s
În caz de concediere pentru inaptitudine cauzată de o boală non-profesională, angajatul aflat în incapacitate de muncă, nu are dreptul, conform legislației franceze, la indemnizație de preaviz (cu excepţia cazului în care există dispoziții convenționale mai favorabile). Cu toate acestea, în cazul în care angajatorul nu a respectat obligaţia de a căuta opțiuni pentru reclasificare, angajatul este îndreptățit să primească această compensație.
Denigrarea unui superior ierarhic printr-un mail privat trimis în afara timpului și locului de muncă nu constituie o acțiune care să justifice o concediere pentru abatere gravă, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 26 ianuarie 2012 (nr. 11-10189).
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 28 februarie 2012 (nr. 10-18308), o salariată a fost angajată în calitate de asistentă începând cu 23 ianuarie 1999 de către o asociaţie. Îndatoririle sale includeau asigurarea confortul fizic şi moral al adulților sub tutelă, găzduiți de către asociaţie într-un apartament. Durata de muncă a fost stabilită la 35 de ore pe săptămână. De asemenea, ea trebuia să participe șase ore și jumătate în fiecare lună la activităţi, întâlniri, vizite psihiatrice etc. Salariata a fost concediată la 30 ianuarie 2007 pentru că a încălcat obligaţia contractuală de a locui în proximitatea locului său de muncă.
Clauza prin care un salariat acceptă în avans să fie mutat la un alt angajator pentru o perioadă de timp este ilicită, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 16 februarie 2012 (nr. 10-26542). Judecătorii au condamnat societatea angajatoare pentru inserarea unei astfel de clauze în contractul de muncă al salariatului.
Într-o speță a Curții de Casație (franceză), din 11 ianuarie 2012 (nr. 10-28213) un chelner-șef sală într-un restaurant a fost concediat pentru refuzul de a-și scoate în timpul serviciului cerceii. El a contestat în instanță motivul concedierii, considerând măsura ca fiind discriminatorie.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 18 ianuarie (nr. 10-17085) un salariat angajat în calitate de ospătar la un restaurant începând cu 1 noiembrie 1994 a fost concediat la 28 iulie 2006, după ce a refuzat o modificare a programului de lucru, care implica munca în timpul zilelor de duminică.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 11 ianuarie (nr. 10-20377), un salariat care se ocupa de pregătirea și încărcarea comenzilor a decis denuntarea unilaterală a contractului de muncă. Apoi, acesta a făcut s-a adresat Tribunalului Muncii pentru a cere diferite compensații și daune pentru concediere fără cauză reală şi serioasă.
Într-o speță Curții de Casație (franceze) din 8 februarie (nr. c), un salariat angajat în calitate de conducător auto și curier a fos concediat de catre angajator pentru culpă gravă. Cu cinci zile după începerea unei greve la care a luat parte și salariatul, angajatorul ia cerut să restituie vehiculul încredințat. Acesta a refuzat şi a fost demis.
Unui salariat, angajat de o întreprindere franceză în baza unui contract de muncă pe perioadă determinată, la 21 martie 2006, i-a fost reînnoit contractul pe 21 aprilie pentru o perioadă de 74 de saptămâni, până la 21 septembrie 2007. Salariatul, care a părăsit întreprinderea la termenul prevăzut, s-a adresat instanței de judecată pentru a cere recalificarea contractului său de muncă într-unul pe perioadă nedeterminată.
Punerea în practică a unei anualizări a timpului de lucru presupune încheierea unui contract scris între părți. Simpla referire la acordul societății angajatoare asupra acestei organizări în contractul de muncă nu este suficientă, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 31 ianuarie 2012 (nr. 10-17593).
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 25 februarie 2012 (nr. 10-11590), o salariată a fost angajată în calitate de negociator șef al serviciului de tranzacție. Contractul său de muncă includea o clauză de neconcurență care prevedea o diminuare a compensației financiare în caz de demisie. Salariata a decis la un moment dat să denunțe unilateral contractul individual de muncă și a sesizat instanța cu diferite cereri.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 11 februarie 2012 (nr. 10-19970), doi soți încheiaseră un contrat cu o întreprindere pentru administrarea comună a unui magazin. Printr-o scrisoare, salariata a cerut societății în cauză încetarea contractului său concomitent cu ieșirea la pensie a soțului, conform clauzelor contractuale.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 1 februarie 2012 (nr. 10-17394), unui salariat angajat al unei companii începând cu 1 decembrie 1980, i s-a propus printr-o scrisoare din 1 decembrie 1992 o nouă metodă de calcul a salariului. Această modificare implica eliminarea primelor anterioare şi introducerea unei prime de performanță şi a unui bonus anual. Angajatorul a cerut salariatului să semneze documentul în semn de acceptare a noilor condiții, precizând că lipsa unui răspuns echivala cu o acceptare. Prin scrisoarea din data de 8 decembrie 1999, angajatul a fost informat cu privire la eliminarea primei de performanță începând cu 1 ianuarie 2000.
Mandatul de reprezentant al salariaților impune ca cerință obligatorie persoanelor alese să reprezinte efectiv interesele personalului și nu pe cele ale angajatorului. Astfel, nu pot fi eligibili pentru această funcție salariații care au și rolul de delegat al angajatorul în faţa instituțiilor reprezentative ale angajaţilor. Interdicţia este menită a asigure o reprezentare corectă şi echitabilă a intereselor personalului.
Obligația punctuală de lucra de la domiciliu a unei salariate reprezintă o modificare a contractului de muncă al acesteia ceea ce justifică decizia unilaterală de încetare a contractului de muncă luată de angajată, potrivit deciziei Curții de Casație (franceze) din 31 ianuarie 2012 (nr. 10-25.367).
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 25 ianuarie (nr. 10-26502), un salariat fusese angajat în 1998 în calitate de analist financiar de o firmă franceză, membră a unui grup multinațional. Salariatul a intrat în concediu medical începând cu luna martie 2007, moment în care lucra în cadrul unui servicu comun grupului de societăți. În septembrie 2007, angajatul a fost concediat pe motiv ca absența sa a produs perturbări ale activității, fiind necesară înlocuirea sa definitivă. Salariatul a contestat în instanță decizia de concediere.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 10 ianuarie 2012 (nr.10-23482), salariații unei firme de curățenie au fost detașați la sediul unei societăți client. Pentru a determina timpul precis de sosire şi plecare ale angajaţilor, angajatorul a căutat şi a obţinut numirea unui executor judecătoresc pentru a vizualiza înregistrările de pe camerele de supraveghere amplasate la intrarea companiei client. Angajaţii şi sindicatul din domeniu au contestat legalitatea acestei metode de probă.
Un angajat al unei bănci, delegat sindical, a primit un avertisment pentru că a trimis prin e-mail, de pe computer-ul personal de la muncă, un document informativ semnat de mai multe sindicate către 35 de puncte de vânzare ale sucursalelor bancii în Marea Britanie.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 11 ianuarie 2011 (nr. 10-17945), un salariat a fost angajat în calitate de manager al unui magazin în baza unui contract pe perioadă nedeterminată, care prevedea o perioadă de probă de 6 luni, cu posibilitatea de prelungire pentru încă șase luni. Perioada de probă a fost reînnoită, iar ulterior angajatorul a întrerupt raporturile de muncă.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 15 decembrie 2011 (nr. 10-21810), un salariat a fost angajat pe 3 noiembrie 1994 în calitate de director executiv al unei întreprinderi. Începând din 21 august 2006 a fost detașat în Algeria și a acceptat și momentul repatrierii în anumite circumstanțe prevăzute în contract. Acesta a fost, însă, demis pentru abatere gravă la 23 aprilie 2008, întrucât a refuzat relocarea sa la Marsilia.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 14 decembrie 2011 (nr. 10-19192), o salariată angajată pe o funcție de execuție în cadrul unei companii de automobile a fost declarată inaptă pentru ocuparea postului pe care fusese angajată, prin al doilea aviz din data de 5 decembrie 2005 al medicului de medicina muncii (un aviz intermediar fusese dat pe 15 noiembrie).
Într-o speță a Curții de Casație (franceză) din 14 decembrie 2011 (nr. 10-14527), un salariat angajat în calitate de consilier comercial a refuzat să semneze un act adițional prin care se impunea o modificare a metodelor de calculare a remuneraţiei variabile. Ulterior, acesta a fost concediat pe motive economice, decizie contestată în instanță. La încetarea raporturilor de muncă, angajatul a fost scutit și de executarea clauzei de neconcurenţă inserată în contractul său.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 14 decembrie 2011(nr. 10-14251), un agent de securitate a fost în concediu medical, iar ulterior unei vizite medicale a fost declarat inapt pentru ocuparea postului. Angajatorul i-a făcut trei oferte de reclasificare.
Într-o speță a Curții de Casație (franceze) din 15 decembrie 2011 (nr. 10-23483), un salariat angajat de la 1 decembrie 2007 în calitate de inginer-șef, ulterior ca manager de proiect a fost concediat pe 13 august 2008 pentru necorespundere profesională.
Într-o speţă Curţii de Casaţie (franceze) din 1 decembrie 2011 (nr. 10-19234), un salariat angajat în calitate de regizor în cadrul Comediei Franceze a fost concediat pentru motive economice. Acesta s-a adresat instanţei de judecată pentru a contesta decizia de concediere.