadrul uni spital. În aceste condiţii, salariul de bază al intimatei a fost cel prevăzut în O.U.G. nr. 115/2004 anexa nr. 1 punctul I, şi nu cel prevăzut la punctul II.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 258 din 22 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  147. Litigii de muncă. Conflict de muncă. Recurs. Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Sănătăţii Publice. Admitere. Neacordarea plăţii diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada 1.01.2005-31.03.2007. Neacordarea daunelor m
    Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii Publice este întemeiată. În conformitate cu dispoziţiile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 95/2006, care enumeră destinaţiile sumelor primite de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Sănătăţii, salariile personalului medico-sanitar nu sunt asigurate din bugetul de stat, aşa încât recurentul-intimat Ministerul Sănătăţii Publice nu are calitate procesuală pasivă. Interpretând dispoziţiile art. 172 alin. (1) lit. h) şi art. 165 din Legea nr. 95/2006, precum şi art. 1 din Legea nr. 270/2003, instanţa de fond a reţinut că legiuitorul, atunci când foloseşte termenul de unitate, se referă în exclusivitate la spital, nu la secţii sau subunităţi ale acestuia, aşa încât, prin termenul de unitate clinică folosit în O.U.G. nr. 115/2004 anexa 1 punctul II, se înţelege spital clinic, şi nu o secţie clinică din cadrul uni spital. În aceste condiţii, salariul de bază al recurentei-intimate a fost cel prevăzut în O.U.G. nr. 115/2004 anexa nr. 1 punctul I, şi nu cel prevăzut la punctul II. Ca urmare a respingerii în totalitate a acţiunii privind plata diferenţelor de drepturi băneşti, şi motivele vizând cererile accesorii formulate de recurenta-intimată J.T.N., respectiv acordarea de daune morale şi cheltuieli de judecată sunt neîntemeiate.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 197 din 8 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  148. Recurs. Nulitate
    Potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., coroborat cu art. 301 C. proc. civ. şi art. 80 din Legea nr. 168/1999, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 63 din 8 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  149. Necorespunderea profesională. Evaluarea salariatului pentru necorespundere profesională. Excepţia tardivităţii emiterii decizie de concediere. Respingere. Casare cu trimitere
    1.Termenul de 30 de zile pentru concedierea salariatului prevăzut de art. 62 alin. (1) din Codul Muncii, în cazul necorespunderii profesionale a salariatului, începe să curgă la data la care angajatorul a luat act de fapta salariatului ce reflectă necorespunderea profesională. 2. Având în vedere dispoziţiile art. 77 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe anii 2007-2010, care prevăd o procedură obligatorie de determinare a necorespunderii profesionale, rezultă că termenul de emitere a deciziei de concediere curge doar de la data la care prin finalizarea acestei proceduri angajatorul a luat la cunoştinţă de decizia definitivă a comisiei de evaluare profesională referitoare la cunoştinţele profesionale ale celui evaluat. 2. Constatările prealabile, în temeiul cărora se dispune efectuarea verificării profesionale, nu au caracterul unui act de constatare a necorespunderii profesionale care să determine începerea curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de lege. În aceste condiţii susţinerea recurentei în sensul că decizia de concediere a fost emisă în termen, respectiv la 20.02.2008 în condiţiile în care concluziile cercetării au fost menţinute de către comisie în urma reexaminării la data de 29.01.2008 este fondată.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1108 din 20 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  150. Principiul aplicării legii civile în timp. Repararea prejudiciului cauzat de angajaţi. Tardivitate. Plata cheltuielilor de judecată către pârâţii.
    1. În concordanţă cu principiul aplicării legii civile în timp, în situaţia în care salariatul a cauzat prejudicii angajatorului sub imperiul vechiului Cod al muncii care reglementa răspunderea materială a salariatului atunci angajatorul trebuia să urmeze această procedură pentru recuperarea prezudiciului. Lipsa de diligenţă a acestuia nu poate fi înlăturată, prin intentarea unei acţiunii în responsabilitate patrimonială, în temeiul noului Cod al Muncii. Aşadar, în raport data producerii prejudiciului în cauză (10.06.1999) introducerea unei actiuni în răspundere patrimonială la data de 27.08.2007 chiar în condiţiile desfăşurării unor cercetări penale pe perioada 15.03.2002-10.03.2005 este tardivă, atât sub vechile reglementări cât şi sub noile reglementări ale raspunderii salariatului din Codul Muncii. 2. Criticile vizând cheltuielile de judecată sunt de asemenea nefondate deoarece urmare respingerii actiunii reclamanta s-a aflat în culpă procesuală, aşa încât instanţa de fond a făcut aplicarea corectă a prevederilor art. 274 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1110 din 24 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  151. Litigii de muncă. Conflict de muncă. Recurs. Tardivitate
    În materia conflictelor de drepturi, potrivit art. 80 din Legea 168/1999 termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 771 din 11 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  152. Desfacere disciplinară a contractului de muncă. Săvârşirea unei abateri disciplinare grave. Neaplicarea art. 78 Codul Muncii. Neacordarea cheltuielilor de judecată
    1. În mod corect a reţinut prima instanţă că decizia a fost emisă în completarea primei decizi, nefiind o nouă decizie de sancţionare, ci o decizie de rectificare a datei concedierii. 2. Pe de altă parte, având în vedere că prin decizia nr. 29/20.03.2007 s-a dispus anularea deciziei nr. 20/3.02.2007, această decizie contestată nu mai există din punct de vedere juridic, anularea producând efecte retroactive de la data emiterii actului, acesta considerându-se că nu a fost emis vreodată. Pentru aceste motive contestaţia formulată de către reclamant împotriva acestei decizii a rămas fără obiect, ceea ce atrage respingerea acţiunii în privinţa acestei decizii. 3. Nu era necesară efectuarea unei noi cercetări disciplinare, deoarece nu este vorba de o nouă sancţiune disciplinară, ci de aceeaşi sancţiune aplicată prin decizia nr. 19/2007 – niciodată contestată de către reclamant – şi a cărei dată de aplicare efectivă a fost constant modificată din culpa reclamantului care nu depunea la timp certificatele medicale, astfel că angajatorul nu avea de unde să cunoască perioada de timp în care contractul de muncă este suspendat datorită incapacităţii temporare de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 734 din 30 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  153. Neacordarea indemnizaţiei de concediu. Lipsa solicitării pentru acordarea de ore libere plătite pentru timpul lucrat peste programul normal
    1. Reclamanta a beneficiat de 10 zile de concediu de odihnă deşi raportat la perioada lucrată, i se cuveneau doar 9 zile. 2. În ce priveşte plata orelor suplimentare reclamanta nu a făcut dovada solicitării de a i se acorda ore libere plătite pentru timpul lucrat peste programul normal. În consecinţă a fost respinsă şi cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 622 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  154. Competenţă teritorială exclusivă. Casare cu trimitere
    1. În consecinţă competenţa teritorială reglementată de art. 284 Codul Muncii este imperativă, exclusivă şi derogatorie de la dreptul comun astfel că ea poate fi invocată de către părţi oricând în timpul procesului şi chiar de instanţă din oficiu. 2. Astfel cum rezultă din acele dosarului reclamanta avea la data promovării litigiului domiciliul în localitatea E., localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Tribunalului Alba. În aceste condiţii în mod nelegal, cu încălcarea normelor imperative de competenţă, litigiul a fost soluţionat în primă instanţă de Tribunalul Hunedoara.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 544 din 15 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  155. Contract colectiv de muncă - izvor de drept. Includerea soprurilor în salariu de bază. Acordarea sporului pentru vechime în muncă
    1. Dispoziţiile contractului colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Prin urmare, părţile cu respectarea acestor obligaţii fireşti, au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare (în acest sens decizia Curţii Constituţionale nr. 511/15 iunie 2006). 2. Or, în procesul verbal de control întocmit în urma verificărilor efectuate la nivelul societăţii pârâte de către organele de control ale Inspectoratului Teritorial Timiş se menţionează, certificându-se ca practică la nivelul acestui angajator, că „sporul de vechime este inclus în salariul negociat, motiv pentru care salariul minim negociat în societate este cu 20% mai mare decât salariul minim pe economie”. 3. Angajatorul a respectat prevederile contractului colectiv de muncă la nivel naţional, a respectat limita minimă şi limita maximă până la care se putea acorda sporul pentru vechime în muncă, incluzând acest spor în salariul brut negociat între părţi cu ocazia încheierii contractului individual de muncă. Faptul că acest spor nu a fost evidenţiat separat şi nu a fost menţionat în carnetul de muncă, nu are nicio relevanţă juridică întrucât prevederile contractuale menţionează acordarea acestui spor numai la locurile de muncă unde nu este inclus în salariul negociat.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 636 din 2 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  156. Lipsa cazului fortuit. Reducerea sumei privind acoperirea prejudiciului patrimonial. Plata cheltuielilor de judecată
    1. În mod corect instanţa de fond a înlăturat apărarea pârâtului întemeiată pe intervenţia cazului fortuit deoarece vinovăţia acestuia a fost complet dovedită. 2. Criticile pârâtului referitoare la modul de determinare a prejudiciului sunt fondate. Prin cererea introductivă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata beneficiului nerealizat pentru o perioadă de 118 zile, interval de timp care corespunde unui număr de 4 luni. În aceste condiţii instanţa de fond trebuia să calculeze beneficiul nerealizat pentru această perioadă şi nu pentru 6 luni şi să aibă în vedere, prin raportare la media curselor realizate în perioada anterioară un număr de 1,6 curse pe lună şi nu de două curse pe lună.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 466 din 21 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  157. Administraţia Publică Locală. Acordarea unui ajutor în sumă neimpozabilă de 200 lei salariatelor cu ocazia zilei de 8 Martie. Acordrea unei indemnizaţii de hrană în sumă fixă de 8 lei pe zi lucrătoare pentru fiecare salariat, începând cu da
    1. În conformitate cu prevederile art. 17 alin. (9) din Contractul Colectiv de Muncă introdus prin Actul Adiţional nr. 1, pentru a fi achitate aceste indemnizaţii speciale şi ajutoare, este necesar să se asigure mai întâi sursa de finanţare, iar în cauză nu s-a făcut dovada asigurării acestor surse. 2. În bugetul local pentru anul 2008 este cuprinsă suma reprezentând cheltuieli de personal care se asigură din suma de finanţare provenită din alocaţii bugetare de la bugetul local al municipiului, printre cheltuielile de personal prevăzute a fi achitate neregăsindu-se sumele pretinse de reclamanţi. 3. Sumele în discuţie nu trebuie interzise printr-un act normativ, ele putând fi acordate, conform textului de lege menţionat, doar atunci când sunt prevăzute de legi speciale cu privire la personalul din administraţia locală. 4. Cât priveşte practica judiciară invocată de recurent, este de observat faptul că aceasta nu are caracter obligatoriu pentru instanţa de recurs, iar pe de altă parte aspectele soluţionate prin sentinţele menţionate nu sunt identice cu cele din prezenta cauză.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1135 din 4 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  158. Recurs. Nulitate. Nemotivare
    1. Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal conduce la neluarea în consideraţie, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară dacă Legea dispune altfel sau, când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa. 2. Termenul pentru depunerea motivelor de recurs se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În speţă, faţă de data comunicării către reclamantă a hotărârii instanţei de fond, respectiv 16.10.2007, termenul de motivare a recursului s-a împlinit la data de 29.10.2007. Se constată că recurentul-reclamant nu şi-a motivat recursul prin cererea de recurs depusă menţionând în mod expres faptul că motivele recursului le-ar arăta prin memoriul alăturat. Însă, memoriul anexat cererii de recurs reprezintă o înşiruire de fapte intitulate chiar de către reclamantul ca fiind completări ale reclamaţiei din dosarul Tribunalului Galaţi. Or, prin motivarea recursului se înţelege expunerea criticilor aduse hotărârii şi a argumentelor care susţin aceste critici.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 67/(67R) din 28 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  159. Excepţia tardivităţii contestaţiei la executare. Admitere
    1. Referitor la cuprinsul încheierilor, art. 147 C. proc. civ. prevede că dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă care va fi semnată de judecători şi grefier. Deci, nu este necesară indicarea căii de atac şi termenul în care poate fi exercitată cu atât mai mult cu cât acestea sunt date de lege şi nu se produce părţii nicio vătămare pentru a se putea reţine o eventuală nulitate relativă, acestea atacându-se odată cu fondul şi nu separat, potrivit disp. art. 299 alin. (1) cu ref. la art. 282 alin. (2) C. proc. civ. Instanţa de fond a administrat probele care îndeplinesc condiţiile de a fi utile, pertinente şi concludente pentru rezolvarea cauzei, cenzurarea probelor solicitate de părţi fiind permisă conform disp. art. 167 C. proc. civ. 2. Întrucât prezenta contestaţie la executare a fost formulată la 15.05.2007, la peste 3 ani de la data încheierii executării silite a titlului executoriu a cărei lămurire se solicită, a fost admisă excepţia tardivităţii invocată de intimată.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 34/R din 21 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  160. Cereri de ordonanţă preşedinţială. Excepţia tardivităţii recursului. Respingere. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Admitere
    1. Pentru a exista identitate de obiect nu este nevoie ca formularea să se facă în aceiaşi termeni în ambele acţiuni, fiind suficient ca din cuprinsul celor două acţiuni să rezulte că scopul final urmărit de reclamant este acelaşi – situaţie care se constată în mod clar şi evident din lecturarea celor două cereri de chemare în judecată. 2. Chiar dacă cea de a doua acţiune promovată de reclamantul a fost precizată în sensul că înţelege să se judece numai cu Sucursala D a SC E. SA B – solicitarea nu este de natură să facă inoperantă identitatea de părţi, câtă vreme această sucursală bancară figurează în ambele acţiuni în calitate procesuală de pârâtă în raportul juridic dedus judecăţii de reclamant. 3. Nu prezintă nicio relevanţă şi nici nu face inoperantă excepţia, împrejurarea că cea dintâi acţiune a fost respinsă, câtă vreme ea a fost analizată de instanţă în fondul său pe de o parte, iar pe de alta – situaţia de fapt expusă de reclamant este neschimbată şi identică şi în cea de a doua acţiune.
    Sursă: (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 33 din 22 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  161. Nemotivare în termen legal. Anulare
    Întrucât recurentul nu a indicat motivele de recurs în termenul legal de 10 zile de la data comunicării hotărârii primei instanţe, termen prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, iar în cauză nu sunt incidente motive de recurs de ordine publică, în temeiul dispoziţiilor legale menţionate anterior se va anula ca nemotivat recursul declarat de reclamantul D.J.
    Sursă: (Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1262/R din 4 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  162. Plata a două salarii nete şi a venitului lunar de completare.
    1. Prima instanţă trebuia să facă distincţia între excepţia peremptorie a lucrului judecat, al cărei rol este acela de a împiedica repetarea proceselor, şi lucrul judecat ca dovadă în justiţie, menit să asigure prestigiul hotărârilor judecătoreşti. Prin urmare, din moment ce prin două hotărâri judecătoreşti, definitive şi irevocabile, s-a modificat temeiul de drept al concedierii recurentului iar fostul angajator a fost obligat să completeze tabelul persoanelor disponibilizate din cadrul S.C. „V.” S.A., în baza O.U.G. nr. 8/2003, prin includerea în tabel a reclamantul S.U., instanţa de fond nu putea să respingă pretenţiile băneşti solicitate de recurent decât cu încălcarea lucrului judecat, care impune ca cele statuate definitiv printr-o hotărâre judecătorească să nu poată fi contrazise printr-o alta.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 26 din 7 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  163. Retragere de aur. Emitere decizie de încetare a raporturilor de muncă, în baza art. 55 lit. b). Plata compensaţiilor.
    1. Nu este întemeiată susţinerea care se referă la respingerea excepţiei necompetenţei materiale şi teritoriale şi că acţiunea trebuia calificată ca un litigiu civil, în condiţiile în care instanţa a apreciat corect că ne aflăm în prezenţa unui conflict de muncă, aşa cum se prevede în art. 248 şi 284 (2) Codul muncii şi art. 3, 67 şi 68 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă. 2. Instanţa a apreciat judicios că reclamanta îndeplinea condiţiile pentru a beneficia de prevederile programului „Retragerea de B.”, situaţia în care greşit s-a dispus desfacerea contractului de muncă în temeiul art. 65-66 din Codul Muncii, şi nu în temeiul art. 55 lit. b) din acelaşi cod, cum era legal. 3. În aceste condiţii, nu se poate reţine că lipsa aprobării preşedintelui executiv al Băncii Comerciale Române, este de natură a duce la respingerea acţiunii, fiind îndeplinite celelalte condiţii pentru ca reclamanta să beneficieze de acest program, întrucât s-ar încălca principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii, dar şi Directiva Consiliului din 9 februarie 1976, privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, formare şi promovare profesională şi condiţiile de muncă (76/2007/CEE).
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9400 din 29 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  164. Revizuire. Legala îndeplinire a procedurii de citare. Lipsa dovezilor privind imposibilitatea recurentului de a se înfăţişa în judecată. Inexistenţa unor hotărâri potrivnice date în aceeaşi pricină
    1. Nu este intemeiata sustinerea ca recurentul revizuient nu a fost legal citat pentru termene, în conditiile în care la dosarul cauzei se afla dovada de indeplinire a procedurilor de citare pentru aceste termene şi care a fost efectuata prin afisare. In cauza, procedura s-a efectuat prin afisare asa cum prevede art. 89 alin. (4) C. proc. civ. 2. Instanta a apreciat corect ca adeverinta medicala nr. 2591/23.10.2000 nu face dovada imposibilitatii recurentului de a se infatisa la judecarea cauzei de instanta de fond, situatie în care nu poate constitui temei pentru revizuire a hotararii. Instanta a concluzionat just ca nu exista hotarari potrivnice, date de instante de acelasi grad sau de grade diferite, în una şi aceeasi pricina, intre aceleasi persoane, având aceeasi calitate, fiind vorba despre doua pricini diferite.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1211 din 11 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  165. Recurs. Nulitate
    În baza art. 80 din Legea 168/1999, în cazul litigiilor de muncă termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Având în vedere dispoz. art. 306 C. proc. civ. care arată că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepţia cazurilor prev. la alin. (2) respectiv motive de ordine publică care nu subzistă în cauză, instanţa se va pronunţa pe această excepţie constatând nul recursul declarat în cauză.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1041 din 5 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  166. Nesoluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată către reclamant. Cerere privind eliberare copii organigrame. Omisiunea stabilirii cadrului procesual raportat la obiectul cererii. Casare cu trim
    1. Cu privire la recursul formulat de recurentul reclamant, motivul de recurs privind nesoluţionarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, este fondat, deoarece, deşi acesta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe care le va efectua atât în cererea de chemare în judecată cât şi la cuvântul pe fond, după cum este reţinut în practica, instanţa de fond a admis acţiunea în parte dar nu a soluţionat această cerere în raport de dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. Restul motivelor de recurs sunt neîntemeiate. 2. Cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă S.C. E., motivele invocate cu privire la eliberarea organigramelor sunt fondate deoarece instanţa de fond nu a stabilit cadrul procesual raportat la obiectul cererii, respectiv nu a stabilit faţă de cine este formulată cererea având ca obiect eliberarea de copii de pe organigrame pentru fiecare perioadă în parte. Obiectul acestei cereri nu este clar determinat, respectiv organigramele cărei sucursale le solicită, pentru că nu este suficient să solicite eliberarea organigramelor înainte şi după anul 1997 de la societăţi care în această perioadă este posibil să fi suferit mai multe reorganizări. Restul motivelor de recurs sunt neîntemeiate.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 198 din 25 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  167. Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Nulitate
    Termenul legal pentru motivarea recursului s-a împlinit la data de 31.12.2007, fiind calculate cele 10 zile prevăzute de art. 80 din Legea nr. 168/1999 de la data comunicării hotărârii, respectiv de la data de 19.12.2007, conform art. 303 alin. (2) C. proc. civ. Or, motivele de recurs au fost depuse la dosar la data de 05.03.2008, cu depăşirea termenul de 10 zile prevăzut de lege, astfel că se va aplica sancţiunea nulităţii acestuia, sancţiune expres prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., în condiţiile în care nu s-au constat motive de ordine publică pentru a putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 166/R din 17 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  168. Recurs. Nulitate
    În materia conflictelor de muncă cum este cauza de faţă, dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd cu titlu special termen de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţată de instanţa de fond. În cazul în care recursul nu este motivat în termenul legal de mai sus, acesta este nul, cu excepţia situaţiilor în care se invocă motive de ordine publică ce pot fi ridicate şi din oficiu de instanţă, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părţilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 141/R din 10 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  169. Recurs. Nemotivare. Nulitate
    Potrivit art. 302 indice 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 922/R din 28 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  170. Concediului pentru creşterea copilului. concediul fără plată pentru formare profesională. Emiterea deciziei privind întreruperea. Emiterea deciziei privind suspendarea contractului individual de muncă pentru continuare
    1. Având în vedere faptul că pârâtul nu a depus la dosar în termen legal motivele pentru care critică hotărârea primei instanţe, Curtea a constatat nul recursul, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ. 2. Contractul colectiv de muncă la nivelul unităţilor de asistenţă socială pe perioada 2007–2009 nr. 591/2007 prevede în art. 40 (1), contractul individual de muncă poate fi suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată, pentru studii sau pentru interese personale, după cum urmează: a) până la 6 luni pe an, cumulat sau fracţionat în maximum 3 tranşe, pentru situaţii personale sau studiu. b) pentru alte situaţi, cu acordul organizaţiilor sindicale. (2) În toate cazurile menţionate mai sus se va solicita anterior aprobării cererii de concediu fără plată acordul reprezentanţilor organizaţiilor sindicale afiliate organizaţiilor sindicale semnatare ale prezentului contract colectiv de muncă. Urmează să se constate că textul de lege prevede acordul ambelor părţi şi nu obligativitatea angajatorului (este o facultate şi nu o obligaţie) la acordarea acestui concediu pe de o parte şi durata maximă pentru care poate fi acordat. 3. Angajatorul poate respinge solicitarea salariatului numai cu acordul sindicatului sau, după caz, cu acordul reprezentanţilor salariaţilor şi numai dacă absenţa salariatului ar prejudicia grav desfăşurarea activităţii. Este adevărat că cererea reclamantei nu îndeplinea toate condiţiile de formă în sensul că nu a solicitat concediul fără plată pentru formare profesională cu o lună înainte şi nu a indicat durata acestuia, însă reclamanta oricum se afla în concediul pentru creştere a copilului, iar în ceea ce priveşte durata concediului, angajatorul trebuia să îl aprobe cu respectarea prevederilor H.G. nr. 250/1992 republicată, a H.G. nr. 567/2005, care reglementează durata concediului fără plată, prevederi care erau cunoscute atât salariatei cât şi angajatorului. 4. Din coroborarea textelor de lege invocate urmează să se constate că dreptul intimatei la concediul pentru continuarea studiilor este limitat la 90 zile pentru anul 2007 şi la cel mult 6 luni pentru anul 2008 şi nu aşa cum a dispus instanţa de fond pe durata de 3-5 ani cât vor E.T. de doctorat. Legislaţia privind şi desfăşurarea studiilor universitare de doctorat nu prevede suspendarea contractului individual de muncă pe durata efectuării acestora.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 860/CM din 9 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  171. Recurs. Nulitate
    Conform dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de declarare al recursului este de 10 zile de la comunicare. În sensul dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Cum recursul nu a fost motivat în termen legal, urmează a se constata nulitatea acestuia.
    Sursă: (Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 2250/R din 18 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  172. Perioadă de preaviz. Încetarea contractului de muncă în temeiul art. 55 lit. b). Cauză ilicită. Subvenţia locului de muncă.
    1. Contractul de muncă poate înceta şi înăuntrul termenului de preaviz prin alte modalităţi. Astfel, dacă anterior expirării termenului de preaviz angajatorul se declară în favoarea încetării contractului de muncă, iar salariatul este la rândul lui de acord, contractul individual de muncă va înceta prin acordul părţilor, la data convenită de acestea, conform dispoziţiilor art. 55 lit. b) din Codul muncii nu prin demisie, cum în mod corect a reţinut prima instanţă. 2. Conform art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute se pot revoca prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege (C. civ. 970 şi urm.). Revocarea nu poate avea loc însă dacă se urmăreşte o cauză ilicită. În speţă suntem intr-o astfel de situaţie întrucât reclamanta recurentă a beneficiat de subvenţie de la bugetul asigurărilor sociale pentru şomaj, în baza art. 80 din Legea nr. 76/2002, iar desfacerea contractului de muncă al reclamantei în baza art. 79 din Codul muncii cum se solicită prin acţiune ar duce la exonerarea societăţii recurente de restituirea sumelor primite subvenţie. 3. Chiar dacă societatea nu a cunoscut efectele pe care le produce aplicarea dispoziţiilor art. 55 lit. b) din Codul muncii când şi-a manifestat acordul pentru desfacerea contractului de muncă al reclamantei, acest fapt nu poate constitui temei pentru admiterea cererii întrucât necunoaşterea legii nu poate fi invocată pentru revocarea unei decizii. În aceste condiţii, precizarea recurentelor privind termenul în care se poate face revocarea deciziei este lipsită de relevanţă juridică în cazul de faţă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 116 din 25 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  173. Încadrarea în grupa I de muncă. Înscrierea acestui drept în cartea de muncă
    Prin eliberarea adeverinţei prin care se recunoaşte acordarea grupei I de muncă pârâta nu a făcut şi dovada înscrierii acestui drept în cartea de muncă instanţa va constata că cererea reclamantului este întemeiată.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 363 din 3 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  174. Grupa I de muncă. Restrângerea sistemului probatoriu. Lipsa cerecetării complete a fondului. Casare cu trimitere
    1. Din conţinutul art. 7 din Ordinul nr. 50/1990 rezultă cerinţa imperativă de acordare a grupei de muncă în raport cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă respective. Or, această împrejurare ce se impune a fi dovedită în cauză este un fapt juridic care face admisibilă proba cu martori, printr-o interpretare per a contrario a prevederilor art. 1191 C. civ., întrucât condiţiile restrictive de admisibilitate a probei testimoniale privesc actele juridice. 2. Aşa fiind, neînscrierea grupei de muncă în carnetul de muncă nu are o putere doveditoare absolută, în contextul speţei deduse judecăţii; desfăşurarea unei activităţi în mod permanent într-un loc de muncă, care din punct de vedere a normelor legale se încadrează într-o anumită grupă de muncă putând fi probată cu orice mijloc de probă, inclusiv depoziţii de martori. 3. Restrângerea sistemului probatoriu propus de reclamantă prin cererea introductivă doar la înscrisuri reprezintă o interpretare greşită a normelor procedurale, în condiţiile în care, partea a administrat înscrisuri vizând încadrarea sa în cadrul societăţii intimate, postul ocupat, perioada de timp lucrată, aşa încât prin probe testimoniale se urmărea a-şi complini aceste înscrisuri. De asemenea instanţa de fond în mod greşit nu a făcut referire în cadrul motivării sentinţei la temeiurile pentru care probele depuse de către reclamant au fost înlăturate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 750 din 4 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  175. Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Nulitate
    În cauză sunt incidente prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal”, respectiv termenul de 10 zile de la comunicarea hotărârii prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999, special pentru conflictele de muncă, cum este cazul în speţă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 796 din 22 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  176. Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs.
    Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalului Hunedoara-Secţia de Contencios Administrativ în dosar nr. (...)/2007, reclamantul M.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii H, obligarea acesteia la eliberarea buletinului de calcul al pensiei recalculate conform I. nr. 1550/2004 şi a indemnizaţiei prevăzute de art. 3/1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 şi obligarea la daune morale.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 794 din 22 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  177. Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Plata indemnizaţiei pentru sarcină şi lăuzie, pentru perioada 1.02.2005-31.05.2005. Plata indemnizaţiei lunare pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, pentru perioada 1.06.2006-31
    Potrivit art. 98 alin.1 lit. c) şi d) din Legea nr. 19/2000 asiguraţii sistemului public au dreptul la concediu şi indemnizaţia de maternitate, respectiv la concediu şi indemnizaţie pentru creşterea copilului. Potrivit art. 129 din Legea nr. 19/2000 „în cazul în care angajatorul îşi încetează activitatea (…) drepturile de asigurări sociale prevăzute de art. 98 alin. (1) lit. a), c), d), e) şi f) şi art. 109 alin. (1) lit. c), care s-au născut anterior ivirii acestei situaţii se achită din bugetul asigurărilor sociale de stat de către casele teritoriale de pensii (…)”. În mod corect prima instanţă a reţinut faptul că reclamanta este îndreptăţită potrivit dispoziţiilor din Legea asigurărilor sociale de stat (l. nr. 19/2000) precum şi normelor europene, respectiv Directiva C.E. 76/2007, 92/1985 şi 391/1989 la plata prestaţiilor de asigurării sociale pretinse.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 807 din 22 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  178. Grupe I de lucru. Neacordarea. Stagii de cotizare. Asimilare.
    1. În aplicarea art. 7, conducerea societăţii intimate, în urma negocierii cu sindicatul a clauzelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, a stabilit locurile de muncă cu condiţii deosebite de muncă încadrate în grupele I şi II menţionându-le expres în înscrisurile privind structura locurilor de muncă pe grupă de muncă depuse la dosar, anexe la contractul colectiv de muncă. 2. Ordinul nr. 50/1990 nominalizează persoanele care se încadrează în grupa I de muncă, ceea ce nu este cazul reclamantului care a fost maistru, carnetul de muncă făcând dovada potrivit Decretului nr. 92/1976 încadrării sale în grupa a II-a de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 884 din 9 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  179. Lipsa dovezilor privind încadrarea în muncă a reclamnatului. Inadmisibilitatea probei cu martori în recurs.
    1. Din art. 16 C.M., reiese caracterul consensual al contractului individual de muncă şi faptul că forma scrisă a acestuia este o condiţie ad probationem. Coroborând această dispoziţie legală cu dispoziţiile art. 1191 Codul Civil, rezultă că în cazul în care părţile nu au întocmit un înscris constatator al contractului individual de muncă, dovada acestuia se face prin orice mijloc de probă, inclusiv martori şi prezumţii, dar numai dacă există un început de dovadă scrisă. 2. Nu s-a făcut nicio dovadă că reclamantul ar fi desfăşurat o activitate pentru pârâtă, în perioada solicitată. Împuternicirea nr. 6309/1994 invocată de reclamant a fost înlăturată ca nefăcând dovada că acesta ar fi fost încadrat în muncă şi că ar fi beneficiat de drepturi salariale de la pârâtă; iar alte dovezi nu s-au făcut în cauză. 3. Solicitarea recurentului de administrare a probei cu martori în recurs este inadmisibilă potrivit art. 305 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 880 din 6 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  180. Plata efectivă a drepturilor salariale. Micşorarea cuantumului garanţiei.
    1. Din moment ce societatea recurentă nu a dovedit, în condiţiile legii, plata efectivă a drepturilor salariale ale reclamantului instanţa de fond, faţă de contestarea semnăturilor de către reclamant şi de verificările efectuate, a apreciat în mod corect că se impune obligarea angajatorului la plata salariilor aferente. 2. Din cuprinsul înscrisului depus rezultă că recurenta a achitat reclamantului o parte din garanţia cuvenită reclamantului. Cât priveşte dispoziţia de încasare, pentru restul garanţiei, la care face referire recurenta în motivele de recurs se constată că aceasta nu a depus la dosar un asemenea înscris deşi sarcina probei revine, în conflictele de muncă, angajatorului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 738 din 7 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  181. Grupa a doua de muncă. Eliberarea adeverinţe. Scopul adeverinţelor.
    În condiţiile în care prin eliberarea unei adeverinţe se face o certificare a unor drepturi efectiv încasate şi cum acest drept, la sporul de condiţii vătămătoare, nu a fost niciodată acordat reclamantului în mod corect instanţa de fond a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la emiterea unei adeverinţe prin care să se constate că a beneficiat de sporul pretins.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 273 din 20 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  182. Sediul reclamantului. Instanţă în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul. Noţiune. Excepţia necompetenţei teritoriale de soluţionare a cauzei. Respingere
    1. Potrivit art. 284 alin. (2) Codul Muncii „cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumstanţe reclamantul îşi are domiciliu sau reşedinţa ori, după caz, sediul”. Prin acest text de lege, legiuitorul a stabilit, o competenţă teritorială derogatorie de la dreptul comun, fixând regula potrivit căreia competenţa aparţine instanţei în circumscripţia căreia se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului, ori după caz, sediul acestuia. Această competenţă teritorială este exclusivă, neputând fi înlăturată nici de către părţi, nici de către instanţă. 2. Prin instanţa în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are sediul se înţelege instanţa în raza căreia se află sediul social, iar nu vreunul dintre sediile secundare. 3. Având în vedere faptul că sediul reclamantei este în municipiul Breşov, în mod corect prima instanţă, a invocat din oficiu şi a reţinut competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1005 din 30 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  183. Inspectoratul Teritorial de muncă. Obligaţia înscrierii menţiunilor în carnetul de muncă. Lipsa dovezilor neexecutării contractului individual de muncă.
    1. Executarea unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi împiedicată, anulată sau întârziată într-un mod excesiv, în condiţiile actuale în care administraţia constituie un element al statului de drept, al cărui înţeles se identifică cu acela al unei bune administrări a justiţiei şi că dacă administraţia refuză sau omite să-şi execute obligaţiile, ori întârzie să facă garanţiile de care beneficiază justiţiabilul în timpul, fazei judiciare a procedurii (care include şi faza executării) , îşi pierde însuşi raţiunea de a fi. 2. Nu este întemeiată susţinerea că pe statele înregistrate la recurent de către SC Sistem SRL nu figurează petentul şi că nu se face dovada executării contractului, în condiţiile în care recurentul nu a depus asemenea documente, pentru a se putea reţine culpa exclusivă a societăţii amintite. Chiar dacă, potrivit art. 11 alin. (1) din Decretul nr. 92/1976 privind carnetul de muncă „datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de muncă se înscriu în carnetul de muncă, aşa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unităţi pe baza scriptelor pe care le deţin”, iar dovada executării contractului individual de muncă se face prin prezentarea de către angajator a documentelor de plată a salariilor, se observă că prin sentinţa civilă, pronunţată de Tribunalul Gorj a fost obligat angajatorul la plata contravalorii concediilor medicale şi a drepturilor salariale şi să întocmească şi să înainteze la inspectoratul Teritorial de Muncă S documentaţia necesară efectuării menţiunilor în carnetul de muncă. În speţă, nu rezultă dacă angajatorul nu şi-a îndeplinit aceste obligaţii, iar dispozitivul hotărârii este foarte clar, astfel că nu se poate reţine că nu s-a făcut dovada executării contractului şi cu atât mai mult, hotărârea trebuie pusă în executare atât de recurent, cât şi de angajator.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9162 din 22 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  184. Eliberare adeverinţă privind vechimea în muncă şi veniturile realizate ca muncitor sezonier. Lipsă obiect
    La dosar se află actul din care rezultă că petentul şi-a desfăşurat activitatea la intimată în baza unui contract de colaborare, fiind reţinute şi virate obligaţiile salariale către bugetul de stat. In aceste condiţii, instanţa a apreciat corect că acţiunea a rămas fără obiect, iar criticile invocate nu se pot încadra în cazurile expres şi limitativ prev.de art. 304 C. proc. civ. şi nici nu se constată existenţa unor motive de ordine publică, care potrivit art. 306 C. proc. civ. pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 7579 din 27 august 2008, www.jurisprudenta.org)
  185. Recurs. Decădere ca urmare a depăşirii termenului de motivare
    Conform art. 306 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Termenul de motivare a recursului este unul imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea, iar pe cale de consecinţă, şi imposibilitatea repunerii în termen în condiţiile art. 103 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 2088 din 11 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  186. Obligaţia întocmirii fişei postului. Evaluare profesională. Anularea fişei de apreciere a reclamntei. Plata cheltuielilor de judecată de către recurentă
    1. Nu este întemeiată susţinerea că activitatea desfăşurată de contestatoare fără a avea fişa postului s-ar datora culpei acesteia în condiţile în care recurenta era cea care avea obligaţia să întocmească la timp fişa postului contestatoarei, situaţie în care nu poate invoca propria culpă. 2. Cu privire la unele deficienţe constatate în activitatea contestatoarei prin Raportul de evaluare al Serviciului Judeţean de Ambulanţă M se reţine că prin acesta se fac mai multe recomandări pentru contestatoare şi se sugerează o mai bună colaborare cu organul ierarhic superior. 3. Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale reţinând că recurenta a evaluat activitatea contestatoarei pentru anul 2006, iar raportul cu privire la care se face referire în recurs a fost înregistrat sub nr. 1653/20.03.2007, astfel că nu poate prezenta relevanţă juridică în cauză. Ca atare, modalitatea de evaluare nu a fost justă, iar criteriile astfel invocate de recurentă nu se pot încadra în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ. care să atragă casarea sau modificarea hotărârii.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1089 din 7 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  187. Imposibilitatea administrării probei cu expertiză direct în recurs. Renunţare la judecată. Imposibilitatea redeschiderii dosarului. Excepţia nulităţii recursului invocată de intimată. Respingere
    Prin criticile aduse de recurent, acesta în realitate solicită efectuarea unei expertize, cu toate că potrivit art. 305 C. proc. civ. „În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor”. Cu atât mai mult în baza principiului disponibilităţii, instanţa a luat act în condiţiile art. 247 C. proc. civ. de renunţarea la judecată conform declaraţiei petentului recurent din 25.10.2007, astfel că nu este posibilă redeschiderea dosarului aşa cum solicită acesta.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 797 din 26 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  188. Pensie. Militar. Excepţia necompetenţei teritoriale.
    În funcţie de sediul pârâtei UM şi de obiectul cauzei sunt pe deplin aplicabile dispoziţiile art. 5 C. proc. civ. şi nu actele normative invocate de instanţă, nefiind în prezenţa unui litigiu de asigurări sociale. Ca atare, excepţia necompetenţei teritoriale a fost netemeinic admisă, competenţa aparţinând Tribunalului Harghita.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1173/R din 8 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  189. Cerere privind scoaterea şi înlocuirea cu o altă persoană eligibilă a pârâtului din Serviciul de Sănătate şi Securitate în Muncă, pentru neîndeplinirea de către acesta a cerinţelor legale. Respingere. Lipsa de interes.
    În condiţiile în care desemnarea acestuia s-a făcut prin Decizia, emisă de directorul general al societăţii pârâte, în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că actul menţionat se bucură de prezumţia de legalitate şi, prin urmare, îşi produce efectele. Nefiind desfiinţat actul prin care s-a constituit Comitetul de Securitate şi Sănătate în Muncă, reclamantul nu poate pretinde direct în instanţă înlocuirea unuia dintre membri, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 20 din normele metodologice enunţate, desemnarea lucrătorilor care se vor ocupa de activităţile de prevenire şi protecţie, se face prin decizia angajatorului. Totodata Curtea relevă şi lipsa de interes a reclamantului în promovarea prezentului litigiu, în condiţiile în care, prin înfiinţarea Comitetului de Securitate şi Sănătate în Muncă, societatea pârâtă şi-a îndeplinit obligaţia asumată prin art. 25 alin. (2) din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar reclamantul nu a invocat eventuale prejudicii cauzate prin desemnarea în respectivul comitet a lui Ş.P. şi nici deficienţe în activitatea acestuia, care să afecteze în mod negativ drepturile angajaţilor – membri ai sindicatului reclamant.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1055/R din 17 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  190. Lipsa calităţii procesuale pasive a asociatului/acţionarului. Cerere eliberare carnet de muncă cu toate înscrierile la zi. Admitere în parte. Neacordarea daunelor moteriale şi morale.
    1. Prima instanţă a reţinut în mod corect lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului, deoarece acesta, în calitate de asociat sau acţionar la societăţile comerciale chemate în judecată, nu a putut încheia raporturi de muncă cu reclamantul în nume propriu, ci, eventual ca reprezentant al respectivelor societăţi. 2. În ceea ce priveşte cererea de introducere în cauză a pârâtei Editura O., tribunalul a reţinut în mod justificat inadmisibilitatea acesteia, respingând-o ca atare prin încheierea din 13 iunie 2007, deoarece, astfel cum rezultă din adresa nr. 9955/06.06.2007, emisă de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Harghita, o astfel de societate nu a fost identificată în evidenţe. 3. Sunt nefondate susţinerile privitoare la dovedirea pretenţiilor materiale şi morale formulate în cauză, deoarece astfel cum a reţinut şi prima instanţă, salariul reprezintă – conform prevederilor art. 154 din Codul Muncii – contraprestaţia muncii depuse de salariat. Or, reclamantul nu a făcut dovada existenţei raporturilor sale de muncă cu societăţile chemate în judecată. Prin urmare nu poate pretinde nici plata salariului şi a contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1203/R din 10 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  191. Casare cu trimitere. Incidenţa art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
    Instanţa de rejudecare nu numai că nu s-a conformat deciziei de casare, dar nici nu s-a preocupat de a da eficienţă principiului rolului activ consacrat de 129 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 121/R din 5 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  192. Recurs. Nemotivare. Nulitatea recursului
    Potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ. „recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”. Potrivit dispoziţiilor art. 306 C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal.
    Sursă: (Curtea de Apel Constanţa, Secţia Civilă, pentru Cauze cu Minori şi de Familie precum şi pentru Cauze privind Conflice de Munca şi Asigurari Sociale, Decizia civilă nr. 16/CM din 15 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  193. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului cu 5% pe o perioadă de o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 284 din 4 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  194. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de reducere cu 5% a salariului pe o perioadă de 1 lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 281 din 4 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  195. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului de bază cu 5% pe o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 268 din 1 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  196. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului de bază cu 5% pe o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 225 din 29 Ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  197. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului de bază cu 5% pe o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 334 din 8 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  198. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului cu 5% pe o perioadă de o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 429 din 13 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  199. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a dispoziţiei de reducere a salariului cu 5% pe o perioadă de o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare. Fiind încălcate aceste dispoziţii legale imperative, instanţa a soluţionat cauza în temeiul acestei excepţii şi această situaţie face ca fondul cauzei să nu mai poată fi cercetat de către instanţă, astfel că nu este întemeiată critica sub acest aspect.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 431 din 13 Februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  200. Recurs. Tardivitatea recursului
    Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Iaşi, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 806 din 28 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  201. Excepţia de tardivitate a motivării contestaţiei de către intimatul-contestator. Respingere. Nulitatea absolută a deciziei de reducere a salariului de baza cu 10% pe o luna.
    1. În ceea ce priveşte excepţia de tardivitate a motivării contestaţiei de către intimatul-contestator, dispoziţiile art. 268 alin. (3)-(5) Codul Muncii instituie o procedură derogatorie de contestare a deciziei de sancţionare disciplinară. În absenţa unor norme exprese, după cum recunoaşte chiar recurenta-intimată, nu apare ca fiind nulă absolut contestaţia formulată de intimatul-contestator. 2. Desfiinţarea deciziei de sancţionare a intervenit pentru o cauză de nulitate absolută, iar regimul juridic al acesteia presupune posibilitatea invocării oricând şi de oricine, chiar de instanţa din oficiu, excepţia fiind pusă în discuţia părţilor după cum s-a şi consemnat în încheierea de dezbateri. Nu se poate nici reţine că sentinţa comunicată părţii este lipsită de efecte juridice, o astfel de comunicare fiind prevăzută pentru a face posibilă cunoaşterea sa în vederea exercitării căii de atac, ceea ce s-a şi realizat.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 850/R din 8 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  202. Litigii de muncă. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea absolută a deciziei de sancţionare disciplinară cu reducerea salariului cu 5% pe o perioada de o lună
    Instanţa a făcut o interpretare şi aplicare corectă a prevederilor legale şi a apreciat judicios că nu au fost respectate prevăzută art. 268 Codul Muncii, nefiind descrisă fapta care constituie abatere disciplinară, prevederile din regulamentul intern, statutul de personal sau contractul colectiv de muncă care au fost încălcate şi nici motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei în timpul cercetării disciplinare.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 2002 din 8 Aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  203. Recurs. Tardivitate
    În condiţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de munca „Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1095 din 7 Martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  204. Referent. Funcţionar public. Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară. Delegarea de competenţă privind cercetarea prealabilă a abaterii disciplinare. Competenţa instanţei de contencios administrativ. Casare cu trimitere
    Acţiunea pendinte a fost înregistrată la Tribunalul C.-S. la data de 18.07.2007 şi are ca obiect contestarea unei decizii de sancţionare disciplinară, astfel încât erau incidente dispoziţiile art. 911 din Legea nr. 188/1999 privitoare la competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea litigiului. În speţă, cauza a fost soluţionată în primă instanţă de un complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale din cadrul Tribunalului C.-S., cu încălcarea prevederilor art. 911 din Legea nr. 188/1999.
    Sursă: (Curtea de Apel Timişoara, Secţia Litigii de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 410 din 11 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  205. Rreducerea salariului cu 10%
    În ceea ce priveşte motivul de recurs invocat de unitate, Curtea constată că acesta este nefondat întrucât instanţa de fond, dimpotrivă, respingând excepţia nulităţii deciziei de sancţionare invocată chiar de contestator în pledoaria finală, a analizat contestaţia pe fond. Sub acest aspect, Curtea reţine că recurenta s-a aflat în eroare în ceea ce priveşte motivarea instanţei de fond şi, respectiv, la formularea motivelor de recurs. Astfel, din analiza hotărârii recurate rezultă că instanţa de fond a pronunţat hotărârea în urma unui proces evaluator al probatoriului administrat în cauză, constatând în final că, motivele invocate de contestator pe fondul cauzei sunt întemeiate, admiţând contestaţia formulată şi anulând decizia de sancţionare.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9518 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  206. Reducerea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.
    1. Potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Asemenea dispoziţii instituie pentru instanţă obligaţia de a se referi în motivare la toate capetele de cerere formulate, mijloacele de probă administrate în cauză şi la considerentele pentru care nu s-au respins cererile părţilor. Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, simplă, precisă, concisă şi fermă, într-un cuvânt să aibă putere de convingere şi să ofere o înlănţuire la propriu a faptelor şi regulilor de drept pe baza cărora s-a ajuns la concluzia pronunţată în dispozitiv. 2. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului obligă tribunalele să-şi motiveze hotărârea lor, dar această obligaţie nu trebuie înţeleasă în sensul că trebuie să răspundă în mod deliberat la fiecare argument al părţilor procesului. Curtea a subliniat că pentru îndeplinirea misiunilor „naturale” de a tranşa un litigiu, tribunalele au nevoie să obţină cooperarea părţilor în măsura posibilului sunt ţinute să-şi exprime pretenţiile şi argumentele în mod clar, neambiguu şi rezumabil structurat. 3. Din moment ce art. 6 obligă jurisdicţiile să-şi motiveze deciziile dar nu şi la a răspunde la fiecare argument adresat de părţi, Curtea a considerat că prin faptul că nu a răspuns la un simplu argument care nici nu a influenţat soluţia litigiului, instanţa raţională nu a adoptat o decizie nemotivată.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 220/R din 7 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)
  207. Nulitatea absolută. Reducerea salariului de bază cu 10% pe o lună
    1. Nulitatea prev. de art. 268 alin. (2) Codul Muncii are caracterul unei nulităţi exprese, fiind prevăzută anume de lege. În cazul nulităţii exprese, legea instituie o prezumţie jus tantum de vătămare astfel încât beneficiarul prezumţiei nu trebuie să dovedească faptul vătămării ei doar neobservarea formelor legale. Caracterul normei legale este imperativ iar încălcarea atrage indubitabil sancţiunea nulităţii absolute. 2. Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului şi verificarea susţinerilor sale înainte de a i se aplica sancţiunea disciplinară, constituie o condiţie esenţială a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerinţa legii a fost satisfăcută. 3. Prevederea legală are caracterul unei măsuri de protecţie, în scopul de a preveni aplicarea unor sancţiuni disciplinare nejustificate. Punctul de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea în scris a salariatului de persoană împuternicită de către angajator să realizeze această operaţiune, precizându-se data, ora şi locul întrevederii [art. 267 alin. (2) din Codul muncii].3. Întrucât prima instanţă a respins ca nefondată această excepţie şi având caracter absolut a fost invocată de către instanţa de recurs în baza dispoziţiile art. 306 alin. (2) şi art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Faţă de această situaţie este inutilă cercetarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei sub aspectul temeiniciei şi legalităţii hotărârii instanţei de fond, întrucât primează verificarea condiţiilor de formă şi legalitatea deciziei de sancţionare. Şi sub acest aspect, decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută contrar susţinerilor recurentei, fiind incident motivul de recurs prev.de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 4. Înainte de a analiza fondul cauzei sub aspectul vinovăţiei sau nevinovăţiei intimatului contestator şi implicit a legalităţii şi temeiniciei deciziei de sancţionare alocate, instanţa are obligaţia de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele a căror omisiune este sancţionată de legiuitor cu nulitatea absolută, potrivit art. 268 alin. (2) Codul Muncii. Textul menţionat la litera a) prevede sub sancţiunea nulităţii absolute, că în decizie se cuprinde în mod obligatoriu descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară pentru a putea fi legală. Privind această menţiune, în decizie trebuie descrisă în mod concret fapta pentru care a fost aplicată sancţiunea disciplinară. 5. Astfel, descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară presupune menţionarea aspectelor care o individualizează şi anume data la care a fost săvârşită pentru a se putea verifica dacă sancţiunea a fost aplicată în termenul prev.de art. 268 alin. (1) Codul Muncii, şi modalitatea în care s-a comis, în raport de care să-şi poată verifica temeinicia celor reţinute în sarcina contestatorului.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 170/R din 17 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  208. Personal silvic. Contestaţie decizie de sancţionare. Declinarea de competenţă către Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal
    1. Având în vedere prev. Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, art. 58 alin. (1) din Statut, acesta stabileşte că membrilor corpului silvic le este aplicabilă această lege, deci şi reclamantului. 2. Faţă de această prevedere în mod corect instanţa de fond a dispus scoaterea cauzei de pe rolul Secţiei civile a Tribunalului Mureş şi înaintarea dosarului spre soluţionare Secţiei Contencios Administrativ şi Fiscal al Tribunalului Mureş.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1723/R din 18 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  209. Regim de muncă în turnus. Garantarea dreptului la odihnă. Timp de muncă.
    1. Termenul de „regim de muncă în turnus” este cu alte cuvinte, „sistemul de muncă al personalului de locomotivă şi de tren”, prin care este consfinţit „programul de circulaţie a trenurilor cu asigurarea exactă a normelor lunare de lucru” 2. Faţă de aceste dispoziţii expres prevăzute în Contractul colectiv de muncă şi anume în: art. 50 alin. 4, art. 48 pct. 5 şi art. 6, pârâta nu justifică o „situaţie specială”, pentru sancţionarea disciplinară a reclamantului, deoarece conform prevederilor art. 138 Codul Muncii şi „timpul de odihnă” este garantat de Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1627/R din 28 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  210. Raporturi de muncă cooperatiste. Avertisment scris. Excepţia necompetenţei materiale. Respingere. Nulitatea absolută a deciziei de sancţionare cu
    1. Nu este justificată critica vizând modalitatea de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei necompetenţei materiale invocată de către pârâtă, teoria juridică statuând în această materie că, în pofida deosebirilor existente între raporturile juridice de muncă şi cele cooperatiste, între acestea există şi puternice asemănări, ambele constituind principalele forme ale raporturilor juridice tipice de muncă. 2. În cauză au fost încălcate prevederile imperative ale art. 268 alin. (2) lit. a), b) şi f) Codul Muncii, care atrag sancţiunea nulităţii absolute a deciziei de sancţionare şi fac de prisos examinarea criticilor vizând întrunirea în conţinutul faptei imputate reclamantei a cerinţelor prevăzute de art. 263 Codul Muncii, privind abaterea disciplinară.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1334/R din 16 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  211. Excepţia de neexecutare a contractului. Admitere. Anularea deciziei de sancţionare cu concediere. Imposibilitatea aplicării compensaţiei legale.
    1. Angajatorul nu şi-a îndeplinit o obligaţie asumată prin contract, aceea de plată integrală a drepturilor salariale. În această situaţie, reclamantul în mod întemeiat a invocat excepţia de neexecutare a contractului şi nu s-a prezentat la locul de muncă. 2. Pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere iar invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi. Raportat la aceste împrejurări, prima instanţă în mod corect a reţinut, că fapta salariatului nu constituie abatere disciplinară în sensul art. 263 alin. (2) Codul Muncii iar măsura de concediere pe motive disciplinare a reclamantului este nelegală. 3. Referitor la compensaţia legală reglementată de art. 1144 C. civ. trebuie menţionat că în dreptul muncii pentru ca obligaţia angajatului să fie certă, lichidă şi exigibilă, trebuie să existe titlu executoriu, respectiv hotărâre judecătorească, raportat la prevederile art. 164 alin. (2) şi art. 270-275 Codul Muncii. Decizia de imputare nu mai este reglementată de noul cod al muncii, astfel încât decizia nr. 51 din 15 martie 2007 nu are nicio valoare juridică. 4. Contractul de muncă este înţelegerea încheiată în scris între o persoană fizică, pe de o parte, şi un patron, pe de altă parte, prin care prima se obligă a presta munca prevăzută în contract, iar secunda să-i asigure persoanei încadrate condiţii corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activităţii, deplina protecţie şi securitate a muncii şi să o remunereze în raport cu munca prestată potrivit clauzelor contractului. 5. Contractul individual de muncă deci este un act juridic, sinalagmatic, întrucât dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi, cauza obligaţiei uneia dintre ele constituind-o executarea obligaţiei celeilalte. Iar potrivit art. 156 Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1152/R din 4 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  212. Excepţia de neexecutare a contractului. Condiţii. Admitere. Concediere disciplinară. Anulare. Compensaţie legală. Imposibilitatea aplicării.
    1. Excepţia de neexecutare a contractului este un mijloc de apărare aflat la dispoziţia uneia dintre părţile contractului sinalagmatic, în cazul în care i se pretinde executarea obligaţiei ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-şi execute propriile obligaţii. În cauză au fost întrunite toate condiţiile pentru invocarea excepţiei de neexecutare a contractului: obligaţiile reciproce ale părţilor au avut temeiul în acelaşi contract; din partea celuilalt contractant-angajatorul a existat o neexecutare, suficient de importantă a contractului; neexecutarea nu s-a datorat faptei însăşi a celui care a invocat excepţia, obligaţiile de plată referindu-se la perioada anterioare; părţile nu au convenit un termen de executare a uneia dintre obligaţiile reciproce. Pentru invocarea excepţiei de neexecutare nu se cere ca debitorul să fi fost pus în întârziere iar invocarea excepţiei de neexecutare are loc direct între părţi. 2. Prima instanţă în mod corect a reţinut, că fapta salariatului nu constituie abatere disciplinară în sensul art. 263 alin. (2) Codul Muncii iar măsura de concediere pe motive disciplinare a reclamantului este nelegală. 3. Referitor la compensaţia legală reglementată de art. 1144 C. civ. trebuie menţionat că în dreptul muncii pentru ca obligaţia angajatului să fie certă, lichidă şi exigibilă, trebuie să existe titlu executoriu, respectiv hotărâre judecătorească, raportat la prevederile art. 164 alin. (2) şi art. 270-275 Codul Muncii. Decizia de imputare nu mai este reglementată de noul cod al muncii, astfel încât decizia nr. 51 din 15 martie 2007 nu are nicio valoare juridică. Contractul de muncă este înţelegerea încheiată în scris între o persoană fizică, pe de o parte, şi un patron, pe de altă parte, prin care prima se obligă a presta munca prevăzută în contract, iar secunda să-i asigure persoanei încadrate condiţii corespunzătoare pentru buna desfăşurare a activităţii, deplina protecţie şi securitate a muncii şi să o remunereze în raport cu munca prestată potrivit clauzelor contractului. 4. Contractul individual de muncă deci este un act juridic, sinalagmatic, întrucât dă naştere la drepturi şi obligaţii reciproce între părţi, cauza obligaţiei uneia dintre ele constituind-o executarea obligaţiei celeilalte. Iar potrivit art. 156 Codul Muncii salariile se plătesc înaintea oricăror obligaţii băneşti ale angajatorilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1154/R (1154) din 4 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  213. Legalitatea deciziilor de sancţionare. Soluţionarea cauzei doar pe excepţie. Casare cu trimitere
    1. Toate cele trei decizii de sancţionare care fac obiectul contestaţiei de faţă, cuprind elementele obligatorii prevăzute de legiuitor atât în ce priveşte descrierea faptelor cu suficientă claritate, precum şi precizarea prevederilor încălcate de salariata în cauză. 2. Soluţionarea cauzei de faţă, doar pe excepţia nulităţii deciziilor, greşit reţinută de prima instanţă, echivalează cu necercetarea fondului, cea ce justifică admiterea recursului ca fondat şi atrage potrivit art. 312 alin. cu aplicarea art. 81 din Legea nr. 168/1999, în sensul Deciziei nr. XXI/ 12.06.2006, pronunţate de Î.C.C.J, Secţiile Unite, în dosar nr. 9/2006, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei la prima instanţă, pentru judecarea fondului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 688 din 16 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  214. Contestaţie decizie de sancţionare. Nesemnarea încheierii de amânare a pronunţării. Casare cu trimitere
    1. Potrivit art. 147 C. proc. civ. dezbaterile urmate în şedinţă se vor trece în încheierea de şedinţă, care va fi semnată de judecători şi grefier. Nesemnarea încheierii de amânare a pronunţării, ce face parte integrantă din hotărârea prin care se pune capăt litigiului, constituie o nulitate ce rezultă din încălcarea dispoziţiei imperative înscrise în textul de lege suscitat şi duce la anularea hotărârii, deoarece lipsa ei face imposibilă exercitarea controlului judiciar, existând o incertitudine cu privire la componenţa completului. 2. Dat fiind caracterul absolut al normei care reglementează semnarea încheierii de şedinţă de către membrii completului, nerespectarea acesteia constituie un motiv de ordine publică ce se impune a fi invocat din oficiu şi analizat cu prioritate potrivit art. 306. alin. (2) cu aplicarea art. 137 C. proc. civ., admiterea acestuia făcând de prisos analiza celorlalte aspecte de fond invocate de recurente.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 828 din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  215. Contestaţie decizie de sancţionare. Recurs. Nulitatea recursului. Nemotivarea în termen.
    Potrivit art. 302 indice 1 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. La art. 303 C. proc. civ. se menţionează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen care este potrivit art. 301 C. proc. civ., de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Nedepunerea motivelor de recurs în termenul prevăzut de lege este sancţionată, potrivit art. 306, alin. (1) C. proc. civ., cu nulitatea recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 740 din 1 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  216. Recurs. Lipsa motivării în termen. Nulitate
    Conform dispoziţiile art. 303 alin. (1) din C. proc. civ. recursul se motivează odată cu cererea de recurs sau înlăuntrul declaraţiei de recurs, lucru pe care recurentul nu l-a realizat.
    Sursă: (Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 134/M din 6 februarie 2008, www.jurisprudenta.org
  217. Răspundere patrimonială. COndiţii.
    1. Nu sunt îndeplinite condiţiile antrenării răspunderii patrimoniale a pârâtei prevăzute de art. 270 Codul Muncii, deoarece pârâta nu a produs o pagubă materială angajatorului din vina şi în legătură cu munca sa. Că, pârâta în calitate de administrator al imobilelor proprietatea membrilor asociaţiei nr. 22 U., şi-a procurat cartele telefonice, din banii asociaţiei, pentru a ţine legătura permanentă cu furnizorii de servicii, cu firmele care au executat lucrări şi cu Primăria municipiului Dr. Tr. S, în condiţiile în care la sediul asociaţiei nu exista instalat un post telefonic fix şi că deşi nu există o aprobare scrisă pentru procurarea acestor cartele, Consiliul de Administraţie al Asociaţiei de Proprietari a fost de acord cu procurarea cartelelor telefonice şi a aprobat listele lunare de repartizare şi a acestor cheltuieli pe membrii asociaţiei. 2. Nu este întemeiată susţinerea care se referă la faptul că procesul verbal a fost semnat de cei 5 membrii prezenţi, în condiţiile în care la ultima pagină s-au făcut obiecţiuni, în sensul că nu se va întocmi referat de imputaţie şi apar numai 3 semnături. Nu prezintă relevanţă juridică situaţia care rezultă din procesul verbal al comisiei de cenzori din 3 septembrie 2007, prin care se propun măsuri asupra unor nereguli constatate în condiţiile în care instanţa a reţinut judicios că nu s-a creat un prejudiciu în patrimoniul asociaţiei, convorbirile telefonice fiind efectuate în interesul acesteia şi cu atât mai mult sumele au fost repartizate pe cheltuieli comune şi recuperate integral. În cauză, se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 270 Codul Muncii, sentinţa pronunţată fiind legală şi temeinică.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 8925 din 15 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  218. Medic rezident. Act aditional. Excepţia nulităţii recursului. Greşita aplicare a dispoziţiilor legii de către instanţa de fond. Tardivitatea completării motivelor de recurs.
    1. Obligaţia asumată prin actul adiţional încheiat s-a făcut în conformitate cu dispoziţiile art. 3 alin. (3) O.U.G. nr. 58/2000 care prevede că obligaţia de plată se stabileşte în funcţie de salariul mediu pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din vina rezidentului, astfel, apreciem că singura valoare ce trebuie luată în considerare este cea indicată de Institutul Naţional de Statistică. 2. Legea nr. 605/2001 care a respins O.U.G. nr. 259/2000 şi nr. 58/2000, aşa cum susţine recurenta prin apărător, a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 713/08.11.2001. La data emiterii actului adiţional, respectiv 29.01.2001, pârâta a respectat întocmai prevederile O.U.G. nr. 259/2000 în vigoare la acel moment.Conform principiului de bază al dreptului civil legea nu retroactivează şi nu se aplică în situaţii anterioare intrării ei în vigoare.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 748/R din 5 (3) noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  219. Nemotivarea unui punct de vedere. Lipsa cercetării fondului. Casare cu trimitere.
    1. Instanţa nu a arătat în considerentele sentinţei recurate nici motivele pentru care a înlăturat propunerile experţilor referitoare la recuperarea unor sume (din totalul prejudiciului) de la organele colective de conducere şi control ale asociaţiei, deşi respectivele propuneri erau argumentate, iar concluziile au fost însuşite de părţi şi de instanţă. 2. În literatura de specialitate, ca şi în practica instanţelor, s-a stabilit că nemotivarea unui punct de vedere, echivalează cu necercetarea (nesoluţionarea) pe fond, iar cum, în prezenta cauză instanţa nu a motivat opţiunea pentru concluziile expertizei efectuate de E.N. în detrimentul celei efectuate de E.M. şi nici înlăturarea propunerii de recuperare a unei părţi din prejudiciu de la membrii organului de conducere (control) colectiv, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1485/R din 21 august 2008, www.jurisprudenta.org)
  220. Apel. Recalificare. Recurs. Nulitatea recursului
    1. Hotărârile pronunţate de instanţe în conflictele de muncă sunt definitive aşa cum prevede art. 79 din Legea nr. 168/1999, art. 289 Codul Muncii, în consecinţă, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, conform art. 299 C. proc. civ. 2. Calea de atac formulată de pârât împotriva sentinţei civile nr. 503/2008, deşi intitulată „apel”, urmează a fi considerată recurs, în conformitate cu prevederile legale indicate anterior. 3. Art. 80 din Legea nr. 169/1999 a prevăzut un termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii pentru formularea recursului în cauzele având ca obiect conflicte de muncă. Sub acest aspect, pârâtul s-a conformat dispoziţiilor imperative ale legii, sentinţa fiind comunicată la 15 mai 2008 cum rezultă din dovada existentă la fila 86 în dosarul de fond, iar recursul s-a înregistrat la data de 23 mai 2008 la Tribunalul Harghita. În conformitate cu prevederile art. 303 C. proc. civ. recurentul avea obligaţia să motiveze calea de atac în cuprinsul cererii sau înăuntrul termenului de recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1137/R din 1 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  221. Răspundere partimonială. Neîntrunirea condiţiilor. Fapta ilicita. Vinovăţia părţilor.
    1. Într-adevăr, pe de o parte, art. 270 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 referindu-se la răspunderea reparatorie patrimonială a salariaţilor „pentru pagube materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor”, are în vedere fapta ilicită a salariatului, săvârşită cu vinovăţie, existenţa unui prejudiciu şi raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. 2. Condiţia angajării răspunderii patrimoniale a angajatului, în sensul art. 270 din Codul Muncii, este ca salariatul, prin fapta sa ilicită, săvârşită cu vinovăţie, să cauzeze un prejudiciu angajatorului. 3. Din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine fapta ilicită şi vinovăţia pârâţilor precum şi existenţa prejudiciului. Având în vedere că nu s-a predat gestiunea către pârâţi şi nu s-a efectuat un inventar complet la toate magazinele societăţii, nu se poate atrage răspunderea patrimonială a pârâţilor în sensul art. 24 din Legea nr. 22/1969 şi art. 270 Codul Muncii, prejudiciul nefiind cert. Acestea având prioritate, celelalte motive de recurs nu se impun a fi analizate.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 952/R din 30 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  222. Răspundere patrimonială. Condiţii.
    1. Condiţia esenţială care trebuie îndeplinită în vederea angajării răspunderii materiale a salariatului este cauzarea unui prejudiciu material angajatorului. Or, în cauza dedusă judecăţii nu este întrunită această cerinţă, reclamanta necombătând prin alte probe rezultatele expertizei tehnice efectuate în primă instanţă, neformulând, de altfel, nici puncte de întrebare pentru expert, lucrarea fiind întocmită pe baza obiectivelor propuse de către pârâţi. În aceste condiţii, contestarea perioadei de referinţă avută în vedere de către expert este atât nefondată, cât şi lipsită de relevanţă în speţă, deoarece, nefiind identificate lipsuri în gestiune în perioada 20 mai-11 august 2005, este evident că acestea nu se regăsesc nici în perioada 10-11 august 2005. 2. În ceea ce priveşte obiecţiunile formulate de reclamantă, faţă de concluziile expertizei, se constată că acestea au primit o soluţionare punctuală din partea expertului, iar după comunicarea răspunsului la întrebările formulate, reclamanta nu a insistat în efectuarea unei contraexpertize, singura probă în măsură a combate, eventual, constatările celei dintâi. Cât despre critica vizând pretinsa neîndeplinire corespunzătoare de către pârâţi a sarcinilor prevăzute în fişa postului, Curtea reţine că acestea sunt împrejurări de natură a atrage răspunderea disciplinară a salariatului, şi nicidecum răspunderea materială – obiect al prezentei judecăţi.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 91/R din 22 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  223. Acţiunea în răspundere patrimonială. Respingere
    Concluzia instanţei de fond este conformă cu probatoriul administrat în cauză, prejudiciul încercat de reclamantă nedatorându-se culpei pârâţilor, ci este rezultatul modului defectuos de organizare a activităţii de către reclamantă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 503 din 8 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  224. Plata cheltuielilor de formare profesională. Formare profesională mai mică de 6 de zile. Nescoaterea din producţie. Nemotivarea recursului. Nulitate
    1. Potrivit art. 303 C. proc. civ., recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În materia conflictelor de muncă cum este cauza de faţă, dispoziţiile art. 80 din Legea nr. 168/1999 prevăd cu titlu special termen de recurs de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţată de instanţa de fond. 2. Depunerea motivelor de recurs de către recurentul-pârât la data de 10.09.2008 apare ca fiind îndeplinită peste termenul prevăzut de lege în mod imperativ, fapt ce atrage neluarea lor în considerare deoarece neîndeplinirea unui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
    Sursă: (Curtea de Apel Galaţi, Secţia privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 570/R din 15 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  225. Răspundere patrimonială. Lipsa condiţiilor antrenării răspunderii patrimoniale a angajaţilor. Consecinţe.
    Cum reclamanta nu a combătut, prin administrarea unei probe ştiinţifice similare, concluziile expertizelor tehnice efectuate în cauză, hotărârea primei instanţe răspunde exigenţelor de legalitate pretinse de dispoziţiile art. 270 alin. (1) Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1524/R din 5 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  226. Lipsa administrării complete a probatoriului. Casare cu trimitere.
    1. În faţa primei instanţe pârâta a contestat pretenţiile reclamantului şi faţă de motivele invocate în cererea de recurs, instanţa apreciază că se impune completarea probatoriului administrat. 2. Astfel, se vor face verificări suplimentare, prin orice mijloace de probă, pentru a se stabili dacă a intervenit un acord de voinţă între părţi în sensul stipulat, dacă actul a fost încheiat de reprezentantul legal al societăţii la data respectivă. De asemenea, se va verifica dacă în perioada menţionată s-a realizat targetul în proporţie de 100% de către reclamant şi se va determina cadrul procesual sub aspectul părţilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1044/R din 13 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  227. Despăgubire. Recurs. Nulitate
    Termenul de recurs este de 15 zile potrivit art. 301 C. proc. civ. şi curge de la comunicarea hotărârii. La art. 303 C. proc. civ. se menţionează că recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Motivarea recursului s-a făcut cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de legiuitor, sancţiunea ce intervine în această situaţie fiind constatarea nulităţii recursului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 813 din 25 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  228. Neantrenarea raspunderii materiale a salariatului în cea ce priveşte plata contravalorii lucrărilor de reparaţii. Plata parţială a despăgubirilor ca urmare a încasării necuvenite.
    1. Din analiza prevederilor acestei norme legale, rezultă că pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a salariatului, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, a celui care a produs paguba, fapta ilicită şi personală a salariatului, săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului. 2. În cauza de natură penală s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, faptul că inculpatul a înştiinţat societatea angajatoare despre împrejurarea că autotrenul a fost depistat cu defecţiuni la sistemul de frânare şi că se află în service pentru reparaţii, astfel că sub acest aspect nu poate fi reţinută nicio vinovăţie din partea pârâtului. Prin urmare, instanţa de fond a constatat corect că, din punct de vedere al contravalorii lucrărilor de reparaţii, pârâtului nu i poate reţine vreo culpă şi că, sub acest aspect, nu poate fi antrenată răspunderea sa materială.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 756 din 8 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  229. Răspundere patrimonială. Legătura de cauzalitate. Jocuri de noroc. Plata despăgubirilor către societatea angajatoare prejudiciată prin nerespectarea obligaţiilor angajatului asumate prin fişa postului
    1. Pe fondul nerespectării obligaţiilor asumate prin fişa postului, sunt lipsite de relevanţă susţinerile pârâtului în sensul că prejudiciul a fost creat exclusiv de clientul menţionat, situaţie care ar fi putut fi înlăturată dacă localul în care îşi desfăşura activitatea ar fi beneficiat de personal de pază şi ordine. 2. Contrar susţinerilor pârâtului, există o evidentă legătură de cauzalitate între prejudiciul în discuţie şi culpa sa, constând în nerespectarea obligaţiilor asumate prin fişa postului. Drept urmare, făcând o corectă aplicare a prevederilor art. 270 alin. (1) Codul muncii, instanţa de fond a admis acţiunea formulată de societatea reclamantă, obligându-l pe pârât la restituirea sumei cu care a prejudiciat-o. 3. În condiţiile existenţei culpei exclusive a pârâtului, instanţa de fond nu avea obligaţia să se pronunţe cu privire la prevederile art. 270 alin. (2) Codul muncii, prevederi pe care pârâtul nici nu a făcut dovada că le-ar fi invocat şi, chiar dacă ar fi făcut-o, nu sunt aplicabile în cauză.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 548 din 15 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  230. Sarcina probei. Neacordarea plăţii contravalorii francizei. Răspundere patrimonială. Pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate.
    1. Potrivit art. 287 Codul muncii, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfăţişare. În speţă, reclamanta a depus la dosar înscrisuri doveditoare privind contravaloarea reparaţiilor necesare la autocar şi calitatea de salariat a pârâtului, raportul de accident semnat de un reprezentant al societăţii şi adeverinţa de constatare a accidentului, întocmită la data producerii acestuia de Poliţia B. Budapesta. În adeverinţa mai sus menţionată sunt arătate de organele de poliţie, părţile avariate ale autocarului cu precizarea că serveşte la trecerea graniţei statului şi nu poate fi folosită ca dovadă de accident. 2. Având în vedere împrejurările în care s-a produs accidentul rutier care a determinat avarierea autoturismului, în mod justificat instanţa a reţinut că a fost determinat de forţă majoră şi lipsa vinovăţiei pentru că indiferent de manevra pe care ar fi făcut-o pârâtul, autocarul ar fi fost avariat datorită situaţiei invincibile create de conducătorul autoturismului Renault prin manevra imprudentă de depăşire. În aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 270 alin. (2) Codul Muncii potrivit cărora salariaţii nu răspund de pagubele provocate de forţa majoră sau de alte cauze neprevăzute şi care nu puteau fi înlăturate, în temeiul cărora a fost respinsă acţiunea.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 527 (3224) din 12 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  231. Răspundere patrimonială. Recurs. Tardivitate
    1. Potrivit art. 301 C. proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” În cazul conflictelor de muncă legiuitorul a prevăzut un termen special de 10 zile de la comunicarea hotărârii – art. 79 alin. (2) din Legea nr. 168/1999. Potrivit art. 103 alin. (1) C. proc. civ. „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.” 2. Faptul că recurentul a fost plecat din ţară nu poate constitui o împrejurare mai presus de voinţa sa deoarece hotărârea a fost comunicată părţii la domiciliul indicat de ea în cererea de amânare a cauzei în vederea angajării unui avocat depusă în faţa primei instanţe. Din această cerere reiese faptul că recurentul a avut cunoştinţă de proces, contrazicând astfel susţinerile sale prin recursul de faţă, iar obligaţia de aducerea la cunoştinţa instanţei a schimbării domiciliului sau reşedinţei pe parcursul procesului îi revenea potrivit art. 98 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 711 din 23 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  232. Despăgubire. Neacordarea contravalorii biletului staţiune pentru tratament
    1. Texte de lege aplicabile reglementează vocaţia persoanelor vizate de legiuitor la acordarea unui bilet de tratament, dar această vocaţie nu constituie un drept în sine, care să justifice acordarea de desdăunării în situaţia în care, nu a fost acordată. 2. Reclamantul nu a făcut dovada că a suferit un prejudiciu efectiv, în timp ce pârâta a dovedit că prin faxul din data de 12.09.2007 reclamantul şi-a manifestat expres intenţia de a-i fi restituit dosarul cu motivaţia că nu poate pleca în staţiune şi nu a revenit cu o altă cerere în sensul acordării unui alt bilet într-o altă perioadă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 1002 din 30 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  233. Modificare unilaterală contract de muncă. Recurs. Tardivitatea recursului
    Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs împotriva hotărârilor pronunţate în aceste conflicte este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
    Sursă: (Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 595/R-CM din 7 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  234. Lector universitar. Termen de contestare a deciziei. Excepţia tardivităţii acţiunii. Admitere
    Tribunalul a reţinut în mod corect, cu referire la probele dosarului şi dispoziţiile art. 283 lit. a) Codul Muncii, că acţiunea a fost introdusă peste termenul legal de 30 zile de la data comunicării decizie contestate, aţa încât este tardivă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 1162 din 11 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  235. Reducerea timpului de lucru de la 8 ore la 6 ore zilnic fără a avea acordul salariatului. Nelegalitate. Plata diferenţei.
    1. Prin decizia unilaterală emisă în mod nelegal de unitate reclamanta a fost împiedecată să desfăşoare un program de muncă de 8 ore şi să primească o salarizare corespunzătoare acestui program. Singura modalitate de recuperare a prejudiciului astfel suferit de reclamantă este aceea de obligare a unităţii la plata diferenţei de salariu pentru cele 2 ore zilnic pentru care aceasta nu a putut presta activitate. 2. Potrivit dispoziţiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 termenul de recurs în materia litigiilor de muncă este de 10 zile de la data comunicării hotărârii judecătoreşti de către instanţa de fond. 3. Pârâta a operat o modificare unilaterală a contractului individual de muncă sub aspectul timpului de muncă reducându-l de la 8 ore la 6 ore zilnic fără a avea acordul salariatului. Această modificare este interzisă expres de dispoziţiile art. 41 alin. (1) Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 267 din 20 martie 2008, www.jurisprudenta.org)
  236. Contract de mandat. Condiţii. Anularea deciziei de revocare din funcţia de şef serviciu comercial.
    Susţinerile recurentei potrivit cărora intimatul reclamant a ocupat funcţia de director tehnic, în baza unui mandat, emis în condiţiile Legii nr. 31/1990 republicată, sunt infirmate de probele administrate în cauză, respectiv de decizia nr. 55/2006 de numire în funcţie, dovada plăţii salariului reclamantului pe luna februarie şi organigrama unităţii. În plus, art. 294 Codul Muncii defineşte salariatul cu funcţie de conducere, motiv pentru care în lipsa unor probe clare care să ateste numirea în funcţie a reclamantului, pe bază de mandat, nu poate fi reţinută aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 490 din 5 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  237. Modificare unilaterală contract de muncă. Recurs. Lipsa acordului salariatului în ce priveşte funcţia şi salariul. Prejudicierea intereselor contestatorului.
    1. Potrivit art. 41 alin. (1) Codul Muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor. Măsura mutării contestatorului de pe postul de şef depozit material lemnos pe funcţia de pădurar, chiar dacă este o măsură managerială, administrativă, aşa cum susţine intimata, reprezintă o modificare a contractului individual de muncă, potrivit art. 41 alin. (1) Codul Muncii, care vizează printre altele, locul muncii, felul muncii şi salariul, conform art. 41 alin. (3) Codul Muncii, chiar dacă funcţia de şef depozit material lemnos nu este una de conducere ci de execuţie aşa cum este şi funcţia de pădurar. 2. Prin măsura luată de societatea, contestatorului i-au fost prejudiciate interesele, în condiţiile în care salariul i-a fost diminuat, chiar dacă i-a fost păstrat indemnizaţia gradului profesional de tehnician silvic, gradaţia I de care beneficia şi anterior schimbării locului de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia Civilă nr. 925 din 16 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  238. Recunoaşterea activităţii ca vechime în muncă. Efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă.
    1. Dispoziţiile Codului Muncii privitoare la vechimea în muncă au fost citate trunchiat de către pârâtă prin recursul formulat. Din cuprinsul Legii nr. 53/2002 – Codul Muncii – în vigoare, rezultă că vechimea în muncă se poate dovedi cu orice mijloc de probă. Prin adresa din 8 mai 2008, emisă de pârâtă, rezultă recunoaşterea de către pârâtă a existenţei raporturilor de muncă între părţi, dar şi imposibilitatea prezentării înscrisurilor, din motive mai presus de voinţa părţilor. 2. Prima instanţă a reţinut o stare de fapt conformă cu probele administrate şi în raport de această stare de fapt, a aplicat corespunzător prevederile legale, aşadar, în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1660/R din 3 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  239. Comandant de nava. Vechime in magistratura. Neîndeplinirea condiţiilor pentru recunoaşterea activităţii reclamantului ca fiind asimilată celei a judecătorilor şi procurorilor.
    1. Funcţia deţinută de reclamant în perioada de referinţă invocată, nu se regăseşte în enumerarea strictă şi limitativă a art. 86 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, text care defineşte în mod clar profesiile şi locurile de muncă asimilate magistraturii. Pe de altă parte, din economia normei legale enunţate, rezultă în mod implicit, ca şi condiţie pentru ocuparea respectivelor funcţii, absolvirea cursurilor de specialitate juridică. Reclamantul nu se află într-o situaţie comparabilă cu persoanele la care se referă textul de lege menţionat, pentru a atrage aplicarea în speţă a Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de angajare (aquis-ul comunitar în domeniul prevenirii şi combaterii discriminării, publicată în J. Oficial al Comunităţilor Europene, nr. Legea nr. 303/2000), astfel că starea de discriminare invocată nu se confirmă, aprecierea primei instanţe sub acest aspect fiind eronată. 2. Este lipsită de relevanţă invocarea în cauză a prevederilor art. 82-83 din O.G. nr. 42/1997, privind transportul maritim şi pe căile navigabile interioare, deoarece obligaţiile enumerate în textul de lege menţionat, care cad în sarcina comandantului de navă, nu presupun o specializare strict juridică, fiind exercitate doar în condiţiile şi împrejurările excepţionale în care au loc evenimentele la care se face referire în cuprinsul respectivului act normativ (săvârşirea unor infracţiuni, naştere, deces, etc.).
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1481/R din 21 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  240. Recurs. Excepţia nulităţii recursului. Respingere. Excepţia autorităţii de lucru judecat. Admitere
    1. În condiţiile în care recurentul-reclamant, persoană care nu are studii juridice, în expunerea motivelor de recurs si-a exprimat nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză de prima instanţă, în speţă nu-şi găseşte aplicarea art. 306 C. proc. civ. ce reglementează sancţiunea nulităţii pentru recursul nemotivat, excepţia nulităţii invocată de către intimata-pârâtă SC D. SA fiind neîntemeiată. 2. Examinând sentinţa recurată cu prioritate sub aspectul excepţiilor procedurale ce ar face de prisos judecata fondului recursului, conform art. 137 C. proc. civ. apreciază că, în condiţiile în care recurentul-reclamant, persoană care nu are studii juridice, în expunerea motivelor de recurs si-a exprimat nemulţumirea cu privire la soluţia pronunţată în cauză de prima instanţă, în speţă nu-şi găseşte aplicarea art. 306 C. proc. civ. ce reglementează sancţiunea nulităţii pentru recursul nemotivat, excepţia nulităţii invocată de către intimata-pârâtă SC D. SA fiind neîntemeiată.
    Sursă: (Curtea de Apel Ploieşti, Secţia pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 961 din 6 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  241. Grupa a-II a de munca.
    Faptul că prin Legea nr. 226/2006 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de munca şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale [art. 2. alin. (2)] nu poate conduce la altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de fond atâta vreme cât, raportat la probele dosarului, pe perioada în discuţie, recurentei i-au fost aplicate corect dispoziţiile din legislaţia anterioară referitoare la grupa de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 120 din 25 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  242. Omiterea comunicării recurentei-pârâte a unui exemplar de pe cererea de chemare în judecată. Casare cu trimitere
    Din actele şi lucrările dosarului, respectiv de pe dovada de înmânare a citaţiei la fond, rezultă că instanţa nu a comunicat recurentei pârâte, un exemplar de pe cererea de chemare în judecată, motiv pentru care această parte nu a putut depune întâmpinare şi nu a putut să-şi facă toate apărările necesare. Prin necomunicarea unei copii de pe acţiune, partea recurentă a fost privată de un proces echitabil, în sensul dispoziţiilor art. 6 din CEDO, şi a fost încălcat principiul contradictorialităţii, care constă tocmai în posibilitatea părţilor de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, de a formula cereri, propune şi administra probe şi de a formula concluzii, cu privire la toate problemele de fapt şi de drept de care depinde corecta soluţionare a litigiului.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1049 din 10 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  243. Acţiune în constatare. Sarcina probei. Nerespectarea dispoziţiilor imperative ale art. 287 Codul Muncii de către pârâta-recurentă.
    1. Fiind contestată de către angajat data încheierii contractului de muncă precum şi cuantumul drepturilor salariale cuvenite şi acordate unitatea era datoare să producă probe prin care să demonstreze legalitatea încheierii contractului de muncă, a plăţilor făcute în temeiul acestuia, precum şi a duratei muncii prestate şi a zilelor în care aceasta a fost depusă. În acest sens instanţa de fond a cerut pârâtei să depună la dosar extrase din statele de plată şi pontaje din care să rezulte activitatea desfăşurată de reclamant. 2. Deşi au fost acordate trei termene de judecată pârâtul nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei. De altfel acesta nu a solicitat administrarea niciunei probe în fata instanţei de fond. Singur răspunsul la interogatoriu, prin care pârâtul se mărgineşte să nege pretenţiile formulate de reclamant nu poate constitui o probă pentru fundamentarea soluţiei instanţei. Nici critica recurentului referitoare la neconsemnarea prezenţei avocatului nu este întemeiată. Din actele dosarului instanţei de fond rezultă că instanţa a consemnat prezenţa avocatului pârâtei la termenele la care acesta s-a prezentat şi a permis acestuia să susţină interesul părţii pe care o reprezenta.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 12 din 10 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  244. Grupa de munca. Încadrarea în grupa I de muncă. Mijloc de proba. Efectuarea menţiunilor în carnetul de muncă
    1. Restrângerea sistemului probatoriu propus de reclamant prin acţiunea introductivă, doar la înscrisuri, de către instanţa de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii ca nedovedite, reprezintă o interpretare greşită a normelor legale, criticile recurentului sub acest aspect vizându-se astfel, a fi fondate. 2. În speţă din declaraţia martorului H.N., coleg de muncă cu reclamantul, reiese că acesta a lucrat efectiv şi şi-a desfăşurat întregul program de lucru în secţia U., pe postul de M. Aceste declaraţii se coroborează şi cu menţiunile din carnetul de muncă vizând calificarea reclamantului în această meserie, respectiv de M. Poziţia procesuală a pârâtei fundamentată pe documentele existente la societate completează aceste probe în sensul că reclamantul angajat în funcţia de M. a beneficiat de sporuri pentru condiţii grele. Aşa fiind, aceste probe, confirmă susţinerea reclamantului că a prestat în perioada menţionată în petitul acţiunii, activitatea de M. în cadrul acestui angajator, secţia U. Or, în Anexa 7 la CCM activitatea de M. din cadrul secţiei U. este menţionată ca fiind încadrată în gr.I a de muncă cu trimitere la Anexa nr. 1A a Ordinul nr. 50/1990.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 3 din 7 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  245. Grupa de munca. Mijloc de proba. Încadrare în clasa I de muncă
    1. Potrivit art. 3 din Ordinul nr. 50/1990 beneficiază de încadrare în grupele I şi îi de muncă, fără limitarea numărului personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, tehnicieni, personal de întreţinere şi reparaţii, controlori tehnici de calitate, precum şi alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă şi activităţile prevăzute în anexele nr. 1 şi 2. 2. În speţă, din declaraţia martorului S.E., coleg de muncă cu reclamantul, reiese că acesta a lucrat efectiv şi şi-a desfăşurat întregul program de lucru în secţia V., pe postul de forjor. Această declaraţie se coroborează cu adeverinţa nr. 456/2007 emisă de angajator, depusă în prima fază procesuală, în sensul că reclamantul a lucrat în condiţii grele. Aşa fiind, aceste probe confirmă susţinerea reclamantului că a prestat în perioada menţionată în petitul acţiunii, respectiv 1.03.1971-27.06.1983, activitatea deforjor în cadrul acestui angajator, secţia V. Or, în Anexa 7 la CCM activitatea de forjor din cadrul secţiei V. este menţionată ca fiind încadrată în grupa I a de muncă. Restrângerea sistemului probatoriu doar la înscrisuri de către instanţa de fond, cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiate, reprezintă o interpretare greşită a normelor legale, criticile recurentului sub acest aspect vizându-se astfel, a fi fondate.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 614 din 26 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  246. Grupa de munca. Drepturi castigate. Desfăşurarea activităţii în condiţii deosebire de muncă. Plata diferenţei de drepturi salariale.
    În mod corect instanţa de fond a reţinut că locul de muncă în care îşi desfăşoară activitatea reclamanta se încadrează în categoria locurilor de muncă în condiţii deosebite, în sensul textului de lege sus enunţat. Astfel, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a reţinut că intimata se află în situaţia unui drept câştigat, pe care nu îl poate pierde conform dispoziţiilor art. 38 Codul muncii şi, întrucât dispoziţiile legale referitoare la salarizare nu au fost pe deplin respectate, în mod corect pârâta a fost obligată să plătească reclamantei diferenţa de drepturi băneşti cuvenite ca urmare a aplicării întocmai a legii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 509 din 12 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  247. Condiţii deosebite de munca. Inscrierea menţiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă.
    Faptul că prin Legea nr. 226/2006 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de munca şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale [art. 2. alin. (2)] nu poate conduce la altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de fond atâta vreme cât, raportat la probele dosarului, pe perioada în discuţie, recurentei i-au fost aplicate corect dispoziţiile din legislaţia anterioară referitoare la grupa de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 589 din 19 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  248. Modificare a salariului. Legalitate.
    1. Nu operează o modificare unilaterală a contractului individual de muncă, câtă vreme ne aflăm în prezenţa unei oferte salariale făcută de societatea pârâtă reclamantului în urma negocierilor realizate în conformitate cu prevederile art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pentru anul 2007. 2. Respectând strict prevederile art. 168 din contractul colectiv de muncă unic pe 2007, în cauză pârâta nu a încălcat prevederile art. 5, 6, 91 şi 143 din acelaşi contract, în sensul că nu a făcut oferte salariale preferenţiale care să nu reprezinte echivalentul munci prestate de către salariaţi, nu s-a făcut dovada că nu a organizat raţional activitatea pentru fiecare loc de muncă, că ar fi încălcat măsurile de protecţie socială T. nu ar fi respectat principiul egalităţii de tratament. 3. Nereale sunt şi susţinerile conform cărora art. 168 alin. (3) din contractul colectiv de muncă unic pe anul 2007 ar fi lovite de nulitate absolută. Procedura de negociere a fost respectată şi prin aceea că au fost întocmite acte adiţionale la contractul individual de muncă semnate de angajaţii care au acceptat oferta salarială, dar nu şi de reclamant. De asemenea, nefondată este şi aprecierea reclamantului în sensul că nu i-ar fi aplicabil contractul colectiv de muncă unic pe 2007 al S.N.S. S.A. B, ci contractul 5464/2004 la nivelul ramurii Industriei Miniere şi H. pentru perioada 2004-2007, întrucât este membru al Sindicatului Independent „Adevărul” aplicabil la Uniunea Sindicatelor Lucrătorilor din Sare şi nemetalifere, uniune care este membră a Federaţiei Naţionale Mine Energie, care nu este parte semnatară a contractului colectiv de muncă unic pe 2007.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 725 din 26 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  249. Grupa de munca. Încadrarea în condiţii speciale. Efectuarea menţiunii cuvenitele în carnetul de muncă
    Faptul că prin Legea nr. 226/2006 s-au asimilat stagiului de cotizare în condiţii speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările şi completările ulterioare, în care asiguraţii şi-au desfăşurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectiva, în locurile de munca încadrate conform legislaţiei anterioare în grupa I de munca şi care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiţii speciale [art. 2. alin. (2)] nu poate conduce la altă soluţie decât cea pronunţată de instanţa de fond atâta vreme cât, raportat la probele dosarului, pe perioada în discuţie recurentei i-au fost aplicate corect dispoziţiile incidente din legislaţia anterioară referitoare la grupa de muncă.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 840 din 29 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  250. Grupa de munca. Probatiune. Cerere privind încadrarea în clasa I de muncă. Admitere
    Desfăşurarea unei activităţi în mod permanent într-un loc de muncă, care din punct de vedere al normelor legale se încadrează într-o anumită grupă de muncă, poate fi probată cu orice mijloc de probă, inclusiv depoziţii de martori. În această situaţie, în mod greşit instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului U.J., cu atât mai mult cu cât, contrar susţinerilor acestuia, declaraţia nu răstoarnă menţiunile făcute în carnetul de muncă, făcând referire numai la secţia în cadrul căreia reclamanta a practicat meseria de sudor, situaţie în care trimiterile făcute de instanţă la Decretul nr. 92/1976 nu au legătură cu cauza dedusă judecăţii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 654 din 5 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  251. Calcul drepturi salariale. Spor de 100% din salariul de bază lunar. Activitatea prestată în zilele de sâmbătă şi duminică. Termen de prescriptie.
    1. Art. 28 alin. (2) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2006 – înregistrat sub nr. 3698/6.12.2006, care prevede că, în fiecare săptămână, salariatul are dreptul la 2 zile consecutive de repaus, de regulă, sâmbăta şi duminica, iar în cazul în care activitatea de la locul de muncă nu poate fi întreruptă în zilele de sâmbătă şi duminică, salariaţii vor beneficia de un spor la salariu de 100% din salariu de bază – nu este aplicabil în cauză deoarece se referă la situaţia în care salariatul prestează activitate în regim normal. Or, reclamantele lucrează în zilele de sâmbătă şi duminică iar această muncă este compensată prin faptul că de luni până vineri sunt libere. 2. Din economia textului art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. încheiat la nivel judeţean – învăţământ 2004, rezultă că aceste drepturi salariale sunt acordate celor care desfăşoară un program normal de lucru şi care, în plus, de activitatea prestată în timpul normal de lucrează desfăşoară suplimentar muncă şi în perioadele prevăzute de art. 35 alin. (1) lit. i) din C.C.M. În plus, Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă O. S este o instituţie cu regim special, care are ca activitate principală educarea şi supravegherea copiilor cu deficienţe de auz şi îşi desfăşoară activitatea în zilele de sâmbătă şi duminică. Acesta este şi considerentul pentru care reclamantele au încheiat contractele de muncă, în regim de muncă individualizat, deoarece activitatea de educatoare o prestează doar în cel două zile din săptămână iar în rest sunt libere. A interpreta norma legală în sensul invocat de recurent ar echivala cu o extindere a normei asupra unor situaţii diferite de cele la care se referă actul normativ.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 709 din 23 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  252. Respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. Plata drepturilor salariale suplimentare bianuale, corespunzătoare sărbătorilor de Paşte şi de Crăciun
    1. Art. 166 Codul muncii se prevede că dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de trei ani de la data la care drepturile respective erau datorate. În consecinţă, se constată că în mod corect prima instanţă a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, în considerarea naturii salariale a pretenţiilor formulate de către reclamant. 2. În forma preluată începând cu anul 2004 în CCM se prevede că aceste două prime se acordă salariaţilor – art. 168 alin. (1) – pentru ca la alin. (2) să se menţioneze că în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. Rezultă în mod clar că includerea premiilor în salariul de bază a fost prevăzută numai pentru anul 2003, dispoziţia neputând fi extinsă şi la ceilalţi ani în lipsa unei prevederi exprese.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 583 din 19 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  253. Calcul drepturi salariale. Personal auxiliar. Respingere cerere privind plata indemnizaţiei lunare de 10% din salariul brut pe o perioadă de 3 ani, actualizată, cu indicele de inflaţie. Respingere cerere obligare în solidar a pârâţilor.
    1. Pentru a putea vorbi de discriminare, situaţiile în discuţie trebuie să fie comparabile-adică persoanele aflate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament preferenţial. Mai mult chiar dacă cele două situaţii sunt comparabile, este permisă distincţia între astfel de situaţii dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă sau, astfel spus, diferenţierea urmăreşte un scop legitim şi respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate. 2. Jurisprudenţa Curţii nu defineşte noţiunea de situaţii analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni care rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze. 3. Acordarea sporului de 10 % urmăreşte un scop legitim, constând în acordarea lui persoanelor cu atribuţii de serviciu complexe, cu responsabilităţi şi volum de muncă superioare celor ale reclamantelor şi faţă de cuantumul acestuia, respectă un raport de proporţionalitate între scop şi mijloacele utilizate. Indemnizaţia este acordată tocmai pentru activitatea suplimentară depusă de grefierii care pe lângă activităţile specifice şedinţei de judecată mai au printre atribuţii şi activităţi menţionate în articol, deci prestează o muncă în plus, motiv pentru care nu se poate reţine o discriminare întrucât se primeşte un salariu mai mare tocmai pentru că este vorba de o muncă suplimentară. 4. Într-adevăr, pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activităţile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizaţie, aceştia din urmă ar fi discriminaţi în raport de cei care ar primi acelaşi salariu însă pentru o muncă cu mai puţine atribuţii. Sub acest aspect este corectă reţinerea instanţei de fond în sensul că indemnizaţia concretizează într-un procent din salariu brut în raport de timpul efectiv lucrat, se acordă numai personalului care desfăşoară activităţi ce implică un grad sporit de dificultate şi responsabilitate, tocmai pentru că activitatea în discuţie este diferită de celelalte activităţi îndeplinite în mod obişnuit de personalul auxiliar. 5. Pentru muncă egală trebuie primit un salariu egal, însă în aplicarea acestui principiu la activităţile limitativ prevăzute de art. 19 din Legea nr. 50/1996 nu s-ar primi un anumit spor sau o anumită indemnizaţie, aceştia din urmă ar fi discriminaţi în raport de cei care ar primi acelaşi salariu însă pentru o muncă cu mai puţine atribuţii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 489 din 5 mai 2008, www.jurisprudenta.org)
  254. Litigii de muncă. Contestaţie act. Recurs
    Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra cererii reclamantei, formulată prin acţiunea promovată, dar s-a pronunţat asupra anulării măsurii de desfacere disciplinară a contractului de muncă, deşi nu a fost învestită în această privinţă, astfel încât a soluţionat procesul fără a cerceta fondul.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia nr. 1525/R din 5 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  255. Contestaţie act. Revocare din functie sef RAR. Dispozitii aplicabile. Cerere de interventie. Tardivitate. Recurs
    1. Susţinerile intimatei potrivit cărora, deciziei în litigiu, prin care s-a luat măsura revocării din funcţie a contestatorului, nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Codului Muncii, ci numai cele ale H.G. nr. 625/1998 potrivit cărora directorul general al ARR poate lua măsura revocării din funcţie a şefului de agenţie, sunt neîntemeiate, întrucât între contestator şi intimată a existat un raport juridic de muncă născut din contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată. Pe cale de consecinţă, decizia în litigiu este nelegală chiar dacă ea ar fi privită ca o modificare unilaterală de contract individual de muncă sub aspectul felului muncii sau ca o decizie de sancţionare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 2. Din perspectiva modificări unilaterale a contractului de muncă ea încalcă dispoziţiile art. 41 (1) Codul Muncii, potrivit cărora „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol din cod „cu titlu de excepţie, modificarea unilaterală a contractului individual de muncă este posibilă numai în cazurile şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod” şi dacă se referă la unul dintre elemente, numai că dispoziţiile acestui ultim text de lege trebuie coroborate cu cele ale art. 17 alin. (4) Codul Muncii, potrivit cărora „orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (2) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, în termen de 15 zile de la data încunoştinţării în scris a salariatului”, ceea ce nu este cazul în speţă. 3. Autoritatea Rutieră Română, în interesul căreia cele două interveniente au formulat cerere de intervenţia, a formulat tardiv recursul împotriva sentinţei instanţei de fond, situaţie în care acesta a fost respins şi faţă de care, recursul introdus de interveniente apare ca inadmisibil.
    Sursă: (Curtea de Apel Piteşti, Secţia Civilă, Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Minori şi Familie, Decizia nr. 152/R-CM din 26 februarie 2008, www.jurisprudenta.org)
  256. Contestaţie act. Concediere. Anularea deciziei de catre angajator. Consecinte. Obligatiile salariatului. Recurs
    1. Anularea unei decizii de concediere are de drept efectul reintegrării angajatului pe postul anterior ocupat. Faptul că această decizie a fost comunicată cu întârziere nu conduce la nulitatea ei ci are efecte doar în privinţa momentului de la care îi este opozabilă angajatului, respectiv în privinţa momentului de la care acesta este dator a se prezenta pentru a presta muncă. 2. Atitudinea angajatorului de a revoca decizia emisă vădit cu încălcarea dispoziţiilor legale nu poate fi calificată că fiind un abuz de drept, atâta vreme cât prin conduita sa, acesta nu a făcut decât să asigure respectarea legii.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1159 din 11 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org )
  257. Contestaţie act. Prima de instalare. Conditii de acordare. Termen de acordare. Recurs
    1. Din conţinutul art. 75 din Legea nr. 76/2002 reies foarte clar condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească persoana care solicită un atare drept, respectiv: să se încadreze în perioada în care beneficiază de indemnizaţia de şomaj, într-o altă localitate şi să-şi schimbe domiciliul urmare acestui fapt. 2. Faptul că reclamanta a solicitat indemnizaţia de instalare în termen de 7 luni de la angajare, nu poate conduce la concluzia invocată de recurentă, vizând lipsa unui termen rezonabil, atâta timp cât cererea să s-a încadrat în termenul legal, considerat că atare de legiuitor că fiind rezonabil. 3. Reclamanta-intimată este îndreptăţită la plata dreptului pretins, textul de lege nedistingând, în a condiţiona acordarea primei de instalare de o anumită distanţă între localităţii şi nici de a fi solicitat imediat după încadrarea în muncă. 4. textul de lege nu condiţionează acordarea acestui drept de o anumită distanţa între localităţii (aşa cum este cazul la acordarea primei de încadrare reglementată de articolul de lege precedent, respectiv art. 74), iar cu privire la termenul de solicitare acestui drept, legiuitorul este imperativ în conţinutul art. 30 alin. (6) din H.G. nr. 934/10.06.2004 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicarea a Legii nr. 76/2002 în care stabileşte expres că: „drepturile prevăzute la art. 74 sau art. 75 din Legea nr. 76/2002 se solicită în termen de maxim 12 luni de la data încadrării în muncă”.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1147 din 8 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org )
  258. Indanizatie de somaj. Stagiu de cotizare incomplet cu 3 zile. Recurs
    1. Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate de instanţa de fond, iar potrivit art. 82 din acelaşi act normativ, dispoziţiile sale se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă, astfel că recursul intentat de contestatoarea-recurentă este nul. 2. În contextul în care nu s-au produs probe din care să rezulte cu certitudine o altă dată de înregistrare a cererii pentru acordarea indemnizaţiei de şomaj, iar conform prevederilor legale sus arătate stagiul de cotizare minim se calculează raportat la data depunerii cererii ( nu la data încetării raporturilor de muncă ori la data completării carnetului de muncă) s-a constat că stagiul de cotizare al petentei este incomplet cu 3 zile.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 76 din 7 februarie 2008, www.jurisprudenta.org )
  259. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Recurs. Revizuire
    Prin decizia nr. 215 din 29 ianuarie 2008, a cărei revizuire se cere, a fost constatat nul recursul formulat de contestatorul U.J. împotriva sentinţei civile nr. 1465 din 21.09.2007 a Tribunalului Dolj, astfel că hotărârea instanţei de recurs nu a evocat fondul, făcând astfel inadmisibilă cererea de revizuire.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9574 din 4 noiembrie 2008, irevocabilă, www.jurisprudenta.org )
  260. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Recurs. Revizuire
    Prin decizia nr. 215 din 29 ianuarie 2008, a cărei revizuire se cere, a fost constatat nul recursul formulat de contestatorul U.J. împotriva sentinţei civile nr. 1465 din 21.09.2007 a Tribunalului Dolj, astfel că hotărârea instanţei de recurs nu a evocat fondul, făcând astfel inadmisibilă cererea de revizuire.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9574 din 4 noiembrie 2008, irevocabilă, www.jurisprudenta.org )
  261. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Cadru didactic. Parlamentar. Recurs.
    1. Contestatorul beneficiază de rezervarea catedrei la unitatea intimată potrivit prevederilor art. 101 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, privind statutul personalului didactic, precum şi prevederile art. 6 alin. (3) al Ordinului Ministrului Educaţiei şi Cercetării nr. 3958/2005. Recurentul a încălcat prevederile legale menţionate anterior, situaţie în care măsura suspendării contractului individual de muncă a fost anulată, cu toate consecinţele legale, respectiv repunerea în drepturi şi plata drepturilor salariale, în condiţiile în care suspendarea prestării muncii de către salariat s-a dispus nelegal de către angajator şi culpa pentru situaţia creată aparţine acestuia.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9397 din 29 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org )
  262. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Recurs. Contestaţie în anulare
    Analizând decizia contestată prin prisma dispoziţiile art. 317 şi art. 318 C. proc. civ în raport de motivele expuse, contestaţia nu este întemeiată, contestatorul deşi invocă faptul că a motivat recursul în termen, ceea ce, faţă de soluţia Curţii prin care se constată nul recursul, deci nemotivat în teremenul prevăzut de lege, ar echivala cu o eroare materială, situaţie ce ar atrage incidenţa art. 318 C. proc. civ, se constată netemeinicia susţinerilor.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 3576 din 26 mai 2008, irevocabilă, www.jurisprudenta.org )
  263. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Modificarea in carnetul de munca. Termenul de recurs. Recurs
    Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate la instanţa de fond. Recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 C. proc. civ. Nedepunerea motivelor de recurs, în termenul legal (10 zile de la comunicarea hotărârii), se soluţionează cu nulitatea recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 215 din 29 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org )
  264. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă. Modificarea in carnetul de munca. Termenul de recurs. Recurs
    Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunţate la instanţa de fond. Recursul se motivează prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, conform art. 303 C. proc. civ. Nedepunerea motivelor de recurs, în termenul legal (10 zile de la comunicarea hotărârii), se soluţionează cu nulitatea recursului, în temeiul art. 306 C. proc. civ.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 215 din 29 ianuarie 2008, www.jurisprudenta.org )
  265. Contestaţie decizie suspendare contract de muncă pe durata cercetarii disciplinare. Daune morale. Recurs
    1. Măsura suspendării contractului de muncă din iniţiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare este o măsură complementară, în strânsă legătură cu măsura principală. Astfel, constatând nelegalitatea deciziei de concediere, instanţa a dispus, pe cale de consecinţă şi anularea deciziei de suspendare a contractului de muncă. 2. În ceea ce priveşte despăgubirile băneşti pentru daune-interese, acordarea acestora nu se justifică. Chiar dacă prevederile art. 269 alin. (1) C. N. stabilesc cadrul legal, vătămarea sub acest aspect trebuie indicată, individualizată şi dovedită de către salariat sub aspectul vătămării interesului, onoarei, a demnităţii ori a prestigiului profesional. În speţă, contestatoarea nu a probat aceste aspecte, aşa încât instanţa a respins acest capăt de cerere. 3. Prin nesemnarea încheierilor de amânare a pronunţării nu se poate verifica legalitatea constituirii completului şi, deci este imposibilă exercitarea controlului judiciar cu privire la acest aspect, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
    Sursă: (Curtea de Apel Cluj, Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 2021/R din 22 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  266. Contestaţie indemnizaţie şomaj. Indemnizaţia de şedinţă primită de consilierii locali. Recurs
    Indemnizaţia de şedinţă primită de consilierii locali, reglementată de art. 34 din Legea nr. 393/2004, nu are caracterul unui drept de natură salarială sau caracterul unui venit permanent, aspecte care ar fi justificat luarea măsurii încetării indemnizaţiei de şomaj, ci are un caracter ocazional, nepermanent şi lipsit de importanţa şi nu de natură a fi valorificată că venit permanent susceptibil a determina suspendarea plăţii şomajului.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8257 din 24 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  267. Contestaţie indemnizaţie şomaj. Data depunerii cererii. Anulare decizie de imputare. Recurs
    În mod justificat prima instanţă a reţinut data de 25.10.2005 ca fiind data depunerii cererii de către reclamantă pentru acordarea ajutorului de şomaj, deoarece această cerere este confirmată de prepusul pârâtei, martora E.B., care declară că reclamanta s-a prezentat cu cererea în jurul datei de 24-25.10.2005, această cerere fiind înregistrată într-un registru de evidenţă. Îndeplinindu-se stagiul legal de cotizare pârâta-intimată este îndreptăţită atât la indemnizaţia de şomaj potrivit Legii nr. 76/2002, cât şi la prima de instalare, reglementată de art. 75 din acelaşi act normativ, pentru persoanele care în perioada de şomaj se încadrează în altă localitate şi ca urmare a cestui fapt îşi schimbă domiciliul.
    Sursă: (Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 1165 din 15 decembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  268. Nulitate act. Medic rezident. Raspundere materiala.Recurs
    Potrivit art. 3 alin. (3) din O.U.G. nr. 259/7.12.2000, contractul individual de muncă încheiat între rezident şi unitatea sanitară va cuprinde o clauză conform căreia nerespectarea obligaţiei de a lucra cel puţin 5 ani la unitatea sanitară respectivă atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puţin 36 salarii medii pe economie. O.U.G. nr. 259/7.12.2000 nu mai era însă în vigoare la data de 18.06.2001, data încheierii actului adiţional, fiind abrogată prin art. 10 din O.U.G. nr. 58/19.04.2001 şi, ulterior, respinsă prin Legea nr. 605/31.10.2001. Prin urmare, obligaţia legală prevăzută de acest act normativ nu a existat la data la care s-a încheiat actul adiţional.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 4694 din 18 iunie 2008, www.jurisprudenta.org)
  269. Contestaţie la executare. Numirea altei persoane pe post. Reangajare. Recurs
    1. Nu se poate susţine că tribunalul nu ar fi cercetat fondul cauzei, nefiind îndeplinite condiţiile art. 312 alin. 3 Cod pr. civ. ce impun soluţia casării cu trimitere, atâta timp cât, prin considerentele hotărârii recurate, s-a făcut analiza criticilor ce vizează lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicării dispozitivului sentinţei civile nr. 580 din 16 aprilie 2007 precum şi a susţinerii potrivit căreia acesta ar cuprinde dispoziţii potrivnice. Împrejurarea că instanţa de fond a grupat argumentele folosite de contestatoare, răspunzându-le printr-un considerent comun, respectiv, că acestea nu pot fi primite într-o contestaţie la titlu, fiind specifice căilor de atac care, de altfel, nu au fost promovate împotriva sentinţei civile nr. 580/2007, aceasta fiind irevocabilă, nu poate fi considerară drept o nepronunţare asupra fondului litigiului dedus prezentei judecăţi. 2. Criticile referitoare la existenţa unei eventuale confuzii între noţiunile de „concediere”, „angajat”, pe de o parte şi acelea de „revocare” şi „ales”, pe de altă parte, privesc, eventual, netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii şi, nici într-un caz nu vizează lămurirea dispozitivului hotărârii. Aceste discuţii nu pot fi primite în prezentul cadru procesual, sentinţa civilă nr. 580/16 aprilie 2007, rămasă irevocabilă, având putere de lucru judecat. 3. În ceea ce priveşte imposibilitatea executării hotărârii, invocată de recurent, se menţionează că reintegrarea pe postul deţinut anterior emiterii deciziei nr. 52/16 august 2001 de către reclamant nu presupune noi alegeri şi nici supunerea executării hotărârii judecătoreşti aprobării adunării generale ci doar repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii acestei decizii. Este adevărat că, referitor la împrejurarea că, în acest interval de timp, a fost aleasă o altă persoană, în aceeaşi funcţie, instanţa de fond nu s-a pronunţat prin dispozitivul hotărârii, însă, observând cererile formulate în cauză, se constată că instanţa nu a fost investită cu o cerere în acest sens. Or, potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. pr. civ., judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererilor deduse judecăţii. De altfel, în considerentele sentinţei atacate, instanţa de fond a făcut trimitere, prin similitudine, la dispoziţiile art. 78 coroborate cu art. 56 lit. f) din Codul Muncii.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 9517 din 3 noiembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  270. Ordonanţă preşedinţială. Termen de recurs. Nulitate
    Conform art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Art. 303 din acelaşi cod prevede obligaţia de motivare a căii de atac în termenul indicat anterior.
    Sursă: (Curtea de Apel Târgu Mureş, Secţia Cvilă, de Muncă şi Asigrări Sociale, pentru Minori şi Familie, Decizia civilă nr. 1429 (1249) din 8 octombrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  271. Ordonanţă preşedinţială.Conditii.
    Potrivit dispoziţiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Atunci când termenul de declarare a căii de atac curge de la pronunţare, cum este cazul în speţă, termenul pentru motivarea recursului se împlineşte după împlinirea termenului de exercitare a căii de atac, respectiv în 5 zile. Potrivit art. 581 C. proc. civ., instanţa va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Instanţa nu a putut reţine apărarea pârâtului că în perioada verii angajaţii au fost trimişi în concediu două luni. Neprejudicierea fondului cauzei este o altă condiţie a ordonanţei preşedinţiale, îndeplinită în cauză, întrucât instanţa, doar „pipăie” fondul şi nu se pronunţă asupra acestuia, pe rolul Tribunalului Braşov, la momentul formulării cererii fiind înregistrat dosarul nr. (...), iar vremelnicia există întrucât s-a solicitat ordonarea măsurilor până la soluţionarea irevocabilă a dosarului nr. (...) împotriva căruia se poate face recurs.
    Sursă: (Curtea de Apel Braşov, Secţia Civilă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie, de Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 765/M din 23 iulie 2008, www.jurisprudenta.org)
  272. Recurs. Nemotivare in termen. Nulitate
    Se poate observa că în condiţiile art. 303 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut înainte. Cum în cauză recursul nu a fost motivat înăuntrul termenului de recurs, se constată pe cale de excepţie nulitatea acestuia în temeiul art. 306 C. proc. civ., în speţă neexistând nici motive de ordine publică care în condiţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi puse în dezbaterea părţilor din oficiu.
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 7576/R din 27 august 2008, www.jurisprudenta.org)
  273. Neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinara. Realizarea cercetarii. Dovada incapacitatii temporarede munca. Recurs nedeclarat in termen. Nulitate.
    Pârâta a făcut dovada cu pontajele depuse la dosarul cauzei, cât şi cu referatul înregistrat la nr. 28 din 15 noiembrie 2007, că reclamantul a absentat nemotivat în perioada 23.03.2007 – 15 noiembrie 2007. Ca urmare a abaterii săvârşite, reclamantul a fost convocat pentru a justifica lipsa de la serviciu, însă acesta a refuzat să dea relaţii în legătură cu abaterea reţinută în sarcina sa. În atare situaţie, pârâta, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin (3) Codul Muncii, a dispus sancţionarea reclamantului fără realizarea cercetării disciplinare prealabile. Deşi reclamantul a susţinut că se află în concediu medical, nu a făcut dovada că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical eliberat conform legii. Există la dosarul cauzei raport medico-legal nr. 621 din 06.09.2007, din care rezultă că, reclamantul a fost victima unui accident de circulaţie prevăzute de lege pentru ca, reclamantul să fie îndreptăţit să invoce dispoz. art. 60 alin. 1 din C.N. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal şi dacă nu există motive de ordine publică, care să fi fost invocate din oficiu de instanţa de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8248 din 23 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)
  274. Neprezentarea salariatului la cercetarea disciplinara. Realizarea cercetarii. Dovada incapacitatii temporarede munca. Recurs nedeclarat in termen. Nulitate.
    Pârâta a făcut dovada cu pontajele depuse la dosarul cauzei, cât şi cu referatul înregistrat la nr. 28 din 15 noiembrie 2007, că reclamantul a absentat nemotivat în perioada 23.03.2007 – 15 noiembrie 2007. Ca urmare a abaterii săvârşite, reclamantul a fost convocat pentru a justifica lipsa de la serviciu, însă acesta a refuzat să dea relaţii în legătură cu abaterea reţinută în sarcina sa. În atare situaţie, pârâta, cu respectarea dispoziţiilor art. 26 alin (3) Codul Muncii, a dispus sancţionarea reclamantului fără realizarea cercetării disciplinare prealabile. Deşi reclamantul a susţinut că se află în concediu medical, nu a făcut dovada că s-a aflat în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical eliberat conform legii. Există la dosarul cauzei raport medico-legal nr. 621 din 06.09.2007, din care rezultă că, reclamantul a fost victima unui accident de circulaţie prevăzute de lege pentru ca, reclamantul să fie îndreptăţit să invoce dispoz. art. 60 alin. 1 din C.N. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ. recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal şi dacă nu există motive de ordine publică, care să fi fost invocate din oficiu de instanţa de recurs, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ
    Sursă: (Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 8248 din 23 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)