Sumar:

Directivă nr. 10 din 2003
privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscuri generate de agenţi fizici (zgomot)

 JO L 42, 15.2.2003

PARLAMENTUL EUROPEAN ŞI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunităţii Europene şi, în special, Art137  alineatul (2) al acestuia;
având în vedere propunerea Comisiei , prezentată după consultarea Comitetului consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă;
având în vedere avizul Comitetului Economic şi Social ;
după consultarea Comitetului Regiunilor;
hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la Art251  din tratat , având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de conciliere la 8 noiembrie 2002;
întrucât:
(1) În temeiul tratatului, Consiliul poate adopta, prin intermediul directivelor, cerinţe minime pentru a încuraja îmbunătăţirea, în special, a mediului de muncă, în vederea garantării unui nivel mai bun de protecţie a sănătăţii şi securităţii lucrătorilor. Aceste directive trebuie să evite impunerea unor constrângeri administrative, financiare şi juridice care ar împiedica crearea şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii.
(2) Deoarece, în conformitate cu tratatul, prezenta directivă nu împiedică statele membre să menţină sau să introducă măsuri de protecţie mai stricte, punerea sa în aplicare sa nu trebuie să servească la justificarea vreunui regres în raport cu situaţia deja existentă în fiecare stat membru.
(3) Directiva 86/188/CEE a Consiliului din 12 mai 1986 privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la zgomot la locul de muncă  prevede că aceasta va fi reexaminată de către Consiliu la propunerea Comisiei, în vederea reducerii riscurilor în cauză, având în vedere, în special, progresele cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnologice.
(4) Comunicarea Comisiei privind programul său în domeniul securităţii, igienei şi sănătăţii la locul de muncă  prevede adoptarea unor măsuri de promovare a securităţii la locul de muncă, urmărind în special extinderea domeniului de aplicare a Directivei 86/188/CEE şi reevaluarea valorilor de prag. Consiliul a luat act de aceasta în Rezoluţia sa din 21 decembrie 1987 privind securitatea, igiena şi sănătatea la locul de muncă .
(5) Comunicarea Comisiei privind programul său de acţiune referitor la punerea în aplicare a Cartei comunitare a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor prevede introducerea de cerinţe minime de sănătate şi securitate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici. În septembrie 1990, Parlamentul European a adoptat o rezoluţie privind acest program de acţiune , invitând în special Comisia să elaboreze o directivă specifică privind riscurile legate de zgomot şi vibraţii şi de orice alt agent fizic de la locul de muncă.
(6) În prima etapă, Parlamentul European şi Consiliul au adoptat la 25 iunie 2002 Directiva 2002/44/CE privind cerinţele minime de securitate şi sănătate referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de agenţi fizici (vibraţii) [a şaisprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] .
(7) În a doua etapă, se consideră adecvată introducerea unor măsuri care să protejeze lucrătorii împotriva riscurilor generate de zgomot, dat fiind impactul acestuia asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, în special vătămarea auzului. Aceste măsuri urmăresc nu numai să asigure sănătatea şi securitatea fiecărui lucrător luat separat, ci şi să creeze o bază minimă de protecţie pentru toţi lucrătorii din Comunitate, cu scopul de a evita posibile denaturări ale concurenţei.
(8) Cunoştinţele ştiinţifice actuale privind efectele pe care le are expunerea la zgomot asupra sănătăţii şi securităţii nu sunt suficiente pentru a permite definirea nivelurilor exacte de expunere care includ toate riscurile pentru sănătate şi securitate, în special în ceea ce priveşte efectele zgomotului, altele decât cele de natură auditivă.
(9) Un sistem de protecţie împotriva zgomotului trebuie să se limiteze la definirea, fără detalii inutile, a obiectivelor care trebuie atinse, a principiilor care trebuie respectate şi a valorilor fundamentale care trebuie utilizate, pentru a permite statelor membre să aplice cerinţele minime în mod echivalent.
(10) Nivelul expunerii la zgomot poate fi redus mai eficient prin incorporarea măsurilor preventive în concepţia posturilor de lucru şi a locurilor de muncă şi prin selectarea echipamentelor, procedurilor şi metodelor de lucru, astfel încât să se dea prioritate reducerii riscului la sursă. Dispoziţiile referitoare la echipamente şi metode de lucru contribuie astfel la protecţia lucrătorilor în cauză. În conformitate cu principiile generale de prevenire enunţate la Art. 6.
 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE a Consiliului din 12 iunie 1989 privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătăţirii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă , măsurile de protecţie colectivă au prioritate în raport cu măsurile de protecţie individuală.
(11) Codul privind nivelurile de zgomot la bordul navelor din Rezoluţia A 468 (12) a Organizaţiei Maritime Internaţionale oferă orientări privind reducerea zgomotului la sursă la bordul navelor. Trebuie ca statele membre să fie în măsură să prevadă o perioadă de tranziţie în privinţa personalului de la bordul navelor maritime.
(12) În scopul corectei evaluări a expunerii lucrătorilor la zgomot, este util să se aplice o metodă de măsurare obiectivă, făcându-se astfel trimitere la standardul general recunoscut ISO 1999:1990. Valorile estimate sau măsurate în mod obiectiv trebuie să fie decisive pentru iniţierea acţiunilor prevăzute la valorile inferioare şi superioare de expunere care declanşează acţiunea. Valorile limită de expunere sunt necesare pentru a evita vătămarea ireversibilă a auzului lucrătorilor. Trebuie ca zgomotul care ajunge la ureche să fie menţinut sub valorile limită de expunere.
(13) Caracteristicile particulare ale sectoarelor muzicii şi divertismentului necesită orientări practice care să permită aplicarea efectivă a dispoziţiilor prezentei directive. Statele membre trebuie să fie autorizate să folosească o perioadă de tranziţie pentru elaborarea unui cod de conduită care să prevadă orientări practice care să ajute lucrătorii şi angajatorii din aceste sectoare să atingă nivelurile de protecţie stabilite în prezenta directivă.
(14) Este necesar ca angajatorii să se adapteze la progresul tehnic şi cunoştinţele ştiinţifice privind riscurile legate de expunerea la zgomot, în vederea îmbunătăţirii protecţiei sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.
(15) Dat fiind că prezenta directivă este o directivă individuală în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, aceasta din urmă se aplică expunerii lucrătorilor la zgomot, fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive sau speciale cuprinse în prezenta directivă.
(16) Prezenta directivă constituie un element concret în cadrul realizării dimensiunii sociale a pieţei interne.
(17) Trebuie adoptate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competenţelor de punere în aplicare conferite Comisiei ,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
 

Art. 1

Obiectiv şi domeniu de aplicare
(1) Prezenta directivă, care este a şaptesprezecea directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, stabileşte cerinţele minime privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătate şi securitate generate sau care pot fi generate de expunerea la zgomot, în special împotriva riscurilor pentru auz.
(2) Cerinţele prezentei directive se aplică activităţilor în timpul exercitării cărora lucrătorii sunt sau riscă să fie expuşi, prin natura muncii lor, la riscuri generate de zgomot.
(3) Directiva 89/391/CEE se aplică pe deplin tuturor domeniilor menţionate la alineatul (1), fără a aduce atingere dispoziţiilor mai restrictive şi/sau specifice cuprinse în prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 2

Definiţii
În sensul prezentei directive, parametrii fizici utilizaţi ca elemente predictive de risc se definesc după cum urmează:
(a) presiunea acustică de vârf (pvârf): valoarea maximă a presiunii acustice instantanee, ponderată cu frecvenţa „C”;
(b) nivelul zilnic de expunere la zgomot (LEX,8h) (dB(A) re. 20 μPa); media ponderată cu durata a nivelurilor de expunere la zgomot într-o zi lucrătoare nominală de 8 ore, definită de standardul internaţional ISO 1999:1990 pct. 3.6. Noţiunea acoperă toate zgomotele prezente la locul de muncă, inclusiv zgomotul intermitent;
(c) nivelul săptămânal de expunere la zgomot (LEX,8h); media ponderată cu durata a nivelurilor zilnice de expunere la zgomot într-o săptămână nominală de 5 zile lucrătoare de 8 ore, definită de standardul internaţional ISO 1999:1990 pct. 3.6 (nota 2).


↑ Sus

Loading

Art. 3

Valori limită de expunere şi valori de expunere care declanşează acţiunea
(1) În sensul prezentei directive, valorile limită de expunere şi valorile de expunere care declanşează acţiunea ale nivelurilor zilnice de expunere la zgomot şi ale presiunii acustice de vârf sunt stabilite la:
(a) valori limită de expunere: LEX,8h= 87 dB(A) şi, respectiv, pvârf = 200 Pa ;
(b) valori superioare de expunere care declanşează acţiunea: LEX,8h= 85 dB(A) şi, respectiv, pvârf = 140 Pa ;
(c) valori inferioare de expunere care declanşează acţiunea: LEX,8h= 80 dB(A) şi, respectiv, pvârf = 112 Pa .
(2) Atunci când se aplică valorile limită de expunere, determinarea expunerii efective a lucrătorului ia în considerare atenuarea asigurată de mijloacele individuale de protecţie auditivă purtate de lucrător. Valorile de expunere care declanşează acţiunea nu iau în considerare efectele nici unui astfel de mijloc de protecţie.
(3) În situaţii pe deplin justificate şi în cazul activităţilor în care expunerea zilnică are variaţii mari de la o zi la alta, statele membre pot să folosească, în scopul aplicării valorilor limită de expunere şi a valorilor de expunere care declanşează acţiunea, nivelul săptămânal de expunere la zgomot în locul nivelului zilnic la evaluarea nivelurilor de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii, cu condiţia ca:
(a) nivelul săptămânal de expunere la zgomot indicat prin monitorizare adecvată să nu depăşească valoarea limită de expunere de 87 dB(A);
şi
(b) să se ia măsuri adecvate în scopul reducerii la minim a riscurilor asociate cu aceste activităţi.


SECŢIUNEA II


OBLIGAŢIILE ANGAJATORILOR

↑ Sus

Loading

Art. 4

Determinarea şi evaluarea riscurilor
(1) În îndeplinirea obligaţiilor definite la Art6 alineatul (3) şi Art9 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE, angajatorul evaluează şi, dacă este necesar, măsoară nivelurile de zgomot la care sunt expuşi lucrătorii.
(2) Metodele şi aparatura folosite sunt adaptate la condiţiile existente, luând în considerare, în special, caracteristicile zgomotului care este măsurat, durata expunerii, factorii de mediu şi caracteristicile aparatului de măsură.
Aceste metode şi această aparatură permit să se determine parametrii definiţi la Art2 şi să se decidă dacă, într-o situaţie dată, valorile stabilite la Art3 sunt depăşite.
(3) Metodele folosite pot cuprinde eşantionarea, care este reprezentativă pentru expunerea personală a lucrătorului.
(4) Evaluarea şi măsurarea prevăzute la alineatul (1) se planifică şi se efectuează de către serviciile competente la intervale adecvate, luând în considerare, în special, dispoziţiile articolului 7 din Directiva 89/391/CEE privind competenţele necesare în termeni de servicii sau persoane. Datele obţinute din evaluarea şi măsurarea nivelului de expunere la zgomot se păstrează într-o formă care să permită consultarea lor la o dată ulterioară.
(5) Atunci când se aplică prezentul articol, aprecierea rezultatelor măsurătorii ia în considerare inexactităţile de măsurare determinate în conformitate cu practica metrologică.
(6) În temeiul articolului 6 alineatul (3) din Directiva 89/393/CEE, angajatorul acordă o atenţie deosebită, în desfăşurarea evaluării riscului, următoarelor elemente:
(a) nivelul, tipul şi durata expunerii, inclusiv expunerea la zgomot intermitent;
(b) valorile limită de expunere şi valorile de expunere care declanşează acţiunea, stabilite la Art3 din prezenta directivă;
(c) orice impact asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor aparţinând unor grupe de risc deosebit de sensibile;
(d) în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, orice impact asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultat din interacţiuni între zgomot şi substanţe ototoxice din mediul profesional şi între zgomot şi vibraţii;
(e) orice impact indirect asupra sănătăţii şi securităţii lucrătorilor rezultate din interacţiuni între zgomot şi semnalele de avertizare sau alte sunete care trebuie păstrate pentru a reduce riscul de accidente;
(f) informaţii privind emisia de zgomot furnizate de producătorii echipamentelor de lucru în conformitate cu directivele comunitare pertinente;
(g) existenţa unor echipamente de lucru alternative, proiectate pentru a reduce emisia de zgomot;
(h) extinderea expunerii la zgomot peste orele de lucru normale, pe răspunderea angajatorului;
(i) informaţii adecvate obţinute în urma supravegherii sănătăţii, inclusiv informaţii publicate, în măsura posibilului;
(j) disponibilitatea mijloacelor de protecţie auditivă cu caracteristici adecvate de atenuare.
(7) Angajatorul se află în posesia unei evaluări a riscului în conformitate cu Art9 alineatul (1) litera (a) din Directiva 89/391/CEE şi identifică măsurile care trebuie luate în conformitate cu articolele 5 - 8 din prezenta directivă. Evaluarea riscului se înregistrează într-un format adecvat, în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale. Evaluarea riscului se actualizează cu regularitate, în special dacă s-au produs modificări semnificative în urma cărora ar putea deveni caducă sau atunci când rezultatele supravegherii sănătăţii îi dovedesc necesitatea.


↑ Sus

Loading

Art. 5

Dispoziţii în scopul evitării sau reducerii expunerii
(1) Luând în considerare progresul tehnic şi disponibilitatea măsurilor de control al riscului la sursă, riscurile generate de expunerea la zgomot se elimină la sursă sau se reduc la minim.
Reducerea acestor riscuri are la bază principiile generale de prevenire prevăzute la Art6 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE şi iau în considerare în special:
(a) alte metode de lucru care necesită mai puţină expunere la zgomot;
(b) alegerea unor echipamente de lucru adecvate, având în vedere natura muncii, care să emită cât mai puţin zgomot posibil, inclusiv posibilitatea de a pune la dispoziţia lucrătorilor echipamentul de lucru care respectă dispoziţiile comunitare, cu scopul sau efectul de a limita expunerea la zgomot;
(c) proiectarea şi amenajarea locurilor de muncă şi a posturilor de lucru;
(d) informarea şi formarea profesională adecvată a lucrătorilor, pentru ca aceştia să utilizeze echipamentele de lucru în mod corect, în vederea reducerii la minim a expunerii la zgomot;
(e) reducerea zgomotului prin mijloace tehnice:
(i) reducerea zgomotului aerian, de exemplu cu ajutorul elementelor de compartimentare, spaţiilor tampon, căptuşelilor fonoabsorbante;
(ii) reducerea zgomotului structural, de exemplu prin montare de tampoane sau dublaje fonoizolante;
(f) programe adecvate de întreţinere a echipamentelor de lucru, a locului de muncă şi a sistemelor de la locul de muncă;
(g) organizarea muncii astfel încât să se reducă zgomotul:
(i) limitarea duratei şi intensităţii expunerii;
(ii) programe de lucru adecvate, cu perioade suficiente de odihnă;
(2) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute în art4, dacă valorile de expunere superioare care declanşează acţiunea sunt depăşite, angajatorul stabileşte şi aplică un program de măsuri tehnice şi organizatorice destinat să reducă expunerea la zgomot, luând în considerare, în special, măsurile prevăzute la alineatul (1).
(3) Pe baza evaluării riscurilor prevăzute la Art4, se semnalizează adecvat locurile de muncă în care lucrătorii pot fi expuşi la un zgomot care depăşeşte valorile superioare de expunere care declanşează acţiunea. Aceste locuri trebuie, de asemenea, delimitate, limitându-se şi accesul la acestea, dacă este posibil din punct de vedere tehnic şi dacă riscul expunerii justifică acest lucru.
(4) În cazul în care, datorită naturii activităţii, un lucrător beneficiază de utilizarea locurilor de odihnă, pe răspunderea angajatorului, zgomotul în aceste locuri se reduce la un nivel compatibil cu scopul amenajării lor şi cu condiţiile de utilizare.
(5) În aplicarea articolului 15 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul adaptează măsurile prevăzute în prezentul articol la nevoile lucrătorilor care aparţin grupelor de risc deosebit de sensibile.


↑ Sus

Loading

Art. 6

Protecţia individuală
(1) Dacă riscurile generate de expunerea la zgomot nu pot fi prevenite prin alte mijloace, lucrătorilor li se pun la dispoziţie şi aceştia folosesc mijloace de protecţie auditivă individuale, adecvate şi corect ajustate, în conformitate cu dispoziţiile Directivei 89/656/CEE a Consiliului din 30 noiembrie 1989 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă [a treia directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE ] şi cu cele ale articolului 13 alineatul (2) din Directiva 89/391/CEE şi în condiţiile stabilite mai jos:
(a) atunci când expunerea la zgomot depăşeşte valorile de expunere inferioare care declanşează acţiunea, angajatorul pune la dispoziţia lucrătorilor mijloace de protecţie auditivă individuale;
(b) atunci când expunerea la zgomot atinge sau depăşeşte valorile superioare de expunere care declanşează acţiunea, se folosesc mijloacele de protecţie auditivă individuale;
(c) mijloacele de protecţie auditivă individuale se aleg astfel încât să elimine riscurile pentru auz sau să le reducă la minim.
(2) Angajatorul depune toate eforturile pentru a asigura purtarea mijloacelor de protecţie auditivă individuale şi este obligat să verifice eficienţa măsurilor luate în aplicarea prezentului articol.


↑ Sus

Loading

Art. 7

Limitarea expunerii
(1) Expunerea lucrătorului, determinată în conformitate cu Art3 alineatul (2), nu poate depăşi, în nici un caz, valorile limită de expunere.
(2) Dacă, în pofida măsurilor luate în vederea aplicării prezentei directive, se constată expuneri peste valorile limită, angajatorul:
(a) ia măsuri imediate de reducere a expunerii sub valorile limită;
(b) stabileşte cauzele expunerii excesive;
(c) adaptează măsurile de protecţie şi prevenire pentru a evita orice repetare.


↑ Sus

Loading

Art. 8

Informarea şi formarea lucrătorilor
Fără a aduce atingere articolelor 10 şi 12 din Directiva 89/391/CEE, angajatorul asigură informarea şi formarea lucrătorilor expuşi la locul de muncă la zgomot cu valori egale sau mai mari decât valorile inferioare de expunere care declanşează acţiunea şi a reprezentanţilor acestor lucrători, cu privire la riscurile generate de expunerea la zgomot, în special referitor la:
(a) natura acestor riscuri;
(b) măsurile luate în aplicarea prezentei directive, pentru a elimina sau a reduce la minim riscurile datorate zgomotului, inclusiv împrejurările în care se aplică aceste măsuri;
(c) valorile limită de expunere şi valorile de expunere care declanşează acţiunea stabilite la Art3 din prezenta directivă;
(d) rezultatele evaluării şi măsurării zgomotului, realizate în aplicarea articolului 4 din prezenta directivă, însoţite de o explicaţie a semnificaţiei lor şi a riscurilor potenţiale;
(e) folosirea corectă a mijloacelor de protecţie auditivă;
(f) utilitatea şi metoda de depistare şi semnalare a simptomelor vătămării auzului;
(g) condiţiile în care lucrătorii au dreptul la supravegherea sănătăţii şi scopul acestei supravegheri, în conformitate cu Art10 din prezenta directivă;
(h) practicile profesionale sigure care reduc la minim expunerea la zgomot.


↑ Sus

Loading

Art. 9

Consultarea şi participarea lucrătorilor
Consultarea şi participarea lucrătorilor sau a reprezentanţilor lor se desfăşoară în conformitate cu Art11 din Directiva 89/391/CEE în chestiunile reglementate de prezenta directivă, în special:
- evaluarea riscurilor şi identificarea măsurilor care trebuie luate, prevăzute la Art4;
- măsurile destinate să elimine sau să reducă riscurile generate de expunerea la zgomot, prevăzute la Art5 ;
- alegerea mijloacelor de protecţie auditivă individuale prevăzute la Art6 alineatul (1) litera (c).


SECŢIUNEA III


DISPOZIŢII DIVERSE


↑ Sus

Loading

Art. 10

Supravegherea sănătăţii
(1) Fără a aduce atingere articolului 14 din Directiva 89/391/CEE, statele membre adoptă dispoziţii pentru a asigura supravegherea adecvată a sănătăţii lucrătorilor, atunci când rezultatele evaluării şi măsurării prevăzute la Art4 alineatul (1) din prezenta directivă indică un risc pentru sănătatea acestora. Aceste dispoziţii, inclusiv cerinţele specificate pentru fişele medicale şi posibilitatea consultării acestora, se introduc în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale.
(2) Un lucrător a cărui expunere la zgomot depăşeşte valorile superioare de expunere care declanşează acţiunea are dreptul de a beneficia de un control al auzului efectuat de către un medic sau de către altă persoană având calificarea corespunzătoare sub responsabilitatea unui medic, în conformitate cu legislaţia şi practica naţională. Controlul audiometric preventiv este disponibil, de asemenea, pentru lucrătorii a căror expunere la zgomot depăşeşte valorile inferioare de expunere care declanşează acţiunea, atunci când evaluarea şi măsurările prevăzute la Art4 alineatul (1) indică un risc pentru sănătate.
Aceste controale au ca obiectiv diagnosticarea precoce a oricărei pierderi auditive datorate zgomotului şi păstrarea funcţiei auditive.
(3) Statele membre adoptă dispoziţii prin care se asigură, pentru fiecare lucrător care face obiectul supravegherii în conformitate cu alineatele (1) şi (2), întocmirea şi actualizarea unei fişe medicale individuale. Fişele medicale conţin un rezumat al rezultatelor supravegherii sănătăţii. Acestea sunt păstrate într-o formă care să permită consultarea ulterioară, cu respectarea secretului medical.
Exemplare ale fişelor medicale pertinente se prezintă autorităţii competente, la cerere. Fiecare lucrător, la cererea sa, are acces la fişa medicală individuală.
(4) În cazul în care, în urma supravegherii funcţiei auditive, se constată că un lucrător prezintă o deteriorare identificabilă a auzului, un medic sau un specialist, dacă medicul consideră necesar, apreciază dacă este probabil ca deteriorarea să fie rezultatul expunerii la zgomot la locul de muncă. În acest caz:
(a) lucrătorul este informat de medic sau de altă persoană cu calificarea adecvată cu privire la rezultatele sale personale;
(b) angajatorul:
(i) revizuieşte evaluarea riscurilor realizată în temeiul articolului 4;
(ii) revizuieşte măsurile prevăzute pentru eliminarea sau reducerea riscurilor în temeiul articolelor 5 şi 6;
(iii) ţine cont de avizul specialistului în medicina muncii sau al altei persoane cu calificare adecvată sau al autorităţii competente, în vederea aplicării oricărei măsuri necesare pentru a elimina sau reduce riscurile în conformitate cu articolele 5 şi 6, inclusiv posibilitatea de a transfera lucrătorul într-un loc de muncă alternativ, unde nu mai există risc de expunere;
(iv) organizează supravegherea sistematică a sănătăţii şi asigură reexaminarea stării de sănătate a oricărui alt lucrător care a suferit o expunere asemănătoare.


↑ Sus

Loading

Art. 11

Derogări
(1) În situaţii excepţionale în care, dată fiind natura activităţii, este probabil ca utilizarea integrală şi corectă a mijloacelor de protecţie auditivă individuale să conducă la riscuri mai mari pentru sănătate sau securitate decât neutilizarea lor, statele membre pot acorda derogări de la dispoziţiile articolului 6 alineatul (1) literele (a) şi (b) şi ale articolului 7.
(2) Derogările menţionate la alineatul (1) se acordă de către statele membre în urma consultării, în conformitate cu legislaţiile şi practicile naţionale, cu partenerii sociali şi, după caz, cu autorităţile medicale competente. Aceste derogări trebuie să fie însoţite de condiţii care garantează, luând în considerare situaţiile speciale, că riscurile rezultate se reduc la minim şi că lucrătorii în cauză fac obiectul unei supravegheri sporite a sănătăţii. Aceste derogări se revizuiesc la fiecare patru ani şi se retrag imediat ce încetează situaţiile care le justifică.
(3) La fiecare patru ani, statele membre înaintează Comisiei o listă cu derogările menţionate la alineatul (1), indicând cu exactitate motivele şi împrejurările care le-au determinat să acorde aceste derogări.


↑ Sus

Loading

Art. 12

Modificări tehnice
Modificările de natură strict tehnică se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare stabilită la Art13 alineatul (2) şi în funcţie de:
(a) adoptarea directivelor în materie de armonizare tehnică şi standardizare cu privire la proiectarea, construirea, fabricarea sau construirea echipamentului de lucru şi a locului de muncă;
(b) progresul tehnic, evoluţia celor mai adecvate standarde sau specificaţii europene armonizate şi noile cunoştinţe despre zgomot.


↑ Sus

Loading

Art. 13

Comitetul
(1) Comisia este sprijinită de comitetul prevăzut la Art17 din Directiva 89/391/CEE.
(2) Atunci când se face o trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 şi 7 din Decizia 1999/468/CE a Consiliului, cu respectarea dispoziţiilor articolului 8.
Perioada prevăzută la Art5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabileşte la trei luni.
(3) Comitetul îşi stabileşte regulamentul de procedură.


↑ Sus

Loading

Art. 14

Codul de conduită
În contextul aplicării prezentei directive, statele membre elaborează, în consultare cu partenerii sociali şi în conformitate cu legislaţia şi practicile naţionale, un cod de conduită care prevede orientări practice care să ajute lucrătorii si angajatorii din sectorul muzicii şi al divertismentului să îşi îndeplinească obligaţiile legale stabilite în prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 15

Abrogarea
Directiva 86/188/CEE se abrogă cu efect de la data prevăzută la Art17 alineatul (1) primul paragraf.


SECŢIUNEA IV
DISPOZIŢII FINALE

↑ Sus

Loading

Art. 16

Rapoarte
Statele membre raportează Comisiei la fiecare cinci ani cu privire la aplicarea dispoziţiilor prezentei directive, indicând punctele de vedere ale partenerilor sociali. Raportul conţine o descriere a celor mai bune practici de prevenire a zgomotului cu efecte dăunătoare asupra sănătăţii, precum şi a altor forme de organizare a muncii, împreună cu măsurile luate de statele membre în vederea comunicării acestor cunoştinţe despre cele mai bune practici.
Pe baza acestor rapoarte, Comisia efectuează o evaluare de ansamblu a aplicării prezentei directive, inclusiv din punctul de vedere al progreselor ştiinţifice şi tehnice şi ţinând cont, între altele, de implicaţiile prezentei directive asupra sectorului muzicii şi divertismentului. Comisia informează Parlamentul European, Consiliul, Comitetul Economic şi Social, precum şi Comitetul consultativ pentru securitate, igienă şi protecţia sănătăţii la locul de muncă şi, dacă este nevoie, propune modificări.


↑ Sus

Loading

Art. 17

Transpunerea
(1) Statele membre adoptă şi pun în aplicare actele cu putere de lege şi actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la de 15 februarie 2006. Statele membre informează de îndată Comisia în acest sens.
Atunci când statele membre adoptă aceste dispoziţii, ele conţin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoţite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2) Pentru a putea ţine seama de situaţii particulare, statele membre dispun, dacă este nevoie, de o perioadă suplimentară de cinci ani începând cu 15 februarie 2006, adică în total opt ani, pentru a pune în aplicare dispoziţiile articolului 7 privind personalul de la bordul navelor maritime.
Pentru a permite elaborarea unui cod de conduită care să prevadă orientări practice privind aplicarea dispoziţiilor prezentei directive, statele membre au dreptul să folosească o perioadă de tranziţie de maximum doi ani începând cu 15 februarie 2006, adică în total cinci ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive, pentru a se conforma cu aceasta în ceea ce priveşte sectorul muzicii şi al divertismentului, cu condiţia păstrării, în această perioadă, a nivelurilor de protecţie deja atinse de fiecare stat membru în ceea ce priveşte lucrătorii din aceste sectoare de activitate.
(3) Statele membre comunică Comisiei textul dispoziţiilor de drept intern pe care le adoptă sau le-au adoptat deja în domeniul reglementat de prezenta directivă.


↑ Sus

Loading

Art. 18

Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.


↑ Sus

Loading

Art. 19

Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
 

↑ Sus

Loading