3 Ianuarie 2014

Cum va arata anul 2014 in domeniul relatiilor de munca!

Fotografie autor

Anul 2010  a fost anul angajatorilor în domeniul dreptului muncii. Pentru prima dată în ultimii 100 de ani, de când România are un Cod al muncii[1], drepturile salariaților au fost restrânse în mod vizibil, concepțiile liberale privind piața muncii câștigând un teren extrem de important în fața concepțiilor sociale, care au dominat Europa secolului XX.

Inceputul secolului XXI arata o intoarcere la conceptiile relatiilor de munca ale secolului XIX.

Indiferent de motivele de filozofie economică ce au stat în spatele acestor modificări[2], cert este faptul că salariații au pierdut teren important în fața angajatorului, locul de muncă devenind mai nesigur cu aceste modificări, reprezentarea salariatilor in fata angajatorilor fiind slabita din temeli, contractul colectiv de munca pierzand teran important devenind un instrument auxiliar in reglementarea relatiilor de munca, etc.

Valul acesta de modificări legislative în defavoarea salariaților este unul mondial, nu doar la nivelul României, un val de schimbări impus de FMI (și UE( care nu a afectat doar România (România a fost doar, pentru anumite aspecte ale relatiei de munca un cobai).

Fără a fi economist, dar ca specialist în relații de muncă și resurse umane, nu pot să nu constat că fundamentele gândirii creșterii economice liberale (nevoia cresterii economice prin flexibilizarea - a se citi insa precarizarea relatiilor de munca), care stau la baza acestor modificari sunt greșite.

 Plusvaloarea economică o dă  în primul rând munca sistematică, serioasă, calculată și consumul rațional (individual și național).

Simpla organizare a muncii, nesustinuta de masuri macro economice este o masura inutila care nu rezolva fondul problemei: organizarea macro economica, deschiderea de noi piete pentru valorificarea produselor muncii, un management performant, vizionar, care sa investeasca in viitor etc.

Dar aceasta este o altă discuție, cert este că, fără o organizare completa macro si micro economica nu poate să existe plusvaloare și deci nu poate sa existe creștere economică (sunt truisme economice, dar sunt fundamentale).

Precarizarea raporturilor de munca nu aduce prin ea insasi pluvalaorea dorita, iar impactul ei asupra economiei este nesemnificativa. Flexibilizarea raporturilor de munca poate avea un impact doar asupra economiilor in dezvoltare, muncitorii avand posibilitatea de a gasi repede un loc de munca si in nici un caz asupra economiilor in recesiune, muncitorii fiind in incapacitate de a gasi rapid un loc de munca, persoanele fara loc de munca pe termen lung[3] fiind primele care vor suferi de pe urma acestei precarizari.

Singurul efect vizibil al acestor modificari legislative ale anului 2010 (care au culimnat cu modificarea Codului muncii prin Legea 40/2011) a fost acela al cresterii muncii prin agent de munca temoprar, ceea ce insemana precarizarea locurilor de munca, exact asa cum anticipam inca din anul 2011.

Ce anume a impus aceasta precarizare? E simplu. Pericolul cresterii economice chineze. Dar cresterea economica chineza (numita eronat miracolul chinezesc) s-a fundamentat pe urmatoarele coordoate (fara sa am pretentia ca epuizez): un consum intern extrem de redus, exporturi extrem de mari si o munca extrem de sutinuta. Asadar, nu precarizarea locurilor de munca este solutia la aceasta amenintare ci mai degraba un consum rezonabil, o austeritate autoimpusa si o balanta economica pozitiva.

Incapacitatea guvernanților, de data aceasta la nivel SUA si UE, de a face față creșterii economice asiatice (în special chineze) a impus adoptarea unor măsuri de ajustare a drepturilor salaraților cu efecte negative.

Cum va arata insa anul 2014 din aceasta perspectiva?

In ceea ce ma priveste apreciez ca nu vom avea modificari majore ale legislatiei muncii insa va actiona, ca un putregai intr-un mar, modificarile aduse prin Legea nr. 40/2011 si anume:

1. se vor precariza si mai mult locurile de munca;

2. numarul contractelro colective de munca se va reduce;

3. va continua erodarea puterii isndicatelor.

 

Va urez un an bun si cu locuri de munca stabile si bine platite.

 

[1] A se vedea Costel Gîlcă, Noi teorii în dreptul muncii, ed. Rosetti Internațional, 2012.

[2] Nu este locul sa dezvoltam aic acets subiect, poate o vom realiza cu alta ocazie.

[3] Evit folosirea de somaj pe termen lung deoarece este inadecvat, somajul presupunand si consemanrea in statistici, si primirea de catre slariati a unor indemnizatii de asigrari din partea statului, ceea ce nu este cazul in cazul persoanelor fara loc de munca pe termen lung.

 

Contor: 1209 afișări

Costel Gîlcă, 3 ianuarie 2014 13:21

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner