16 Martie 2012

Munca pe durata determinata - nouă hotărâre CJUE

La 31 martie 2011, în fața Curții de Justiție Europene a fost introdusă de către Tribunalul din Napoli (Italia)  o cerere1 de pronunțare a unei hotărâri preliminare, cauza purtând denumirea „Giuseppe Sibilio / Comune di Afragola” (C-157/11). În cadrul acțiunii, instanța italiană a formulat două întrebări, la care Curtea a răspuns în hotărârea din 15 martie 2012.

 În primul rând, se dorea a se cunoaște dacă Directiva 1999/70/CE (acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată)poate fi aplicată lucrătorilor utili din punct de vedere social, sau mai exact dacă respectivii lucrători trebuie considerați ca fiind persoane care au un raport de muncă încheiat direct între angajator și lucrător, în care încetarea raportului de muncă este determinată de condiții obiective (de pildă, împlinirea termenului sau sfârșitul proiectului de lucru).

 În al doilea rând, instanța italiană a dorit să afle dacă clauza 4 din Directivă se opune ca un lucrător LSU/LPU2 să primească o retribuție inferioară celei încasate de un lucrător angajat pe durată nedeterminată care îndeplinește o muncă egală, cantitativ și calitativ, și are aceeași vechime în muncă, doar pentru simplul fapt că ”raportul” său de muncă a început astfel cum s-a descris anterior sau dacă acest fapt ar trebui să constituie un motiv obiectiv apt să justifice un tratament remunerativ mai puțin favorabil?

Se impune a fi precizat faptul că în cadrul Directivei se conturează principiul nediscriminării lucrătorilor pe durată determinată, câtă vreme aceștia prestează o muncă de calitate și cantitate egală cu ceilalți lucrători, cu excepția situației în care un tratament diferit se justifică prin motive obiective și legitime. Prin „muncă socialmente utilă / deutilitatepublică” se înțelege, în dreptul italian, cumulul de activități destinate executării de lucrări sau furnizării de utilități, prin utilizarea anumitor categorii de lucrători, cum ar fi persoanele ce au un contract de muncă suspendat din cauza restructurărilor, reorganizării sau reconversiei activității angajatorului. Lucrătorii utili din punct de vedere social, sau de utilitate publică, după cum sunt ei denumiți, nu pot presta mai mult de 20 de ore de muncă pe săptămână.

Reclamantul din speță a fost angajat ca lucrător util din punct de vedere social, în cadrul unui serviciu public, pentru mai mult de doi ani de zile, primind o indemnizație în schimbul muncii prestate, inferioară celei primite de salariații angajați ce prestau o muncă egală, însă pe baza unui contract cu durată nedeterminată.

În privința primei întrebări, Curtea a decis inițial că Directiva 1999/70 nu își găsește aplicabilitatea, nefiind implicat un contract de muncă sau măcar vreun raport de muncă definit ca atare de legislația și practicile în vigoare din statele membre, ori existența unui asemenea raport ar fi fost o condiție obligatorie pentru angrenarea aplicării prevederilor Directivei. Cu toate acestea, la o privire mai amănunțită, Curtea a constatat însă că legislația italiană permite asimilarea unor asemenea contracte de muncă, celor obișnuite, deși se utilizează pentru prestarea muncii o categorie aparte de lucrători. Astfel,    s-a stabilit că acordul-cadru nu se opune unei reglementări naționale precum cea din cauză.

A doua întrebare, în opinia Curții, își găsește răspunsul chiar în fundamentarea acordului-cadru, fundamentare ce consacră, după cum subliniam și anterior, principiul nediscriminării. Cu alte cuvinte, nu este considerată legitimă acordarea unei retribuții inferioare lucrătorilor de tip LSU/LPU, aceștia trebuind să beneficieze de un tratament egal din partea angajatorilor.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea a declarat clauza 2 din acordul-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, anexat la Directiva 1999/70/CE din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru CES UNICE și CEEP, ca neopunându-se unei reglementări naționale precum cea în discuție, care prevede că relației dintre lucrătorii socialmente utili și autoritățile publice cu care aceștia colaborează și pentru care prestează o muncă spcifică, nu li se aplică acordul-cadru atunci când aceștia nu au o relație de lucru așa cum este ea definită în mod standard de către legislația, convențiile colective de muncă sau practicile în vigoare din statele membre.



1 Cerere publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 175, pag.43

2 LSU = lucrători utili din punct de vedere social; LPU = lucrători de utilitate publică.

Contor: 1976 afișări

Larisa Ștefana Mihalache, 16 martie 2012 22:10

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner