s Costel Gîlcă - Drept social - Dreptul muncii - Dreptul securității sociale

Recurs. Revizuire. Renunţare

Tematică: Conflict de munca

Prin cererea înregistrată la instanţă revizuientul a solicitat a se lua act de renunţarea sa la susţinerea cererii de revizuire, având incidenţa dispoziţiile art. 246 C. proc. civ.
(Curtea de Apel Alba Iulia, Secţia pentru Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale, Decizia civilă nr. 486 din 24 aprilie 2008, www.jurisprudenta.org)

În deliberare se constată că prin sentinţa civilă nr. 816/2.10.2003 pronunţată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 4694/2004, s-a admis contestaţia formulată de contestatorul E.E. împotriva deciziei nr. 1432/20.06.2003 emisă de intimata în contestaţie Registrul Auto Român şi pe cale de consecinţă:
- s-a anulat decizia atacată şi s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut anterior, începând cu data de 20.06.2003;
- intimatul a fost obligat să plătească contestatorului despăgubiri echivalente cu salariul nerealizat, începând cu 20.06.2003 şi până la reintegrare.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că petentul a ocupat postul de inginer în cadrul societăţii intimate, până la data de 20.06.2003 când, prin decizia a cărei anulare se solicită, i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, în temeiul art. 61 lit. a) Codul Muncii, coroborat cu art. 264 lit. f) din acelaşi cod.
La baza luării acestei măsuri cu caracter disciplinar a stat nota din data de 17.06.2003, întocmită cu ocazia controlului efectuat la sediul R.A.R. H de către reprezentantul R.A.R. B şi care a relevat mai multe abateri disciplinare săvârşite de către contestator.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că măsura dispusă împotriva contestatorului E.E. este nelegală, deoarece decizia nr. 1432/20.06.2003 a fost emisă în perioada în care contestatorul s-a aflat în concediu de odihnă.
Întrucât concedierea a fost dispusă cu încălcarea prevederilor art. 60 lit. i) din Codul Muncii, instanţa a dispus anularea măsurii, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul R.A.R. H criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestaţiei. În dezvoltarea motivelor de recurs a susţinut că soluţia instanţei de fond este greşită, deoarece la data desfacerii contractului de muncă al contestatorului acesta nu se afla în concediu de odihnă, cererea de concediu de care s-a prevalat contestatorul nu a fost aprobată de conducerea instituţiei recurente, ci propusă spre aprobare.
În ce priveşte fondul cauzei, recurentul a susţinut că prima instanţă, în mod cu totul nejustificat, a omis a avea în vedere la darea soluţiei probele care demonstrau vinovăţia contestatorului şi caracterul grav al abaterilor săvârşite.
Prin decizia civilă nr. 409/10.03.2005 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 4694/2004, s-a admis recursul declarat de intimatul R.A.R. S.A. B împotriva sentinţei civile nr. 816/2003 a Tribunalului Hunedoara şi pe cale de consecinţă s-a dispus modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestaţiei formulate de contestatorul E.E. împotriva deciziei de concediere nr. 1432 din 20.06.2003 emisă de intimat.
În considerentele hotărârii pronunţate de instanţa de control judiciar, s-a reţinut că soluţia instanţei de fond este greşită şi că decizia de concediere atacată de contestator este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea cerinţelor de formă şi fond impuse de art. 263 şi urm. Codul Muncii, coroborat cu art. 61 lit. a) Codul Muncii.
De asemenea s-a mai reţinut că la data aplicării sancţiunii disciplinare contestatorul nu a dovedit că era în concediu de odihnă, deoarece pe cererea de acordare a concediului de odihnă era pusă rezoluţia de propunere a acordării, acest fapt neechivalând cu aprobarea cererii şi că din filele de prezenţă depuse în recurs a rezultat că în data de 20.06.2003 acesta a fost pontat absent la această dată.
Împotriva acestei din urmă decizii a formulat cerere de revizuire petentul E.E.J., solicitând admiterea acestuia, retractarea deciziei atacate şi respingerea recursului declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 816/2003 a Tribunalului Hunedoara, invocând incidenţa dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza 1 C. proc. civ. şi, în subsidia,r teza a II-a a aceluiaşi articol.
În expunerea de motive arată că actul de aprobare a concediului nu i-a fost comunicat niciodată de către pârâtă, astfel că nu a fost în măsură să-l depună la dosar, iar dacă acest act nu ar fi fost reţinut de pârât şi ar fi fost depus la dosarul 4694/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia, soluţia din recurs ar fi fost alta.
În situaţia în care se apreciază că acest înscris nu a fost reţinut de Primarul oraşului H., solicită a se lua act de imposibilitatea înfăţişării înscrisului determinată de o împrejurare mai presus de voinţa sa.
Prin cererea înregistrată la această instanţă la 4.04.2008 (fila 6) revizuientul a solicitat a se lua act de renunţarea sa la susţinerea cererii de revizuire.
Ca urmare, Curtea va constata incidenţa dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ. şi în consecinţă va lua act de renunţarea revizuentului E.E.J. la judecarea cererii de revizuire a deciziei civile nr. 409/2005 a Curţii de Apel Alba Iulia. 
 

banner
banner

Abonare newsletter

Promoții

banner