s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Litigii de muncă. Obligaţia de a face. Recurs. Tardivitate

Tematică: Obligatia de a face

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
(Curtea de Apel Craiova, Secţia a II-a Civilă şi pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia nr. 7975 din 11 septembrie 2008, www.jurisprudenta.org)

Tribunalul Dolj prin sentinţa nr. 235 din 11 februarie 2008 a respins contestaţia precizată formulată de contestatorul D.O., în contradictoriu cu Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă C. În considerentele sentinţei s-a reţinut că reclamantul contestator D.O. a fost salariatul unităţii pârâte Spitalul Clinic Judeţean nr. 1 C, în funcţia de asistent medical de laborator, în perioada 23.01.1971-01.10.2003, raporturile de muncă încetând în temeiul art. 56 lit. d) Codul Muncii, în acest sens fiind emisă decizia nr. 652/24.09.2003 de către pârât.
Ca urmare a faptului că la data încetării raporturilor de muncă pârâta nu a efectuat menţiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatorului (ultima înscriere efectuându-se la data de 1.01.2001), prin decizia pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă nr. (...)/29.09.2003 emisă de Casa Judeţeană de Pensii D, drepturile de pensie i-au fost acordate începând cu data de 1.07.2003 şi nu cu data de 1.10.2003, data încetării contractului individual de muncă .
Menţiunile privind activitatea în muncă a contestatorului în perioada 1.07.2003-1.10.2003, respectiv salariul brut şi premiile realizate de acesta, au fost însă cuprinse în adeverinţa nr. 23148/16.08.2006 emisă de către spitalul pârât . La aceiaşi dată, intimatului emite şi adeverinţa nr. 22619/2006, în care sunt cuprinse veniturile salariale rezultate din orele de noapte efectuate de reclamant, în perioada 23.01.1971-1.10.2003.
De la data încetării raporturilor de muncă dintre părţi, spitalul pârât a emis mai multe adeverinţe privind activitatea în muncă a contestatorului şi anume: nr. 20743/21.07.2003, nr. 32852/28.11.2003 şi nr. 22852/28.11.2003 (spor vechime, grupa a îi a, spor condiţii periculoase sau vătămătoare, salariu merit, pensie suplimentară – în perioada 23.01.1971-01.07.2003), nr. 23705/20.09.2005 (venit brut realizat în perioada 1.01.2000-1.04.2001), nr. 8049/03.05.2006 (spor condiţii periculoase sau vătămătoare pentru perioada 1.01.2000-1.10.2003). În toate aceste adeverinţe se face menţiunea că unitatea a plătit şi virat CAS, precum şi faptul că salariile înscrise în carnetul de muncă nu conţin sporuri.
S-a constat astfel că susţinerea contestatorului privind neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de art. 40 alin. (2) lit. f) Codul Muncii de către pârât, nu este întemeiată. În acest sens, s-a constat că toate adeverinţele eliberate contestatorului conţin menţiunile privind reţinerea şi virarea acestor contribuţii, inclusiv pentru pensia suplimentară. Această menţiune s-a făcut pentru veniturile totale realizate de către salariat şi nu defalcat, pentru fiecare spor, adaos sau primă în parte (dintre cele cu caracter permanent, prevăzute de lege) realizat de acesta . De asemenea, în aceste adeverinţe au fost incluse şi valoarea sporurilor pentru condiţii deosebit de periculoase sau vătămătoare (sporul T.B.C.), veniturile salariale realizate în lunile iulie, august şi T. 2003, neînscrise în carnetul de muncă [adeverinţa nr. (...)], precum şi veniturile rezultate din orele de noapte pretinse de reclamant (adeverinţa nr. 22619/2006).
În ceea ce priveşte susţinerea contestatorului privind lipsa înscrierii salariului sub formă de fracţie în perioada 01.01.2000-01.04.2001, din verificarea menţiunilor din carnetul de muncă al contestatorului s-a constat că salariul a fost înscris sub formă de fracţie, începând cu anul 1994, conform legii.
Astfel, s-a constat că intimatului şi-a îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 40 alin. (2) lit. f) şi h) Codul Muncii, eliberând, la solicitarea contestatorului, adeverinţele privind activitatea sa în muncă, precum şi de a reţine şi vira contribuţiile conform legii.
Cererea contestatorului privind obligarea pârâtului la plata drepturilor de pensie începând cu data pensionării, 1.07.2003 şi aplicarea dispoziţiilor art. 76 alin. (2) din Legea nr. 19/2000 va fi respinsă, angajatorul având doar obligaţia înaintării documentelor privitoare la activitatea în muncă a salariatului în vederea stabilirii drepturilor de pensie, însă nu are şi obligaţia stabilirii şi achitării acestor drepturi.
Cererea contestatorului de a fi anulată decizia nr. 652/24.09.2003 de încetare a contractului individual de muncă, va fi de asemenea respinsă, sub acest aspect, instanţa, din oficiu invocând excepţia prescripţiei dreptului de a formula contestaţie.
Potrivit art. 283 alin. (1) lit. a) Codul Muncii, cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 30 zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă.
Că de la data comunicării acestei decizii a trecut o perioadă cu mult peste termenul prevăzut de lege, astfel încât excepţia este întemeiată şi va fi respinsă contestaţia formulată împotriva deciziei de încetarea a contractului individual de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în cauză reclamantul D.O., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Recursul este tardiv.
Instanţa, din oficiu, a pus în discuţie tardivitatea recursului declarat de reclamant.
Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunţată de instanţa de fond.
Articolul 103 Cod pr. civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinţei instanţei de fond, conform dovezii de comunicare a fost la data de 8.05.2008, iar data înregistrării căii de atac la instanţa de fond este 22.05.2008, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Cauza fiind soluţionată pe cale de excepţie, instanţa nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art. 137 Cod pr. civilă soluţionarea cauzei pe cale de excepţie face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner