Sumar:

Directivă nr. 44 din 2002
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii) [a şaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE]

Publicat in JO L 177, 6.7.2002


PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, Art137  alineatul (2) al acestuia;
având în vedere propunerea Comisiei , prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social ;
după consultarea Comitetului Regiunilor;
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la Art251  din tratat , având în vedere proiectul comun aprobat de comitetul de conciliere la 8 aprilie 2002;
întrucât:
(1) în temeiul tratatului, Consiliul poate adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a încuraja îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor; aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar stânjeni constituirea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii;
(2) Comunicarea Comisiei privind programul său de acţiune pentru punerea în aplicare a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor prevede introducerea unor cerinţe minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţii fizici; în septembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind acest program de acţiune , invitând în special Comisia să redacteze o directivă specifică privind riscurile provocate de zgomot şi vibraţii şi de oricare alt agent fizic la locul de muncă;
(3) într-o primă etapă, se consideră necesar să se introducă măsuri de protejare a lucrătorilor împotriva riscurilor generate de vibraţii din cauza efectelor lor asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în special tulburări ale structurii musculare, osoase, neurologice şi vasculare; aceste măsuri sunt destinate nu numai să asigure sănătatea şi securitatea fiecărui lucrător în mod individual, ci şi să creeze o bază minimă de protecţie pentru toţi lucrătorii din Comunitate pentru a evita posibile denaturări ale concurenţei;
(4) prezenta directivă stabileşte cerinţe minime, dând astfel statelor membre posibilitatea de a menţine sau de a adopta dispoziţii mai favorabile pentru protecţia lucrătorilor, în special stabilirea unor valori mai scăzute pentru valoarea zilnică de declanşare a unei acţiuni sau valoarea limită a expunerii zilnice la vibraţii; punerea în aplicare a prezentei directive nu poate justifica un regres în raport cu situaţia existentă în fiecare stat membru;
(5) este necesar un sistem de protecţie împotriva vibraţiilor care să se limiteze la definirea, fără detalii inutile, a obiectivelor de atins, a principiilor care trebuie respectate şi a valorilor fundamentale care trebuie utilizate, pentru a permite statelor membre să aplice cerinţele minime într-un mod echivalent;
(6) nivelul expunerii la vibraţie poate fi redus mai eficient prin încorporarea măsurilor preventive în conceperea posturilor de lucru şi a locurilor de muncă şi prin selectarea echipamentelor, procedeelor şi metodelor de lucru astfel încât să se acorde prioritate reducerii riscurilor la sursă; dispoziţiile privind echipamentele şi metodele de lucru contribuie astfel la protecţia lucrătorilor care le utilizează;
(7) este necesar ca angajatorii să se adapteze la progresele tehnice şi la cunoştinţele ştiinţifice cu privire la riscurile legate de expunerea la vibraţii, cu scopul de a îmbunătăţi protecţia securităţii şi sănătăţii lucrătorilor;
(8) în cazul transportului maritim şi aerian, dată fiind dezvoltarea actuală a tehnicii, nu este posibil să se respecte în toate împrejurările valorile limită ale expunerii pentru vibraţiile suportate de întregul corp; este, prin urmare, necesar să se prevadă posibilităţi de derogare pe deplin justificate;
(9) prezenta directivă este o directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă , directiva menţionată se aplică în domeniul expunerii lucrătorilor la vibraţii, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau speciale incluse în prezenta directivă;
(10) prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieţei interne;
(11) măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive se adoptă în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuţiilor de punere în aplicare conferite Comisiei ,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
 

Art. 1

Obiectivul şi domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă, care este a şaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabileşte cerinţe minime pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor care decurg sau pot să decurgă din expunerea la vibraţii mecanice.
(2) Cerinţele prezentei directive se aplică activităţilor în exercitarea cărora lucrătorii sunt expuşi sau riscă să fie expuşi riscurilor generate de vibraţii mecanice în timpul activităţii.
(3) Directiva 89/391/CEE se aplică pe deplin întregului domeniu prevăzut la alineatul (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau speciale incluse în prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 2

Definiţii
În sensul prezentei directive:
(a) prin „vibraţie transmisă sistemului mână-braţ” se înţelege vibraţia mecanică care, în cazul în care este transmisă sistemului uman mână-braţ, generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special tulburări vasculare, leziuni ale oaselor sau articulaţiilor sau tulburări neurologice sau musculare;
(b) prin „vibraţie transmisă întregului corp” se înţelege vibraţia mecanică care, în cazul în care este transmisă întregului corp, generează riscuri pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, în special lombalgie şi traumatisme ale coloanei vertebrale.


↑ Sus

Loading

Art. 3

Valorile limită ale expunerii şi valorile de expunere de declanşare a acţiunii
(1) Pentru vibraţiile transmise sistemului mână-braţ:
(a) valoarea limită a expunerii zilnice standardizată la o perioadă de referinţă de opt ore este de 5 m/s2;
(b) valoarea expunerii zilnice de declanşare a acţiunii standardizată la o perioadă de referinţă de opt ore este de 2,5 m/s2.
Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise sistemului mână-braţ este evaluată sau măsurată în temeiul dispoziţiilor din anexă partea A punctul 1.
(2) Pentru vibraţiile transmise întregului corp:
(c) valoarea limită a expunerii zilnice standardizată la o perioadă de referinţă de opt ore este de 1,15 m/s2 sau, la alegerea statului membru în cauză, o valoare a dozei de vibraţii de 21 m/s1,75;
(d) valoarea de acţiune a expunerii zilnice de declanşare a acţiunii standardizată la o perioadă de referinţă de opt ore este de 0,5 m/s2 sau, la alegerea statului membru în cauză, o valoare a dozei de vibraţii de 9,1 m/s1,75;
Expunerea lucrătorilor la vibraţiile transmise întregului corp este evaluată sau măsurată în temeiul dispoziţiilor punctului (1) din partea B din anexă.


SECŢIUNEA II


OBLIGAŢIA ANGAJATORILOR

↑ Sus

Loading

Art. 4

Stabilirea şi evaluarea riscurilor
(1) În executarea obligaţiilor definite la Art6 alineatul (3) şi la Art9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează şi, dacă este necesar, măsoară nivelurile vibraţiilor mecanice la care sunt expuşi lucrătorii. Măsurarea se efectuează în conformitate cu partea A punctul 2 sau partea B punctul 2 din anexa la prezenta directivă, după caz.
(2) Nivelul expunerii la vibraţia mecanică poate fi evaluat prin intermediul observării practicilor de lucru specifice şi prin trimiterea la informaţiile relevante cu privire la magnitudinea probabilă a vibraţiilor corespunzătoare echipamentelor sau tipurilor de echipamente utilizate în condiţiile specifice de utilizare, inclusiv informaţiile de această natură furnizate de producătorul echipamentului. Această operaţiune se deosebeşte de măsurare, care necesită utilizarea unei aparaturi specifice şi a unei metodologii corespunzătoare.
(3) Evaluarea şi măsurarea prevăzute la alineatul (1) sunt planificate şi se efectuează de către serviciile competente la intervale corespunzătoare, ţinând seama în special de dispoziţiile articolului 7 din Directiva 89/391/CEE privind competenţele (servicii sau persoane) necesare. Datele obţinute din evaluarea şi măsurarea nivelului expunerii la vibraţiile mecanice se păstrează într-o formă adecvată pentru a permite consultarea la o dată ulterioară.
(4) În temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul acordă o atenţie specială, în momentul evaluării riscurilor, următoarelor elemente:
(a) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv orice expunere la vibraţii intermitente sau la şocuri repetate;
(b) valorile limită ale expunerii şi valorile de expunere de declanşare a acţiunii prevăzute la Art3 din prezenta directivă;
(c) orice efecte privind sănătatea şi securitatea lucrătorilor cu risc deosebit;
(d) orice efecte indirecte asupra securităţii lucrătorilor ce rezultă din interacţiuni între vibraţiile mecanice şi locul de muncă sau alte echipamente de lucru;
(e) informaţiile furnizate de producătorii echipamentelor de lucru în conformitate cu directivele comunitare relevante;
(f) existenţa echipamentelor de înlocuire destinate să reducă nivelurile de expunere la vibraţiile mecanice;
(g) extinderea expunerii la vibraţii transmise întregului corp în afara orelor de lucru sub responsabilitatea angajatorului;
(h) condiţiile de muncă speciale, cum ar fi temperaturile scăzute;
(i) informaţiile corespunzătoare obţinute din supravegherea sănătăţii, inclusiv informaţii publicate, în măsura în care este posibil.
(5) Angajatorul trebuie să dispună de o evaluare a riscurilor în conformitate cu Art9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE şi trebuie să identifice măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolele 5 şi 6 din prezenta directivă. Evaluarea riscului este înregistrată pe un suport adecvat, în conformitate cu legislaţia şi cu practicile naţionale; aceasta trebuie să includă o justificare a angajatorului conform căreia natura şi amploarea riscurilor legate de vibraţiile mecanice nu justifică o evaluare mai completă a riscurilor. Evaluarea riscurilor este actualizată periodic, în special dacă s-au produs schimbări semnificative sau dacă rezultatele supravegherii sănătăţii arată că este necesară.


↑ Sus

Loading

Art. 5

Dispoziţii destinate evitării sau reducerii expunerii
(1) Ţinând seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea măsurilor de reducere a riscului la sursă, riscurile care decurg din expunerea la vibraţiile mecanice sunt eliminate la sursă sau sunt reduse la minimum.
Reducerea acestor riscuri se întemeiază pe principiile generale de prevenire prevăzute la Art6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.
(2) Pe baza evaluării riscului prevăzute la Art4 , din momentul în care valorile de acţiune ale expunerii prevăzute la Art3 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (b) sunt depăşite, angajatorul instituie şi pune în aplicare un program de măsuri tehnice şi organizatorice menite să reducă la minimum expunerea la vibraţii mecanice şi riscurile legate de aceasta, ţinând seama în special de:
(a) alte metode de lucru care necesită o expunere mai scăzută la vibraţii mecanice;
(b) alegerea echipamentelor de lucru adecvate, concepute corespunzător din punct de vedere ergonomic şi, ţinând seama de munca ce urmează a fi efectuată, care să producă cele mai puţine vibraţii posibile;
(c) furnizarea de echipamente auxiliare care reduc riscul leziunilor provocate de vibraţii, cum ar fi scaunele care atenuează eficient vibraţia întregului corp şi mânerele care reduc vibraţiile transmise sistemului mână-braţ;
(d) programe corespunzătoare de întreţinere pentru echipamentele de lucru, locul de muncă şi sistemele de la locul de muncă;
(e) conceperea şi amplasarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
(f) informarea şi formarea adecvată a lucrătorilor în vederea utilizării corecte şi sigure a echipamentelor pentru a le reduce la minim expunerea la vibraţiile mecanice;
(g) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
(h) programe de lucru corespunzătoare cu perioade de odihnă adecvate;
(i) furnizarea de îmbrăcăminte pentru protejarea lucrătorilor expuşi împotriva frigului şi umezelii.
(3) În orice caz, lucrătorii nu sunt expuşi deasupra valorii limită a expunerii.
Dacă, în ciuda măsurilor luate de angajator pentru a respecta prezenta directivă, valoarea limită a expunerii este depăşită, angajatorul ia măsuri imediate pentru a reduce expunerea sub valoarea limită a expunerii. Acesta identifică motivele pentru care valoarea limită a expunerii a fost depăşită şi modifică în consecinţă măsurile de protecţie şi prevenire, pentru a preveni o nouă depăşire a acesteia.
(4) În temeiul articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul adaptează măsurile prevăzute în prezentul articol la necesităţile lucrătorilor expuşi unui risc deosebit.


↑ Sus

Loading

Art. 6

Informarea şi formarea lucrătorilor
Fără a aduce atingere articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul se asigură că lucrătorii expuşi riscurilor generate de vibraţii mecanice la locul de muncă sau reprezentanţii acestora beneficiază de informaţii şi formare cu privire la rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la Art4 alineatul (1) din prezenta directivă cu privire în special la:
(a) măsurile luate în aplicarea prezentei directive pentru a elimina sau reduce la minimum riscurile vibraţiilor mecanice;
(b) valorile limită ale expunerii şi valori de expunere de declanşare a acţiunii;
(c) rezultatele evaluărilor şi măsurărilor vibraţiei mecanice efectuate în conformitate cu Art4 din prezenta directivă şi leziunile potenţiale produse de echipamentele de lucru utilizate;
(d) cum şi de ce trebuie detectate şi raportate semnele de leziune;
(e) condiţiile în care lucrătorii sunt îndreptăţiţi la supravegherea sănătăţii;
(f) practici de lucru sigure pentru minimizarea expunerii la vibraţii mecanice.


↑ Sus

Loading

Art. 7

Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora are loc în conformitate cu Art11 din Directiva 89/391/CEE în ceea ce priveşte aspectele reglementate de prezenta directivă.


SECŢIUNEA III


DISPOZIŢII DIVERSE

↑ Sus

Loading

Art. 8

Supravegherea sănătăţii
(1) Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziţii pentru a asigura supravegherea corespunzătoare a sănătăţii lucrătorilor în raport cu rezultatul evaluării riscurilor prevăzute la Art4 alineatul (1) din prezenta directivă, dacă indică un risc pentru sănătatea lor. Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru dosarele medicale şi disponibilitatea acestora, se introduc în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale.
Supravegherea sănătăţii, ale cărei rezultate sunt luate în consideraţie la aplicarea măsurilor preventive la un anumit loc de muncă, este menită să contribuie la prevenirea şi diagnosticarea rapidă a oricărei tulburări legate de expunerea la vibraţii mecanice. Supravegherea corespunzătoare se instituie când:
- expunerea lucrătorilor la vibraţii este de aşa natură, încât poate fi stabilită o legătură între această expunere şi o boală identificabilă sau efecte dăunătoare asupra sănătăţii;
- este probabil ca boala sau efectele să apară în condiţiile de lucru specifice ale unui anumit lucrător şi
- există tehnici testate pentru detectarea bolii sau a efectelor dăunătoare asupra sănătăţii.
În orice caz, lucrătorii expuşi la vibraţii mecanice superioare valorilor prevăzute la Art3 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (b) sunt îndreptăţiţi la o supraveghere corespunzătoare a sănătăţii.
(2) Statele membre adoptă dispoziţii pentru a se asigura că, pentru fiecare lucrător supus supravegherii sănătăţii în conformitate cu alineatul (1), sunt create şi actualizate dosare medicale individuale. Dosarele medicale cuprind un sumar al rezultatelor supravegherii sănătăţii desfăşurate. Acestea sunt păstrate într-o formă adecvată pentru a permite orice consultare ulterioară, ţinând seama de cerinţele de confidenţialitate.
Copii ale dosarelor corespunzătoare sunt furnizate autorităţii competente la cerere. Lucrătorul individual, la cerere, are acces la dosarele medicale care îl privesc personal.
(3) Când, în urma supravegherii sănătăţii, se constată că un lucrător suferă de o boală sau de o afecţiune identificabilă pe care un medic sau un specialist în medicina muncii îl consideră a fi rezultatul expunerii la vibraţii mecanice la locul de muncă:
(a) lucrătorul este informat de medic sau altă persoană calificată corespunzător cu privire la rezultatul care îl priveşte personal. Acesta primeşte în special informaţii şi sfaturi cu privire la orice supraveghere a sănătăţii pe care ar trebui să o urmeze la încheierea perioadei de expunere;
(b) angajatorul este informat cu privire la orice rezultate semnificative ale supravegherii sănătăţii, cu respectarea secretului medical;
(c) angajatorul:
- revizuieşte evaluarea riscului efectuată în conformitate cu Art4;
- revizuieşte măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor în temeiul articolului 5;
- ţine seama de avizul specialistului în medicina muncii sau al altei persoane calificate corespunzător ori ale autorităţii competente pentru punerea în aplicare a oricăror măsuri necesare pentru eliminarea sau reducerea riscului în conformitate cu Art5 , inclusiv posibilitatea de a atribui lucrătorului un post alternativ unde nu există riscul expunerii şi
- face demersuri pentru o supraveghere continuă a sănătăţii şi pentru a asigura o analiză a stării de sănătate a oricărui alt lucrător care a fost expus în mod similar. În asemenea cazuri, medicul competent sau specialistul în medicina muncii sau autoritatea competentă poate propune ca persoanele expuse să fie supuse unui control medical.


↑ Sus

Loading

Art. 9

Perioade de tranziţie
În ceea ce priveşte punerea în aplicare a obligaţiilor prevăzute la Art5 alineatul (3), statele membre, după consultarea partenerilor sociali, cu respectarea legislaţiilor sau practicilor naţionale, sunt îndreptăţite să facă uz de o perioadă de tranziţie maximă de 5 ani de la 6 iulie 2005, în care sunt utilizate echipamente de lucru care au fost puse la dispoziţia lucrătorilor înainte de 6 iulie 2007 şi care nu permit respectarea valorilor limită ale expunerii, ţinând seama de ultimele progrese tehnice sau de măsurile organizatorice luate. În ceea ce priveşte echipamentele utilizate în agricultură şi silvicultură, statele membre au dreptul să extindă perioada de tranziţie maximă cu încă cel mult patru ani.


↑ Sus

Loading

Art. 10

Derogări
(1) În conformitate cu principiile generale ale protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, statele membre pot, în cazul transportului maritim şi aerian, în împrejurări bine întemeiate, să facă derogări de la Art5 alineatul (3), în ceea ce priveşte vibraţiile transmise întregului corp, dacă, dată fiind dezvoltarea actuală tehnicii şi caracteristicile specifice ale locurilor de muncă, nu este posibil să se respecte valoarea limită a expunerii, în ciuda măsurilor tehnice sau organizatorice luate.
(2) În cazul în care expunerea unui lucrător la vibraţii mecanice este, de regulă, inferioară valorilor de acţiune ale expunerii stabilite la Art3 alineatul (1) litera (b) şi alineatul (2) litera (b), dar variază substanţial de la un moment la altul şi poate depăşi ocazional valoarea limită a expunerii, statele membre pot de asemenea să acorde derogări de la Art5 alineatul (3). Cu toate acestea, valoarea medie a expunerii într-o perioadă de 40 de ore trebuie să fie mai mică decât valoarea limită a expunerii şi trebuie să existe dovezi care să arate că riscurile regimului de expunere la locul de muncă sunt mai scăzute decât cele ale expunerii la valoarea limită a expunerii.
(3) Derogările prevăzute la alineatele (1) şi (2) sunt acordate de statele membre după consultarea partenerilor sociali în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale. Aceste derogări trebuie însoţite de condiţii care garantează, ţinând seama de împrejurări speciale, că riscurile rezultante sunt reduse la minimum şi că lucrătorii în cauză sunt supuşi unei supravegheri mărite a sănătăţii. Aceste derogări se analizează la fiecare patru ani şi se revocă imediat ce împrejurările care le justifică nu mai există.
(4) La fiecare patru ani, statele membre transmit Comisiei o listă de derogări prevăzute la alineatele (1) şi (2), indicând motivele şi împrejurările exacte care le-au determinat să decidă acordarea derogărilor.


↑ Sus

Loading

Art. 11

Modificări tehnice
Modificările de natură strict tehnică aduse anexei în funcţie de:
(a) adoptarea directivelor în domeniul armonizării tehnice şi a standardizării în ceea ce priveşte proiectarea, construirea, fabricarea sau realizarea echipamentelor de lucru şi a locurilor de muncă;
(b) progresul tehnic, evoluţia celor mai adecvate standarde sau a specificaţii europene armonizate şi noile cunoştinţe dobândite privind vibraţiile mecanice;
se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la Art12 alineatul (2).


↑ Sus

Loading

Art. 12

Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de comitetul prevăzut la Art17 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE.
(2) În cazul în care se face trimitere la prezentul paragraf, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8 din decizia menţionată.
Perioada prevăzută la Art5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.


SECŢIUNEA IV


DISPOZIŢII FINALE

↑ Sus

Loading

Art. 13

Rapoarte
Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali. Raportul conţine o descriere a celor mai bune practici de prevenire a vibraţiilor cu efect dăunător asupra sănătăţii şi a altor forme de organizare a muncii, împreună cu măsurile luate de statele membre pentru difuzarea celor mai bune practici.
Pe baza acestor rapoarte, Comisia desfăşoară o evaluare globală a punerii în aplicare a directivei, inclusiv pe baza cercetărilor şi a informaţiilor ştiinţifice şi informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social şi Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă cu privire la aceasta şi, dacă este necesar, propune modificări.


↑ Sus

Loading

Art. 14

Transpunerea
(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 6 iulie 2005. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens. Acestea includ, de asemenea, o listă pe deplin motivată a măsurilor tranzitorii pe care statele membre le-au adoptat în conformitate cu Art9 .
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern, deja adoptate sau în curs de adoptare în domeniul reglementat de prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 15

Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene.


↑ Sus

Loading

Art. 16

Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.

↑ Sus

Loading