Prin contestaţia înregistrată la data de 29 august 2007, contestatoarea E.E. a chemat în judecată intimatul Spitalul Clinic Municipal G.C solicitând instanţei că prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 271 bis din 15 iulie 2007, emisă de intimat, că fiind nelegală şi netemeinică, cu obligarea intimatului să o reîncadreze pe acelaşi loc de muncă avut anterior şi să-i plătească drepturile salariale cuvenite la zi, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 2457 de la 3 octombrie 2007 a admis contestaţia formulată de E.E.-B., împotriva dispoziţiei nr. 271 bis din 15 iulie 2007, emisă de intimatul Spitalul Clinic Municipal G.C şi a anulat dispoziţia nr. 271 bis din 15 iulie 2007 emis de intimat.
Au fost repuse părţile în situaţia anterioară emiterii dispoziţiei de încetare a contractului de muncă, fiind obligată totodată intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata, cuvenite de la data încetării contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele :
Contestatoarea a fost angajata intimatului, ocupând funcţia de infirmieră în cadrul clinicii, începând cu data de 12.12.2005, potrivit contractului individual de muncă nr. 692/2005 încheiat pe durată nedeterminată ataşat la dosar, contract care a fost modificat prin actele adiţionale cu nr. 65/25.10.2006 şi respectiv nr. 77/22.11.2006.
Potrivit acestor acte adiţionale, pârâtul a modificat locul şi felul muncii contestatoarei, precum şi cuantumul drepturilor salariale, aceasta fiind trecută în funcţia de îngrijitoare la Clinica Pediatrie cu un salariu de 432 lei, începând cu data de 23.11.2006.
S-a reţinut că intimatul nu a menţionat în cuprinsul actelor adiţionale nicio clauză expresă privitoare la durata determinată a contractului de muncă al contestatoarei, fapt neprevăzut nici în cuprinsul contractului individual de muncă nr. 692/2005, încheiat iniţial între părţi.
Raportat la circumstanţele faptice rezultate din probele dosarului, tribunalul a concluzionat că raportul de muncă existent între contestatoare şi Spitalul Clinic Municipal G. C vizează un contract încheiat pe durată nedeterminată şi că atare nu sunt incidente dispoziţiile art. 56 lit. j) din Codul Muncii privind încetarea acestui contract la o dată anume, prestabilită.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimatul Spitalul Clinic Municipal „G.” C criticând soluţia primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente :
T. de faţă comportă două aspecte importante care nu au fost avute în vedere de prima instanţă la soluţionarea litigiului.
Aceste aspecte vizează starea de fapt şi modul de rezolvare a problemei de drept ridicate de interpretarea dispoziţiilor art. 12 Codul Muncii.
Astfel, minimul de probe administrate în cauză conduc la conturarea unei situaţii de fapt diferite de cea reţinută de instanţă, şi care implică şi o altă perspectivă de rezolvare juridică.
Fiind în discuţie un element esenţial al contractului de muncă şi anume durata acestuia, prima instanţă trebuia să stabilească natura postului, condiţiile în care a fost ocupat acest post de către contestatoare şi în concret, motivul pentru care nu a mai fost posibilă menţinerea acesteia pe un post în cadrul clinicii.
Odată stabilite aceste circumstanţe faptice, instanţa este în măsură să concluzioneze asupra duratei pentru care s-a încheiat contractul de muncă şi după caz, să constate legalitatea sau nelegalitatea deciziei de concediere.
Aşa fiind, în conformitate cu art. 312 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentinţa tribunalului şi va trimite cauza pentru rejudecare, prima instanţă având obligaţia să examineze pe deplin fondul litigiului, atât din perspectiva întregului probatoriu ce se impune a fi administrat cât şi din perspectiva consecinţelor juridice pe care le implică prevederile art. 12 şi 56 lit. j) din Codul Muncii.
