Prin sentinţa civilă nr. 616 din 9.04.2008 a Tribunalului Cluj s-a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul Sindicatul E. şi Unitate din cadrul S. C N în contradictoriu cu pârâtul Regia Autonomă de Transport V. Călători CN, având ca obiect un conflict de interese.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 281 din Codul muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
La pct. d) din art. 283 din Codul muncii se precizează că cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate pe toată durata existenţei contractului, în cazul în care se solicita constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, astfel că instanţa a respins acţiunea cu referire directă la contractul de muncă contestat care a expirat la data de 26.10.2007.
Cu privire la Contractul Colectiv de Muncă nr. 357/22.02.2006 şi Contractul Colectiv de Muncă nr. 872/21.12.2006, instanţa a constatat că pârâta nu este obligată să le respecte având în vedere că nu este parte semnatară a respectivelor acte, singurul contract colectiv semnat de patronatul la care este afiliată pârâta fiind Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unităţi pe anii 2006 - 2008 nr. 1586/16/26.07.2006, ceea ce reiese şi din adresa nr. 837/12.10.2007 trimisă pârâtei de Uniunea Română de Transport Public, astfel că instanţa a respins petitele referitoare la aceste contracte.
Referitor la Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate pe anii 2007-2008 înregistrat la E. sub nr. 317/30.10.2007 instanţa a constatat că acesta a fost negociat cu reclamantul şi E.C a considerat legal contractul şi a aprobat înregistrarea.
De asemenea, s-a constatat că referitor la art. 32 alin. (3) din Contractul Colectiv la nivel de unitate care prevede includerea în salariile de încadrare sporurile pentru condiţii grele de muncă, pentru condiţii periculoase, pentru condiţii penibile/muncă ingrată, şi un procent de 7%, acestea au fost reglementate prin Actul Adiţional nr. 4577/25.11.2002 şi Actul Adiţional nr. 2426/15.03.2003. Mai mult chiar, prin Actul Adiţional nr. 1380/19.03.2004 s-a acordat şi o majorare salarială suplimentară de 3% în completarea procentului de 7% pentru personalul direct productiv.
Instanţa a constatat că reclamantul a renunţat la cererile rămase fără obiect respectiv cele referitoare la alin. (11) al art. 5, alin. (1) al art. 19, art. 43 lit. a), art. 50, la Sistemul de salarizare şi anularea art. 27 din Regulamentul intern, ultimul articol nefiind invocat nici în acţiunea introductivă şi nici în precizări. Regulamentul de ordine interioară reprezintă actul intern al unei persoane juridice prin care se stabilesc, în conformitate cu prevederile legale, îndatoririle salariaţilor, măsurile ce se impun in vederea organizării muncii şi asigurării disciplinei muncii, recompensele şi sancţiunile, modul de cercetare al abaterilor disciplinare şi procedura aplicării sancţiunilor disciplinare. Aceste prevederi sunt obligatorii atât pentru salariaţi cât şi pentru ucenici şi persoane delegate sau detaşate în societate. Regulamentul de ordine interioara se întocmeşte şi se aprobă de către conducerea societăţii împreună cu sindicatul şi este afişat în mod obligatoriu în cadrul unităţii respective.
Având în vedere aspectele reţinute şi prevederile art. 281 Codul muncii, instanţa a respins acţiunea formulată şi precizată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând modificarea, în sensul admiterii acţiunii. În motivarea recursului, s-au invocat următoarele:
Motivarea instanţei este evazivă, fără a arăta motivele pe care se sprijină, raportat la dispoziţiile legale invocate de către reclamant, cuprinzând motive străine de natura pricinii.
Prima instanţă a reţinut că pârâta nu era obligată să respecte CCM la nivel de ramură, Transporturi nr. 357/22.02.2006, CCM 872/21.03.2007 la nivel de ramură de Gospodărie Comunală, Locativă şi Transporturi Locale pe anii 2007-2011, pe motiv că nu este parte semnatară a respectivelor acte, apreciind că singurul contract colectiv de muncă semnat de patronatul la care este afiliată pârâta şi pe care este obligată să îl respecte, este CCM nr. 1586/16/26.07.2006.
Art. 100 alin. (2), (3) din CCM unic la nivel naţional pe anii 2007-2010 prevede că orice contract colectiv de muncă se încheie nu numai în considerarea prevederilor legii, ci şi în considerarea prevederilor încheiate la nivel superior.
Prin decizia nr. 511/2006 Curtea Constituţională a statuat că dispoziţiile contractului colectiv de muncă la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale.
Întrucât pârâta cu ocazia încheierii contractului la nivel de unitate pe anii 2007-2008 înregistrat la E.C sub nr. 317/2007, nu a respectat contractele de muncă încheiate la nivel superior, reclamantul a solicitat instanţei anularea clauzelor neconforme şi înlocuirea acestora cu cele din contractul de muncă încheiat la nivel superior, favorabil salariaţilor. Pârâta face parte din ramura de activitate a transporturilor, neputându-se sustrage de la obligativitatea respectării contractului colectiv încheiat la nivelul ramurii de activitate din care face parte, pe motiv că nu este semnatară a acestui contract.
Recurentul a invocat prev. art. 51 din Legea nr. 51/2006, solicitând constatarea nulităţii prevederilor contractului la nivel de unitate pe anii 2007-2008 înregistrat la E.C sub nr. 317/2007, care nu respectă prevederile negociate prin CCM nr. 722/2008 unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010 şi înlocuirea cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM la nivel superior.
Concret, recurentul face referire la următoarele dispoziţii a căror înlocuire o solicită: art. 70 alin. (1) să fie înlocuit cu art. 93 alin. (1) şi (2) din CCM RT, anexa 3 să fie înlocuită cu art. 42 lit. c) din CCM RT, anexa 4 alin. (2) pct. 1 să fie înlocuită cu art. 44 alin. (2) din CCM RT, anexa 5 alin. (1) să fie înlocuită cu art. 61 alin. (1) din CCM RT, art. 27 alin. (2) să fie înlocuit cu art. 64 alin. (1) din CCM RT, art. 45 alin. (5) să fie înlocuit cu art. 52 din CCM RT, art. 53 să fie înlocuit cu art. 80 din CCM RT, iar în anexa 1 valoarea salariului minim de 560 lei să fie înlocuită cu 700 lei, corespunzător valorii minime din CCM RT.
S-a invocat faptul că instanţa nu s-a pronunţat asupra cererilor cuprinse în precizarea de acţiune depusă la termenul din 3.03.2008, respectiv anularea art. 8 alin. (3) şi înlocuirea cu prev. art. 23 alin. (3) din CCM la nivel de grup de unităţi şi anularea art. 54 şi înlocuirea cu prev. art. 29 din CCM la nivel de grup de unităţi.
Motivarea instanţei de fond conform căreia CCM la nivel de unitate pe anii 2007 – 2008 a fost negociat cu reclamantul şi că E. C a considerat legal contractul aprobând înregistrarea, nu este acceptată de recurent, întrucât CCM la nivel de unitate negociat şi înregistrat beneficiază numai de o prezumţie relativă de legalitate, sindicatul putând solicita anularea clauzei neconforme şi înlocuirea ei cu cea din CCM încheiat la nivel superior.
Prin întâmpinarea formulată, intimata S. C-N a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
Reclamantul atât în considerentele acţiunii introductive, a precizării de acţiune, cât şi în motivele de recurs îşi întemeiază cererile de constatare a nulităţii absolute a unor clauze din CCM la nivel de unitate pe anii 2006- 2007 al S. C-N pe argumentul lipsei de conformitate a clauzelor a căror nulitate o solicită cu cele din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006-2007, astfel cum a fost modificat prin actul adiţional publicat la data de 26.01.2007 în Monitorul Oficial.
Analizând cererea recurentului prin prisma prevederilor CCM la nivel de unitate pe anii 2006-2007 al S.C-N, şi ale celor din CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006- 2007, instanţa constată că cererea de raportare a dispoziţiilor primului CCM invocat la dispoziţiile CCM unic la nivel de ramură transporturi, în sensul alinierii clauzelor din contractul la nivel de unitate la cele din contractul unic la nivel de ramură transporturi nu este fondată, pentru următoarele considerente:
CCM la nivel de unitate incriminat ca nefiind conform celui la nivel de ramură transporturi s-a încheiat la nivel de ramură în transportul local pe anii 2006-2008. Anexa nr. 5 din actul adiţional la CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006-2007 enumeră limitativ unităţile la care se aplică CCM unic la nivel de ramură transporturi.
Recurentul reclamant aparţinând S.C-N nu se poate prevala de dispoziţiile CCM unic la nivel de ramură transporturi întrucât S.C-N nu face parte din unităţile enumerate în Anexa nr. 5 din actul adiţional la CCM unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2006-2007, prin urmare, actul unic nu îi este aplicabil. S.C-N desfăşurând activitate de transport în comun nu face parte din ramura transporturi, ci din serviciile comunitare de utilităţi publice reglementate de Legea nr. 51/2006.
S. în care îşi desfăşoară activitatea S. neaparţinând transporturilor, recurentul nu se poate prevala dispoziţiile CCM încheiat în ramura transporturilor, întrucât S., chiar desfăşurând activitate de transport, aparţine unei alte ramuri, respectiv serviciilor comunitare de utilităţi publice.
Pentru aceste considerente, în mod corect prima instanţă a respins acţiunea având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor clauze din CCM la nivel de unitate pe anii 2006- 2007 al S. C şi înlocuirea lor cu prevederi din cuprinsul CCM unic la nivel de ramură transporturi, această respingere vizând şi cererile din cuprinsul precizării de acţiune depusă la termenul din 3.03.2008, întrucât şi acestea vizau acelaşi aspect de anulare a unor clauze şi înlocuirea lor cu cele prevăzute în cuprinsul CCM unic la nivel de ramură transporturi. De altfel, prima instanţă a menţionat expres că respingerea acţiunii vizează şi precizarea formulată ulterior.
În ce priveşte motivul vizând combaterea argumentului instanţei de legalitate a CCM la nivel de unitate pe motiv că acesta a fost înregistrat la E.C, acesta va fi înlăturat, întrucât aşa cum reiese din cele anterior arătate, netemeinicia acţiunii reclamantului derivă din faptul că acesta se prevalează de clauze cuprinse într-un CCM unic, încheiat într-o altă ramură de activitate decât cea în care îşi desfăşoară activitatea S.C-N.
O ultimă precizare care se impune cu privire la cererea recurentului reclamant este aceea că instanţa judecătorească nu este abilitată să înlocuiască una sau mai multe prevederi din cuprinsul CCM la nivel de unitate cu prevederi din cuprinsul CCM unic la nivel de ramură. B. instanţei se limitează la posibilitatea constatării nulităţii anumitor clauze în cazul în care constată că într-adevăr subzistă motive de nulitate, şi eventual obligarea părţilor contractante la o nouă negociere dacă partea care invocă nulitatea clauzelor formulează o astfel de cerere.
Pentru considerentele arătate, văzând şi disp.art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
