13 Februarie 2017

Un dosar cat un roman

Fotografie autor

Maine am un dosar cat un roman.

Un student sarac, intr-o mansarda saracacioasa, destept, ambitios, brilaint, viseaza sa ajunga cineva in viata, sa reuseasca profesional.

Toata viata lui si-o dedica reusitei profesionale, singura care conteaza in mod fundamental in viata lui.

Obtine un post mic la o multinationala, munceste ca bezmeticul zi si noapte, si incepe sa creasca obtinand post dupa post, crescand in ierarhie. Nopti nedormite, target-uri, task-uri, sambete duminici, profit, rentabilitate, optimizare sunt cuvintele care ii umplu mintea tot timpul.

Viata privata merge paralel,  dar auxiliar vietii profesionale. Se insoare, are doi copii, dar acestea sunt auxiliare dorintei lui de reusita profesionala, ratand multe din evenimentele de familie: nasteri, aniversari, inmormantari, fie absentan, fie fiind pe fuga, sarcinile de serviciu fiind prioritare, de la inmormantarea bunicii fugind dupa nici jumatate de ora la birou pentru realizarea task-urilor si a target-ului.

Incepe sa urce in cariera, incepe sa aiba reusite profesionale majore. Serios, briliant, deschizator de drumuri. Ajunge in pozitii inalte si foarte inalte.

La un moment dat o multinationala ii vinde postul mult dorit de CEO la una din cele mai mari multinationale din lume si posibilitatea unei cariere internationale.

Fostul student sarac, acum cu o casa in cel mai luxos cartier al orasului, cu masinid e lux, cu vacante de lux, accepta fara ezitare propunerea. Ultimul mic pas pana la marea realizare: CEO la o multinationala si carierea internationala e in fata lui.

Fie pentru ca la o petrecere a firmei eroul nostru, ca si Ovidius, vede ceva ce nu ar fi dorit sa vada, fie pentru ca multinationala a dorit sa se foloseasca de el pur si simplu pentru o scurta perioada de timp, la scurt timp acesta este concediat. La momentul semnarii contractului eroul nostru nu fusese informat cu privire la o modificare fundamentala a organizarii firmei, modificare ce duce la desfiintarea postului ocupat de el.  Functia de CEO devine acum o himera, o Fata Morgana intre dunele desetului capitalului. 

Socat omul nu reuseste sa se mai angajeze fie pentru ca piata nu il vrea fie pentru ca sufera un soc psihic, nu reusesete sa creada ce i se intampla.

Banca incepe sa il someze sa plateasca ratele la acea casa de lux, la masina de lux etc.

Pentru ca nu mai poate sa platesca ratele, banca ii ia casa, iar el trebuie sa se mute cu sotia si cu cei doi copii. Sotia, exasperata de faptul ca toata viata a fost pe locul doi pentru ca eroul nostru sa reuseasca, aflata in situatia de a pierde totul, de a sta langa un sot care nu isi revine din soc, nu suporta noua situatie si divorteaza. La divort obtine si custodia celor doi copii. Abia acum eroul nostru isi da seama ca a pierdut totul in viata.

Omul se muta in aceeasi mansadra saracacioasa, asteptand hotararea judecatorilor pe care o vede ca o izbanda morala, ca pe o dreptate, ca pe un cuvant a lui Dumnezeu. Tot ce i-a mai ramas din viata lui e aceasta hotarare judecatoreasca.

Multinationala este dovedita ca in tara ei de origine a pus pe piata produse care au condus la uciderea copiilor, ca in alte tari a mituit beneficiarii pentru a obtine profituri cat mai mari, dar ca peste tot CEO-ul companiei si-a platit cautiuni ca sa nu faca puscarie.

Daca omul se va sinucide sau nu, daca omul va supravietui ca om, sta maine in mintea si intelegerea unor oameni.

Pana atunci il vad pe eroul nostru intr-o mansarda saracacioasa cu ganduri intre viata si moarte (plus minus figurat) spunandu-si: "Sunt umbra omului puternic care am fost"!

 

PS. 1. Povestea aceasta (adevarata) mi se pare extrem de relevanta pentru ce inseamna munca in multinationale. 2. Daca stiti copii in multinationale incantati de noul job...poate ar fi bine sa citeasca aceasta poveste reala acum cand pleaca la drum. Am vazut multe povesti asemanatoare, poate nu atat de tragice, dar similare.

 

Contor: 1716 afișări

Costel Gilca, 13 februarie 2017 16:48

Calificativ

Comentarii

Comentarii
 
Rugio spunea,
29 martie 2018, 23:30

Se potrivește cuiva foarte cunoscut doar că nu e într-o multinațională și încă n-a ajuns să-și spună "Sunt umbra omului puternic care am fost" Din păcate este aproape momentul când va spune vorbele astea amare...

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner