Prin sentinţa civilă nr. 1935 din 24.10.2007 Tribunalul Iaşi admite contestaţia formulată de contestatorul O.H., în contradictoriu cu intimata S.C. „G.” S.A. Constată nulitatea absolută a deciziei nr. 53/16.07.2007 emisă de S.C. „G.” S.A.I.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă reţine că prin decizia de sancţionare nr. 53/16.07.2007, angajatorul S.C. „G.” S.A. I a dispus sancţionarea salariatului O.H. pentru fapta de a nu urmări şi recorela elementele de execuţie ale coroanei dinţate nr. 4 S. cu diminuarea salariului cu 5% pe luna iunie 2007.
Art. 267 Codul Muncii prevede că, sub sancţiunea nulităţii absolute, nici o măsură, cu excepţia celei prevăzute de art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare, intimata a aplicat sancţiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) lit. d) Codul muncii, respectiv reducerea salariului cu 5% pe o lună. În speţă, deşi avea sarcina probei, angajatorul nu a dovedit că a convocat salariatul pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile cu adresă scrisă în care a indicat menţiunile prevăzute în art. 267 pct. 2 Codul muncii.
Contestatorul a dat o notă explicativă dar nu rezultă dacă aceasta a fost dată în cursul cercetării disciplinare, din moment ce nu există adresa cu obiectul, data, ora convocării emisă conform dispoziţiilor art. 267 pct. 2 Codul muncii.
În decizia de sancţionare nu este menţionat motivul pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, potrivit dispoziţiilor art. 268 (2) lit. c) Codul muncii, aceste prevederi sunt cuprinse în decizie sub sancţiunea nulităţii absolute.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. „G.” S.A., prin reprezentanţi legali considerând-o nelegală şi netemeinică. Motivează recurenta că în mod greşit s-a reţinut că decizia de sancţionare este lovită de nulitate absolută, conform art. 267 pct. 2 Codul muncii. Aceasta deoarece, aşa cum se reţine şi în opinia separată a asistentului judiciar, S.C. „G.” S.A. a emis la 19.06.2007 o notă explicativă la care contestatorul O.H. a răspuns la data de 21.06.2007. Ca atare, prin acest răspuns şi-a exprimat punctul de vedere şi mai mult, a propus soluţii tehnice pentru rezolvarea situaţiei.
Intimatul nu a depus întâmpinare. În recurs nu s-au administrat probe noi.
Recursul este nefondat.
Conform art. 267 alin. (1) Codul Muncii nicio sancţiune disciplinară, cu excepţia avertismentului scris nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Cercetarea prealabilă a faptei ce constituie abatere, ascultarea salariatului şi verificarea susţinerilor sale, înainte de a i se aplica sancţiunea disciplinară constituie o condiţie esenţială, a cărei aducere la îndeplinire este obligatorie, deoarece sancţiunea disciplinară poate fi aplicată numai dacă cerinţa legii a fost satisfăcută.
Punctul de pornire în efectuarea cercetării îl constituie convocarea, în scris, a salariatului de către persoana împuternicită de către angajator să realizeze această operaţiune, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii [art. 267 alin. (2) Codul muncii]. În speţă, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nota explicativă nu acoperă cerinţele art. 267 Codul Muncii întrucât nu rezultă că a fost dată în cadrul cercetării disciplinare la care să fi fost convocat de către persoana desemnată de angajator cu precizarea obiectului, datei, orei şi locului întrevederii.
Pentru aceste considerente, Curtea constatând nefondat recursul, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. îl va respinge şi va menţine ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
