Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi sub nr. (...), contestatoarea E.D. a solicitat, în contradictoriu cu „Casa de Economii şi Consemnaţiuni – C.E.C.” S.A.- Sucursala I, anularea deciziei nr. 727/04.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, pentru următoarele motive:
Instanţa de recurs nu a cercetat toate motivele de recurs invocate. Astfel, deşi în considerentele deciziei pronunţate, instanţa de recurs reţine că E.D. avea calitatea de responsabil de agenţie, atunci când analizează decizia de sancţionare, nu observă că aceasta este aplicată pentru nerespectarea unor atribuţii de serviciu ce nu reveneau acesteia, ci casierului. Pentru aceste motive, în mod greşit instanţa de recurs a reţinut culpa contestatoarei pentru încălcarea Regulamentului de casierie.
De asemenea, se mai invocă faptul că instanţa de recurs nu a analizat motivul invocat prin cererea de recurs privind încălcarea de către angajator a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) din Regulamentul Intern C.E.C., privind criteriile ce trebuie avute în vedere pentru stabilirea sancţiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată.
Se mai invocă faptul că hotărâre pronunţată este rezultatul unei greşeli materiale în aprecierea unor acte şi alte probe administrate în cauză.
Astfel, raportat la constatările comisiei de cercetare prealabilă consemnate în referatul înregistrat la Sucursala Judeţeană C.E.C. I sub nr. 51704/15.11.2006, în mod greşit instanţa de recurs a reţinut că E. D. ar fi încălcat Norma de casă nr. 134/2005.
Se mai susţine că tot greşeală materială este şi constatarea instanţei că nota de atenţionare nr. 49313/31.10.2006 este o sancţiune aplicată pentru altă faptă şi nu cea din data de 20.10.2006. Dacă se analizează nota cu numărul de mai sus, se observă că pentru pretinsa abatere din data de 09.10.2006 nu s-a aplicat nicio sancţiune.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare.
La dosar a fost ataşat şi dosarul nr. (...) al Tribunalului Iaşi.
Contestaţia în anulare formulată de contestatoarea E.D. este nefondată pentru următoarele considerente:
Părţile pot obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti, pe calea contestaţiei în anulare, doar în cazurile limitativ prevăzute de lege. Această cale extraordinară de atac poate fi exercitată doar în scopul retractării hotărârilor judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea normelor procedurale, iar nu pentru netemeinicie.
Se mai reţine că această cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În ceea ce priveşte primul motiv de contestaţie în anulare specială, se reţine că greşelile materiale vizate de art. 318 C. proc. civ. sunt greşeli evidente, involuntare realizate prin confundarea unor elemente importante sau a unor date aflate la dosarul cauzei.
Astfel, contestaţia în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.
În speţă, se reţine că E. D. solicită tocmai remedierea unor greşeli de judecată, de apreciere a probelor administrate în cauză, motive care nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Chiar şi în ceea ce priveşte motivul invocat privind aplicarea unei duble sancţiuni pentru aceeaşi faptă, nu se poate reţine că ar putea fi calificată ca o greşeală materială constatarea instanţei de recurs că, prin nota de atenţionare nr. 49319/31.10.2006 recurenta ar mai fi fost sancţionată, cu avertisment scris, pentru o altă faptă, din data de 9.10.2006, solicitându-se şi în această situaţie de fapt remedierea unor pretinse greşeli de apreciere a probelor.
Se mai reţine că motivele invocate de către contestatoare nu se încadrează nici în cel de-al doilea motiv de contestaţie în anulare specială, instanţa de recurs examinând toate motivele de recurs formulate în termen de către aceasta.
Astfel, se constată că a fost examinat de către instanţa de recurs motivul privind sancţionarea contestatoarei pentru atribuţii de serviciu ce nu-i reveneau, reţinându-se, pe de o parte, faptul că din fişa postului rezultă că E. D. – în calitate de responsabil agenţie – răspundea de respectarea normelor CEC împreună cu salariaţii din subordine, iar, pe de altă parte, că Norma Metodologică 134/2005, la pct. 53, prevede întocmirea unui proces-verbal de constatare în cazul constatării unor minusuri de casă, care să fie transmis compartimentului contabilitate şi şefului compartimentului casierie, îndatorire încălcată de către salariată.
Pentru aceste considerente, instanţa de recurs a reţinut că nu se poate susţine că faptele reţinute ca abateri disciplinare nu se regăsesc în fişa postului şi nici că angajatorul nu a avut în vedere la stabilirea sancţiunii criteriile prevăzute de art. 266 Codul muncii.
Regulamentul intern al intimatei nu face altceva decât să insereze, la art. 41 alin. (1) şi (2), fără nicio modificare, prevederile generale ale art. 266 Codul Muncii, privind criteriile ce urmează să fie avute în vedere de către angajator la stabilirea sancţiunii disciplinare, criterii analizate de către instanţa de recurs.
Pentru aceste considerente, urmează să se respingă contestaţia în anulare formulată de contestatoarea E.D. împotriva deciziei civile nr. 727 din 04.12.2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi.
