Un contract pe durata determinată este acela prin care părţile semnatare se angajează, pe de o parte, să lucreze (salariatul) și pe de altă parte, să asigure accesul la locul de muncă în condiţii egale cu cele ale celorlați angajați pe toată durata prevăzută în contract (angajatorul). Nici una dintre părţile contractante nu se poate dezice de aceste condiții fără consecințe de ordin juridic, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 22 martie 2012 (nr.10-20298).
În speță, reclamantul a semnat un contract cu durată determinată pentru a prelua funcția de director juridic al unei întreprinderi. Angajatorul a refuzat ulterior să dea curs respectivului contrat, motiv pentru care salariatul s-a adresat instanței pentru obținerea de daune-interese ca urmare a întreruperii de către angajator a relațiilor contractuale.
Încetarea unui contract de muncă cu durată determinată nu este posibilă potrivit art. L. 1243-1 din Codul muncii francez decât în anumite situații. Cu excepția cazului acordului părților, acesta nu poate fi reziliat până la data încetării de drept, decât înstuația în care este vorba de abatere gravă, de forţă majoră sau în urma declarării inaptitudinii salariatului de către medicul de medicina muncii
În situația de față, decizia a aparținut unilateral angajatorului, acesta neîndeplinind condițiile specificate de lege, motiv pentru care angajatul are dreptul de a beneficia de daune interese.
Cuantumul acestor daune trebuie să fie cel puţin egal suma remuneraţiilor pe care angajatul le-ar fi primit până la finalizarea contractului, indiferent de faptul că respectivul contract nu a fost executat.
(Sursa: Juritravail)
Comentarii