În nr.8/2011 a Revistei de Drept Social – dreptul muncii și securității sociale, fondator Costel Gîlcă, editura Rosetti Internațional, avocatul Costel Gîlcă face o incursiune în istoricul contractului individual de muncă în prima parte a articolul „Originea contractului individual de muncă se regăseşte în regulamentele breslelor şi nu în Codul civil (I)”.
Pe parcursul articolul, av. Costel Gîlcă aduce argumente care să demostreze că originile contractului individual de muncă nu se regăsesc în Codul civil. Acesta susține că acest tip de contract nu poate fi asimilat unei închirieri, așa cum este asimilat de Codul civil. În același timp, contractul de muncă nu poate fi considerat o marfă, astfel că nu poate face obiectul unei vânzări sau închirieri.
Pe de o parte, forţa de muncă nu se poateînchiria în mod izolat, iar dacă poate servi ca obiect al unei locaţii atunci serveşte alipită de persoana lucrătorului, adică, însăşi persoana este dată cu chirie, ceea ce nu se poate admite, reprezentând o formă de sclavie.
Pe de altă parte, în contractul de vânzare cumpărare, vânzătorul înstrăinează substanţa bunului vândut, însă în contractul de muncă, substanţa muncii este însuşi lucrătorul. Aşadar, în contractul individual de muncă, este vorba de forţa de muncă personală, care aparţine lucrătorului, care nu este un bun în sensul civilist al cuvântului. Nici obiectul contractului individual de muncă nu trebuie analizat prin prisma civilistă a obiectelor contractului.
Comentarii