Prin cererea înregistrată sub numărul 4559/120/13.08.2007 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa contestatoarea E.H. a chemat în judecată pe intimata Direcţia Silvică Târgovişte pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea deciziei nr. 202/12.07.2007 emisă de intimată şi emiterea unei noi decizii conform sentinţei civile nr. 585/11.06.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa .
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa civilă nr. 117 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa a admis în parte cererea formulată de contestatoare, a anulat decizia în sensul că a dispus reintegrarea contestatoarei de la data de 8 noiembrie 2006 conform sentinţei civile nr. 585 din 11 iunie 2007, cu un salariu de 2790 lei, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei. De asemenea, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând diferenţa între salariul de 2790 lei şi cel acordat, calculate pentru perioada 4 iunie 2007-13 decembrie 2007, respingând celelalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal intimata, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în tot a hotărârii primei instanţe în sensul respingerii contestaţiei formulate ca nefondate.
A susţinut recurenta că decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor sentinţei nr. 585/11.06.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, dispunându-se reintegrarea cu un salariu de 2287 lei conform clasei 51 de salarizare potrivit CCM 2006-2007.
Astfel, deşi salariul corespunzător clasei 51 de salarizare conform CCM 2007-2008 e de 2790 lei, aplicarea acestuia s-a făcut începând cu data de 04.06.2007 deoarece prin adresa nr. 12403/06.06.2007, prin dispoziţie a Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, s-a prevăzut că drepturile salariale negociate conform acestui CCM se acordă în condiţiile aprobării noului buget de venituri şi cheltuieli, după noi negocieri salariale, contestatoarea nefiind îndreptăţită a beneficia de acest salariu nici de la acest moment întrucât, deşi aceasta nu a fost de acord, prin actul adiţional nr. 7957/13.08.2007 ea a fost încadrară în clasa 46 de salarizare începând cu data de 19.07.2007, ca urmare a negocierilor salariale.
Intimata-contestatoare a formulat întâmpinare în termen legal, apreciind că recursul e nefondat.
Curtea, examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate, dar şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima instanţă a reţinut în mod corect că prin sentinţa civilă nr. 585/11.06.2007 pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, irevocabilă, s-a anulat decizia nr. 441/13.11.2006 emisă de intimata Direcţia Silvică D şi s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcţia avută anterior concedierii, aceea de consilier juridic, cu obligaţia de ai plăti drepturile băneşti indexate, majorate şi actualizate, cuvenite de la data concedierii până la reintegrarea efectivă, pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti menţionate intimata emiţând decizia nr. 202/12.07.2007 prin care a dispus reîncadrarea contestatoarei, începând cu data de 19.07.2007, în funcţia de consilier juridic, cu un salariu de 2287 lei, corespunzător clasei de salarizare nr. 51, un spor de vechime de 20% şi un spor de fidelitate de 25% .
De asemenea, în mod just s-a apreciat că decizia contestată e nelegală sub aspectul datei de la care s-a dispus reintegrarea(19.07.2007), în condiţiile în care unul din efectele repunerii în situaţia anterioară concedierii a contestatoarei, conform hotărârii judecătoreşti, îl constituie menţinerea continuităţii în muncă şi în aceeaşi profesie, considerându-se că niciodată contractul individual de muncă nu a fost modificat, respectarea dispozitivului hotărârii judecătoreşti impunând menţionarea în cuprinsul deciziei contestate ca dată a reîncadrării data de 8.11.2006, când a fost concediată, după cum reiese din considerentele şi dispozitivul sentinţei civile nr. 585/11.06.2007, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa, a cărei dată a fost menţionată din eroare ca fiind 11.07.2007.
De asemenea, în mod just s-a reţinut că, contestatoarea este îndreptăţită a primi pe perioada 4 iunie 2007-13 decembrie 2007 drepturi salariale conform clasei 51 de salarizare în cuantumul prevăzut de CCM 2007-2008 (2790 lei), aplicat de la 04.06.2007, în condiţiile în care actul adiţional nr. 7957/13.08.2007, prin care s-a dispus în mod unilateral de către intimată încadrarea contestatoarei într-o clasă de salarizare inferioară (46), cu efectul diminuării drepturilor salariale, a fost încheiat cu încălcarea disp. art. 41 (l) din Codul muncii, conform cărora „contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părţilor”, modificarea efectuată neavând acordul ambelor părţi (confirmată şi prin procesul verbal încheiat la 13.08.2007 prin care se consemnează propunerea intimatei şi dezacordul contestatoarei de a i se stabili un salariu corespunzător clasei 46 de salarizare) şi neîncadrându-se în excepţiile reglementate de art. 41 (2) din Codul muncii.
Împrejurarea că prima instanţă a anulat decizia contestată în sensul că a dispus reintegrarea contestatoarei de la data de 8 noiembrie 2006 conform sentinţei civile nr. 585 din 11 iunie 2007, cu un salariu de 2790 lei, nu are semnificaţia faptului că, contestatoarea e îndrituită a primi acest salariu de la data reintegrării (8.11.2006), ci de la data de 4.06.2007, astfel cum e confirmat şi de dispoziţia privind obligarea pârâtei să plătească reclamantei drepturile salariale reprezentând diferenţa între salariul de 2790 lei şi cel acordat, calculate pentru perioada 4 iunie 2007-13 decembrie 2007.
Din considerentele expuse Curtea apreciază ca temeinică şi legală sentinţa recurată, astfel încât în baza art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de intimată ca nefondat.
