Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 11 ianuarie (nr. 10-20377), un salariat care se ocupa de pregătirea și încărcarea comenzilor a decis denuntarea unilaterală a contractului de muncă. Apoi, acesta a făcut s-a adresat Tribunalului Muncii pentru a cere diferite compensații și daune pentru concediere fără cauză reală şi serioasă.
Judecătorii de la Curtea de Apel au reținut că la baza demisiei angajatului a stat comportamentul angajatorului și a recalificat-o în concediere fără cauză reală. Curtea a reliefat faptul că angajatul s-a plâns colegilor săi în mai multe rânduri de lipsa de recunoaştere a muncii sale și de faptul că cererile sale de mărirea a salariului nu au fost îndeplinite.
Judecătorii Curții de Casație au considerat că, atunci când angajatul, fără a invoca un viciu de consimțământ care ar putea duce la anularea demisiei sale, a adus în vedere acte sau omisiuni care pot fi atribuite angajatorului său, judecătorul trebuie, în cazul în care apar circumstanţe anterioare sau contemporane demisiei, să analizeze decizia ca o concediere fără cauză reală şi serioasă în cazul în care faptele se justifică sau dacă nu, ca o simplă demisie. În acest caz specific, motivele invocate de către angajat nu caracterizează existenţa unui litigiu anterior sau contemporan cu demisia. Denunțarea unilaterală a contractului de muncă trebuie să fie în acest caz considerată ca simplă demisie.
Demisia este un act unilateral prin care angajatul demonstrează în mod clar şi fără echivoc hotărârea sa de a rezilia contractul de muncă. În cazul în care angajat trimite angajatorului o scrisoare de demisie care conține plângeri împotriva lui, decizia de demisie poate fi analizată, a posteriori, ca un act de denunțare a contractului de muncă care produce efectele unei concedieri fără cauză reală şi serioasă doar în cazul în care există un litigiu cu angajatorul, anterior sau contemporan demisiei, de natură să facă situația ambiguă.
(Sursa: Juritravail)
Comentarii