s
În speță, sindicatul unei companii de curățenie a informat compania cu privire la desemnarea unui delegat sindical în cadrul instituției. Compania a sesizat Tribunalul de Primă Instanță (TPI), pentru a obține anularea numirii, având în vedere că angajatul numit ca delegat sindical nu a candidat la ultimele alegeri profesionale.
Cuplurile căsătorite care lucrează în aceeași companie au dreptul să își ia concediu în același timp, situația fiind similară și pentru partenerii legați printr-un Pact civil de solidaritate (Articolul L3141-15 din Codul Muncii francez), potrivit deciziei Curții de casație franceze nr. 11-26934 din 26 februarie 2013.
În speță, o salariată angajată în calitate de achizitor amabalaje a fost transferată la un alt loc de muncă. Ca urmare a acestui transfer, nu i-a mai fost acordată compensarea pentru munca de noapte. Prin urmare, salariata, împreună cu alți colegi, s-au adresat instanței de judecată. Aceștia au cerut, cu precădere, acordarea majorării de 40% pentru orele de noapte efectuate în mod excepțional.
În speță, contractului de muncă al unei angajate, în funcția de șef al serviciului maritim și aerian al unei societăți, conținea o clauză de mobilitate în care salariata își exprima angajamentul de a accepta orice transfer în orice loc în care grupul X avea o filială în Franța și în DOM / TOM (Departament de peste mări - Teritoriu de peste mări), în numele său propriu sau prin intermediul filialelor sau societăților colaboratoare. Angajata a fost concediată pentru că a refuzat un transfer în calitate de manager de operatiuni la Dunkerque.
În condițiile în care contractul de muncă al unui angajat a fost executat la domiciliu pentru o perioadă de mai mulți ani, cu acordul angajatorului, acesta din urmă nu poate reveni asupra deciziei în mod unilateral, după cum a subliniat Curtea de Casație franceză în hotărârea nr. 12-22360 din 13 februarie 2013.
În speță, o angajată în calitate de farmacistă a luat decizia unilaterală de încetare a contractului său de muncă și a sesizat Tribunalul Muncii cu cererea analizării deciziei drept concediere fără cauză reală și serioasă.
În speță, un angajat în calitate de formator în cadrul Asociației Naționale pentru Formarea Profesională a Adulților din Franța s-a adresat Tribunalului Muncii cu cererea plății orelor suplimentare pentru perioada de tranzit între diferitele centre de formare la care trebuia să ajungă, precum și pentru plata de daune-interese.
Un angajat, tehnician în departamentul de creație, a fost concediat pentru abatere profesională gravă, pe motiv că a depus, fără a-și notifica angajatorul, un brevet de invenție legat direct de activitatea exercitată în cadrul companiei cu scopul de a-l utiliza personal, violând astfel obligația de loialitate. Angajatul a contestat în instanță demiterea.
Un angajat nu comite cu necesitate o abatere prin refuzul de a executa o instrucțiune a angajatorului său contrară reglementărilor, după cum a reținut Curtea de Casație franceză în decizia nr. 11-12875 din 13 iunie 2012. În speță, un șofer de camion care a refuzat să facă un transport dispus de către angajatorul său a fost notificat de demiterea sa pentru abatere disciplinară gravă (pierzând astfel beneficiul de preaviz și indemnizația de concediere).
Atunci când un angajat este gasit în stare de ebrietate la locul său de muncă, acesta poate fi sancționat sau chiar concediat. Codul muncii francez interzice venirea sau rămânerea la locul de muncă a unei persoane în stare de ebrietate (articolul R. 4228-21).
În acest caz, o angajată în calitate de ospătar, după un concediu medical a beneficiat de o reclasificare pentru handicap. Angajatorul i-a dat preaviz de două ori angajatei pentru a merge la o vizită medicală pentru reluarea activității, dar aceasta nu a răspuns citațiilor, motiv pentru care acesta a decis demiterea salariatei pentru abatere disciplinară.
O companie farmaceutica a făcut o plângere în calitate de parte civilă împotriva CEO-ul adjunct pentru furt şi delapidare. Acesta a fost acuzat că a transferat în mod fraudulos documente interne ale companiei prin intermediul e-mail-ului personal.
Într-o speță, un salariat francez a fost angajat în 2003 de o întreprindere în calitate de machetist în baza unui contract cu durată determinată de șapte luni. Raporturilor de muncă au continuat, salariatul beneficiind ulterior de un contract pe durată nedeterminată. În 2006, angajatul a fost concediat.
Potrivit articolului L1233-3 din Codul Muncii francez o concediere economică trebuie să rezulte din reducerea locurilor de muncă, o transformare a acestora sau o modificare a unui element esenţial al contractului de muncă refuzată de către angajat. Aceste trei ipoteze trebuie să fie consecutive unor dificultăţi economice, schimbări tehnologice, unei reorganizări și vizează menţinerea competitivităţii sau o încetare a activităţii.
În anumite cazuri, un salariat poate fi concediat pentru motive care țin de viața privată a acestuia. Acest principiu a fost stabilit de Curtea de Casație franceză prin mai multe hotărâri luate de-a lungul timpului. Se poate proceda la o astfel de concediere în condițiile în care, ținându-se cont de natura atribuțiilor angajatului și de rolul său în întreprindere, acesta a cauzat un prejudiciu companiei angajatoare (Curtea de Casație, 22 ianuarie 1992, nr. 90 – 42517).
Curtea de Casație (franceză) a reținut într-o hotârâre din 29 martie 2012 (nr. 10-27278) că introducerea unei acțiuni în instanță de către un salariat, în speță în fața Tribunalului Muncii, nu poate constitui un motiv de concediere a acestuia de către compania angajatoare. Luând o astfel de măsură, angajatorul se poate face vinovat de discriminare.
Furtul la locul de muncă, potrivit legislației franceze, poate conduce la concediere pentru cauză reală şi serioasă sau pentru o abatere gravă. Cu toate acestea, abaterea gravă este rareori recunoscută în cazul unui furt de mică valoare şi atunci când angajatul are o vechime semnificativă în companie (Hotărârea Curții de Casație sin 6 martie 2007, nr 05 -44 569). Astfel, trebuie remarcat faptul că, în evaluarea severităţii vinei angajatului, anumite elemente ar trebui să fie luate în considerare. Este vorba, în special, de vechimea angajatului, natura izolată a incidentului sau prejudiciului suferit.
Contractele de muncă în care este inclusă o clauză de neconcurență prevăd, de multe ori și posibilitatea angajatorului de a renunța la aplicarea clauzei după încetarea raporturilor de muncă. În cazul denunțării acestei clauze, angajatorul nu mai este obligat să plătească suma de bani ce decurge din impunerea acesteia.
Într-o decizie din 7 februarie 2012 (nr. 10-18686), Curtea de Casaţie (franceză) a reţinut că încălcarea demnităţii unui salariat de către angajator constituie o încălcare gravă a obligaţiilor acestuia din urmă care justifică o cerere de reziliere judiciară a contractului de muncă din partea angajatului.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze), reclamanta, înainte de a fi angajată în calitate de formator de limbă engleză al unei companii, a participat la un program de pregătire pedagogică organizat de către aceasta pe o perioadă de două săptămâni. Ulterior, la 2 mai 2007, reclamanta a fost angajată în baza unui contract de muncă ce prevedea o perioadă de probă de două luni.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 27 martie 2012 (nr. 10-19915), un însoțitor de bord a fost concediat la 30 iulie 2007 pe motiv de abatere gravă, în condițiile în care i-a fost reproșat consumul de substanțe stupefiante.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 21 martie 2012 (nr. 10-11762), o salariată temporară a încheiat 21 de contracte de muncă pe durată determinată, pe o perioadă de 42 de luni şi jumătate, aproximativ trei ani şi jumătate, cu o clinică medicală. Atunci când angajatorul i-a oferit un contract de muncă pe durată nedeterminată, aceasta a refuzat.
Un contract pe durata determinată este acela prin care părţile semnatare se angajează, pe de o parte, să lucreze (salariatul) și pe de altă parte, să asigure accesul la locul de muncă în condiţii egale cu cele ale celorlați angajați pe toată durata prevăzută în contract (angajatorul). Nici una dintre părţile contractante nu se poate dezice de aceste condiții fără consecințe de ordin juridic, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 22 martie 2012 (nr.10-20298).
Salariatul trebuie să îşi informeze angajatorul de imposibilitatea reluării muncii la terminarea concediului medical plătit potrivit hotărârii Curţii de Casaţie (franceze) din 29 februarie 2012 (nr. 10-10361).
Un salariat angajat de către o companie franceză pentru a-și exercita funcția în cadrul unei filiale din străinătate este supus legislației țării în care își desfășoară în mod curent activitatea, potrivit hotărârii Curții de Casație (franceze) din 8 februarie 2012 (nr. 10-28537).