Prin sentinţa civilă nr. 1947/26.10.2007, pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte contestaţia astfel cum a fost modificată şi precizată, formulată de contestatoarea D. D. în contradictoriu cu intimata S.C. „E.” S.R.L. S şi, în consecinţă: S-a dispus anularea deciziei nr. 612/12.06.2007 emisă de intimată. A fost obligată intimata să achite contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferentei perioadei 7.05.2007-1.10.2007.
A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata daunelor morale. A fost respinsă cererea contestatoarei de obligare a intimatei la plata diferenţelor de drepturi salariale pentru perioada ianuarie-februarie 2007.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
D D. a fost angajata intimatei S.C. „E.” S.R.L. S la punctul de lucru din I, începând cu data de 16.03.2006, pe perioadă nedeterminată, în funcţia de asistent manager, cu un salariu de bază lunar brut de 330 lei, conform contractului individual de muncă înregistrat la I.T.M. S sub nr. (...)/5.04.2006. Prin decizia nr. 612/12.06.2007 emisă de S.C. „E.” S.R.L. S s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă al angajatei D. D. începând cu data de 7.05.2005, conform art. 61 lit. a) Codul Muncii, pentru absenţe nemotivate.
În motivarea contestaţiei s-a reţinut că abaterea disciplinară săvârşită de D.D. constă în absenţele nemotivate în perioada 30.04.2007-6.05.2007, neprezentarea la locul de muncă în perioada de preaviz de 20 de zile lucrătoare acordate de angajator prin contractul individual de muncă, precum şi neprezentarea la data stabilită de angajator în vederea efectuării cercetării disciplinare, fiind încălcate prevederile art. 34 din Regulamentul Intern referitoare la abaterile disciplinare şi sancţiunile aplicabile.
Între înscrisurile depuse la dosar, intimata S.C. „E.” S.R.L. S nu a depus nicio fişă de prezenţă sau condică de prezenţă pentru perioada 30.04.2007-6.05.2007, iar contestatoarea la interogatoriu a precizat că ea s-a prezentat la punctul de lucru din I unde era locul său de muncă. Conform dispoziţiilor art. 287 Codul Muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului. În speţă intimata nu a făcut dovada abaterii disciplinare şi, implicit, a temeiniciei deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Faţă de aceste considerente, tribunalul, în baza dispoziţiilor art. 78 alin. (1) Codul Muncii a admis în parte contestaţia şi a anulat decizia de concediere. În baza dispoziţiilor art. 78 alin. (1) Codul Muncii, instanţa a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea aferente perioadei 7.05.2007-1.10.2007 (data angajării la altă firmă).
În ceea ce priveşte solicitarea iniţială de repunere în situaţia anterioară emiterii actului de concediere, D. D. şi-a restrâns acţiunea, renunţând la acest capăt de cerere.
Contestatoarea a mai solicitat iniţial plata diferenţelor din salariul corelat cu nivelul legal de salarizare pentru lunile ianuarie şi februarie 2007. Cu privire la acest capăt de cerere contestatoarea nu a mai făcut nicio precizare iar intimata S.C. „E.”S.R.L. S a făcut dovada prin statele de plată depuse la dosar că i-a achitat drepturile salariale aferente lunilor ianuarie 2007 şi februarie 2007, aşa cum au fost majorate.
Astfel, tribunalul a respins acest capăt de cerere.
Cu privire la daunele morale în sumă de 1000 Euro solicitate, instanţa a reţinut că contestatoarea nu a produs nicio probă în dovedirea acestora, nu a făcut dovada unor prejudicii nepatrimoniale constând în încălcarea şi atingerile aduse drepturilor ei personale nepatrimoniale.
Faţă de aceste considerente tribunalul a respins şi capătul de cerere privind daunele morale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs S.C. „E.” S.R.L. S, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţine recurenta că, din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu claritate faptul că reclamanta-intimată a fost înştiinţată, începând cu data de 26.03.2007, că postul pe care lucra urma să fie restricţionat, semnând de luare la cunoştinţă, astfel că de la această dată curgea termenul de preaviz de 15 zile. Mai arată recurenta că perioada de preaviz a fost suspendată de către intimată prin repetate concedii medicale, nejustificate, depuse în perioada 26.03.-08.04.2007. De la această dată apreciază recurenta că termenul de preaviz a curs în mod legal, iar reclamanta nu s-a prezentat la locul de muncă şi nici nu a justificat imposibilitatea prezentării.
Mai arată recurenta că însăşi intimata a recunoscut că în perioada concediului medical s-a prezentat la sediul societăţii pentru a înregistra formularele, cât şi faptul că s-a prezentat la punctul de lucru al societăţii pentru cercetarea disciplinară. Raportat acestor susţineri, consideră recurenta, instanţa de fond nu putea reţine prezenţa acesteia la locul de muncă şi ilegalitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă.
Reclamanta a fost invitată de (3 ori) să se prezinte la sediul unităţii şi nu la punctul de lucru al angajatorului, însă aceasta, cu rea credinţă, a refuzat să dea curs înştiinţărilor, aşa cum se reţine în procesul-verbal, iar la data de 12.06.2007 a fost emisă decizia nr. 612 de desfacere disciplinară a contractului de muncă, conform art. 61 lit. a) Codul muncii.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului şi respingerea contestaţiei. În drept, au fost invocate disp. art. 304 pct. 7, 9 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului. În susţinerea recursului au fost depuse foile colective de prezenţă pe perioada aprilie-iunie 2007 şi pontajul pe lunile aprilie-mai 2007.
Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este nefondat.
Astfel, în foaia colectivă de prezenţă şi pontajul pe luna aprilie 2007, contestatoarea D.D. figurează în concediu de boală, cu excepţia zilei de 30.04.2007, când apare ca fiind absent nemotivat. În luna mai, pe foaia colectivă de prezenţă apare absent nemotivat în zilele de 3, 4, 7.05. şi 17-31.05 şi ca fiind în concediu de odihnă pe perioada 6-16.05.2007, în timp ce pe fişa de pontaj există doar cele 3 zile de absenţe nemotivate şi 7 zile de concediu de odihnă, ulterior menţionându-se 11 zile „întrerupere”.
Potrivit certificatelor depuse la dosar, contestatoarea a beneficiat de concediu medical în perioada 26.03.-29.04.2007. În atare condiţii, preavizul de 20 de zile lucrătoare acordat la data de 26.03.2007 a fost suspendat.
Ulterior, recurenta-intimată nu a aşteptat expirarea acestui preaviz, ci a procedat la desfacerea disciplinară a contractului de muncă, prin Decizia nr. 612/12.06.2007, însă retroactiv, începând cu data de 7.05.2007. Decizia astfel emisă este lovită de nulitate prin prisma disp. art. 267 Codul muncii.
D.rile pentru cercetarea disciplinară au fost efectuate la 18.05.2007, respectiv la 25.05. pentru 30.05.2007, iar procesul-verbal ce atestă lipsa angajatei la cercetarea prealabilă este datat 30.05.2007 (fila 61 dosar fond). Rezultă, aşadar, că cercetarea prealabilă din 30.05.2007 este ulterioară încetării raporturilor de muncă (7.05.2007), ceea ce atrage nulitatea deciziei de concediere, conform dispoziţiilor art. 267 alin. (1) Codul Muncii.
Aceste motive au fost invocate de contestatoare prin precizările depuse la termenul din 26.09.2007 (f. 42-45 dosar fond), însă nu au fost analizate de prima instanţă, care a cercetat cauza doar prin prisma neîndeplinirii de către angajator a obligaţiei stipulate în art. 287 Codul muncii.
Raportat considerentelor expuse, instanţa de control judiciar constată că soluţia instanţei de fond este legală, însă se impune substituirea motivării prin aceea a prezentei decizii. În consecinţă, în conformitate cu disp. art. 312 C. proc. civ., Curtea de Apel va respinge recursul declarat de S.C. „E.” S.R.L. S şi va menţine sentinţa atacată.
