22 Ianuarie 2020

Pledoarie pentru menținerea sistemului de pensii actual al magistraților

Fotografie autor

 

Campania actuală dusă împotriva sistemului de pensii al magistraților este un atac frontal la independența justiției, este dusă pe un fond de ignoranță completă a tuturor factorilor guvernamentali, începând cu d-na Ministru al Muncii (prima persoană care ar fi trebuit să prezinte profesionist sistemul de pensii al magistraților), cu d-l Ministru al Justiției și cu Prim-ministrul.

Campania este condusă apoi în media de o pleiada întreagă de persoane care nu au studiat niciodată sistemele de pensii și nevoia de a reglementa diferit unele situații diferite.

Fără a intra în dezbateri teoretice și tehnice foarte complicate, precizăm doar că niciunde în această lume nu există un singur sistem public de pensii care să acopere toate categoriile profesionale, ci dimpotrivă, în funcție de situațiile specifice.

Nici măcar sistemul comunist nu a cunoscut o singură lege a pensiilor pentru toți salaraiții, ci în perioada comunistă au existat 3 (trei) sisteme de pensii: Legea nr. 3/1997 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială, Legea nr. 4/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole de producție și Legea nr. 5/1977 privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale țăranilor cu gospodărie individuală din zonele necooperativizate.

 

  1. Incompatibilitățile magistraților impun existența unui sistem care să garanteze echitatea față de această categorie profesională

 

Două precizări fundamentale: (i) în perioada comunistă era interzis cumulul de funcții, un salariat nu avea dreptul să lucreze pentru doi angajatori (ceea ce nu este cazul în prezent) și (ii) cuantumul pensiei era de maxim 85% din media salariilor din cei mai buni 5 ani dintre ultimii 10 ani, la alegerea salariatului.

O primă modificare fundamentală a relațiilor de muncă după anul 1989 a constituit-o posibilitatea cumulării funcțiilor, altfel spus salariații au posibilitatea de a lucra în același timp la mai mulți angajatori.

O a doua modificare a constituit-o modalitatea de stabilire a cuantumului pensiei, și anume stabilirea unui punct al pensiei prin luarea în calcul a contribuțiilor fiecărei persoane.

A impune ca magistrații să aibă aceeași pensie ca ceilalți salariați este o eroare fundamentală, care nu ține cont de realitatea relațiilor sociale.

Astfel, art. 35 din Codul Muncii prevede:

Art. 35

(1) Orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiți sau la același angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) situațiile în care prin lege sunt prevăzute incompatibilități pentru cumulul unor funcții.

Prin art. 5 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt prevăzute incompatibilitățile magistraților:

CAPITOLUL II: Incompatibilități și interdicții

Art. 5

(1) Funcțiile de judecător, procuror, magistrat-asistent și asistent judiciar sunt incompatibile cu orice alte funcții publice sau private, cu excepția funcțiilor didactice din învățământul superior, așa cum acestea sunt definite de legislația în vigoare.

(2) Judecătorii și procurorii sunt obligați să se abțină de la orice activitate legată de actul de justiție în cazuri care presupun existența unui conflict între interesele lor și interesul public de înfăptuire a justiției sau de apărare a intereselor generale ale societății.

 (3) Judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul auxiliar de specialitate sunt obligați să dea, anual, o declarație pe propria răspundere în care să menționeze dacă soțul, rudele sau afinii până la gradul al IV-lea inclusiv exercită o funcție sau desfășoară o activitate juridică ori activități de investigare sau cercetare penală, precum și locul de muncă al acestora. Declarațiile se înregistrează și se depun la dosarul profesional.

Așadar, spre deosebire de ceilalți salariați, magistraților le este interzisă exercitarea oricărei alte funcții (cu excepția celor didactice din învățământul superior), astfel încât magistrații se află în imposibilitatea legală de a-și completa valoarea punctului de pensie.

În momentul în care sunt impuse limitări în libertatea muncii, limitări care au efecte asupra valorii cuantumului pensiei, a impune ca magistrații să fie incluși în același sistem de pensii ca orice alte persoane care se bucură pe deplin de libertatea muncii, de libertatea de a avea mai multe contracte de muncă în aceeași perioadă și deci de a contribui mai mult la sistemul public de pensii și de a avea o valoare a punctului de pensie mai mare este din start o inechitate.

În măsura în care se va elimina sistemul actual al pensiilor magistraților, trebuie abrogat și art. 5 din Legea nr. 303/2004, deoarece nu poate să existe un sistem unitar de pensii, dar interdicții și incompatibilități pentru magistrați.

Uniformizăm atât drepturile, cât și obligațiile, deoarece este inacceptabil să uniformizăm drepturile, dar să lăsăm obligațiile diferite.

 

  1. Pensiile magistraților garant al independenței justiției

 

Alături de motivul pur tehnic (unor situații diferite trebuie să le corespundă soluții diferite), păstrarea actualului sistem de pensii al magistraților se impune și din perspectiva gândirii unui sistem pentru asigurarea independenței justiției – nu doar în fața politicului, a influențelor locale, ci și a justițiabililor.

Suntem cu toții de acord că este mai ușor și mai ieftin să previi decât să combați, iar acest principiu se impune cu claritate și în cazul pensiilor magistraților.

Sistemul de pensii al magistraților nu este gândit în favoarea unui individ anume, ci este un sistem care ne garantează nouă o independență a justiției.

Sistemul de pensii al magistraților este un răspuns la incompatibilitățile acestui corp profesional, pe parcursul vieții profesionale.

Sistemul de pensii al magistraților este un instrument de combatere a fenomenului corupției, deoarece un magistrat care știe că va beneficia de o pensie satisfăcătoare NU își va risca ultimii ani din carieră pentru a primi atenții din partea justițiabililor, influențe din partea puternicilor locali etc.

Așadar acest sistem de pensii ne asigură pe noi, justițiabilii, că riscul coruperii actului de justiție este foarte scăzut, deoarece judecătorul, om fiind, nu își va risca anii de pensie primind atenții.

Alături de inamovibilitate, de salariile decente, de incompatibilități și altele, cuantumul pensiei magistraților reprezintă un garant al independenței judecătorului, nu neaparat în fața politicului, ci și în fața altor justițiabili dispuși să cumpere actul de justiție.

 

  1. Falsa problemă a cuantumului pensiilor

Prezentarea în mass media a unor pensii exorbitante este o falsă discuție, deoarece se prezintă excepțiile ca fiind reguli.

De asemenea, în măsura în care se constată că s-a realizat un abuz de drept, există posibilitatea legală de a se recalcula aceste pensii, astfel încât nu este nicio catastrofă.

În plus, a afirma că un număr de cca 3 200 de pensii afectează iremediabil bugetul unui stat ca România este un mare neadevăr, deoarece, și în situația recalculării pensiilor, cei 3 200 de magistrați vor primi pensii, diferența dintre pensiile primite după recalculare și cele actuale va fi undeva la 0,000001% din bugetul României, astfel încât NU merită nici financiar modificarea unui sistem care (alături de alte prevederi) asigură independența justiției.

În concluzie, actualul sistem de pensii al megistraților răspunde tuturor nevoile atât celor de echitate profesionale, cât și cele privind crearea unor mecanisme pentru asigurarea independentei justiției.

Contor: 379 afișări

Costel Gilca, 22 ianuarie 2020 12:39

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner