Curtea de Casație (franceză) a reținut într-o hotârâre din 29 martie 2012 (nr. 10-27278) că introducerea unei acțiuni în instanță de către un salariat, în speță în fața Tribunalului Muncii, nu poate constitui un motiv de concediere a acestuia de către compania angajatoare. Luând o astfel de măsură, angajatorul se poate face vinovat de discriminare.
În fapt, un salariat angajat începând cu 1 februarie 2005 în calitate de agent de exploatare a fost concediat disciplinar la 10 decembrie 2009, angajatorul motivându-și decizia prin faptul că salariatul i-a adresat o serie de insulte. Acest eveniment a avut loc după ce Tribunalul Muncii a condamnat angajatorul la 23 noiembrie 2009 la plata unor drepturi salariale în favoarea angajatului.
Judecătorii Curții de Casație au constatat că demiterea angajatului este lipsită de cauză reală şi serioasă. Curtea a reținut că motivul real de concediere rezidă în notificarea hotărârii Tribunalului Muncii, care s-a pronunțat favorabil salariatului.
Nulitatea concedierii
Codul Muncii prevede protecţia angajaților care au introdus o acțiune în instanță. În situația în care angajatorul decide să concedieze un angajat pe această bază, concedierea este nulă şi neavenită, cu condiţia ca acesta să nu aibă un motiv real şi serios de concediere, ci să fie doar o măsură arbitrară luată de către angajator, din cauza procesului intentat (articolul L. 1134-4 din Codul Muncii).
Ca în toate cazurile de nulitate, se va acționa în vederea reintegrării angajatului. Cu toate acestea, se poate întâmpla ca angajatul să refuze continuarea executării contractului său de muncă. În acest caz, Tribunalul Muncii îl va acorda o indemnizație care nu poate fi mai mică decât salariile de pe ultimele şase luni şi o indemnizație de concediere prevăzută la articolul de art. L. 1234-9 din Codul Muncii sau stabilită prin convenţia colectivă aplicabilă sau contractul de muncă. În plus, angajatorul trebuie să ramburseze organismelor abilitate, o parte sau chiar intreg cuantumul ajutoarelor de şomaj plătite angajatului concediat.
Discriminare
Discriminareaeste definită ca fiind o diferenţă de tratament nelegitimă. Rezultă din această definiţie că orice acţiune privind un angajat trebuie să se bazeze pe criterii profesionale şi obiective, nu pe criterii personale. Astfel, faptul de a concedia un angajat pentru instituirea unei procedurii în faţa Tribunalului Muncii, este o acţiune care are la bază criterii personale. Se poate argumenta că angajatul este discriminat. Concedierea va fi declarată nulă (articolul L. 1132-4 din Codul Muncii francez).
(Sursa: Juritravail)
Comentarii